Om drag, TU nu ești la voia întâmplării.

Sursă imagine: Pinterest

Avem tendința să credem că suntem la voia întâmplării lăsați de capul nostru, fiecare pe unde apucă, fiecare încotro dorește, dar lucrurile nu stau chiar așa. Dumnezeul universului, Dumnezeul care ne-a creat, Cel prin care am luat ființă este un Dumnezeu al detaliilor. Pentru El totul are importanță. 

Noi nu suntem niște umbre șterse care trec prin viață fără scop și fără valoare. Suntem mai mult decât atât. Ca și oameni, am fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Noi am fost conturați și definiți întocmai ca și Creatorul nostru. De la El avem capacitatea de a iubi, de a răbda, de a ierta, de a ne disciplina, de a căuta curăția (sfințirea). 

Trăim în această lume, dar această lume nu este totul. Viața merge mai departe decât atât pentru că Dumnezeu este dincolo de toate acestea, dincolo de lumea această fizică pe care o percepem noi. De aceea, suflet, nu te opri la ceea ce se vede. Treci dincolo de circumstanțe și caută să înțelegi cine este Dumnezeu și cine ești tu de fapt. 

Dumnezeu este Cel care conturează și definește viața ta dar numai în măsura în care tu îl lași. Dumnezeu te iubește și dorește ca și tu la rândul tău să îl iubești, dar El nu te va forța. Dumnezeu nu intră cu forța în sufletul omului și odată ce intră nu își lasă papucii murdari pe acolo. Dumnezeu nu poate fi altcineva decât cine este, El nu poate fi altcineva decât curăția întruchipată, sfințenia adevărată, dragostea divină, dreptatea absolută. Odată intrat în inima ta El nu va face mizerie și nu va umbla cu papuci murdari la tine în suflet așa cum unii oameni fac, pentru că murdăria nu l-a reprezentat niciodată pe Dumnezeu. Minciuna nu l-a reprezentat niciodată pe Dumnezeu. 

De aceea, când Dumnezeu îți spune că te iubește, crede că chiar așa și este. Când Dumnezeu îți spune că vrea să îți contureze și să îți definească viața, crede că El știe mai bine decât tine ce are de făcut acolo. Când Dumnezeu îți cere permisiunea de a umbla încălțat prin inima ta, lasă-l să o facă. Dă-i voie să pășească cu zgomot și în stânga și în dreapta, și în sus, și în jos, peste tot. Lasă-i toate camerele la dispoziție și nu-i bloca calea. Tot ce va face este să îți facă inima mai curată, mai plină de lumină, mai plină de dragoste, de adevăr, de tot ce este vrednic de iubit; Mai plină de cer și mai goală de lume. 

Om drag, TU nu ești la voia întâmplării. Viața ta are valoare. Crede astăzi în ceea ce Iisus Hristos dorește să îți ofere. Acceptă darul fără plată a lui Dumnezeu, care este viața veșnică. Acceptă că nu faptele tale te mântuie, căci omul nu s-a putut niciodată mântui singur datorită păcatului și a întunericului care se ține ca scaiul lipit de el. De aceea, a fost nevoie de Iisus Hristos și moartea Lui. Prin moartea Lui pe cruce El a purtat asupra Sa, păcatele omenirii întregi, inclusiv al tău. 

Oprește-te din a crede că faptele tale te duc în cer sau oriunde altundeva. Faptele tale nu te duc nicăieri. Ori de câte ori îți accesezi inima și încerci să fii bun, papucii cu care calci în încăpere continuă să lase murdărie în urma lor. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este singurul care îți poată feri sufletul de mizeriile lumii, singurul care te poate ajuta să duci o viață sfântă, curată. Crezând în jertfa Lui și primindu-L în inima ta, dându-i acces în viața ta, El te va spăla, te va ierta, te va mântui. Și, ca rod al credinței tale în El, tu vei trăi curat, făcând fapte bune, știind că faptele tale nu te mântuie, dar vorbesc despre credința care e în tine și despre Cel ce e în tine. 

Om drag, Dumnezeu dorește să contureze și să definească viața ta. Întrebarea este: îl lași tu să facă asta?

Haosul nu îi pune capăt lui Dumnezeu

Sursă imagine: google

Coronavirus a pus stăpânire pe lume, a creat haos și panică. Unele inimi sunt deznădăjduite, altele sunt nepăsătoare; unele inimi sunt în alertă iar altele încearcă să își mențină pacea și oscilează între nesiguranță și încredere. 

Situația este delicată. Am fost luați prin surprindere, nimeni nu se aștepta ca în 2020 întreaga lume să fie luată cu asalt de acest virus. Dar știi cine nu a fost surprins? Dumnezeu. Contrar a ceea ce zic cei ce sunt gata să dea vina pe El și să vorbească contra Lui, contrar întrebărilor ironice și batjocoritoare la adresa Lui, El știa. Da, Dumnezeu știa. Dumnezeu continuă să fie în control în tot acest haos și da, Dumnezeu continuă să aibă milă. 

Ne este ușor să credem în El când lucrurile merg bine, când circumstanțele sunt liniștite și totul e la locul său, dar când lucrurile o iau razna, când haosul se instalează și nu știi ce să faci, când te simți neputincios, atunci poți să vezi de fapt cât de mare este credința ta. Dacă credința ta în El este adevărată vei continua să ai inima liniștită. De ce? Pentru că vei ști că Dumnezeul în care te încrezi este mult mai mare decât situația problematică în care te afli. Chiar dacă oamenii își pierd locul de muncă, chiar dacă cei dragi ai tău au fost infectați cu acest virus, chiar dacă nesiguranța atârnă în aer și se răspândește viral, chiar dacă nu știi ce aduce ziua de mâine, Dumnezeu continuă să fie prezent și credința ta în El nu e în zadar. 

Ne este ușor să credem în El când lucrurile merg bine dar când lucrurile merg rău atunci credința ne este pusă la încercare. Cel ce îl iubește pe Dumnezeu trebuie să înțeleagă că Dumnezeu e același și în vremuri bune și în vremuri grele. Că Dumnezeu continuă să iubească, continuă să lege răni și să vindece, continuă să dea speranță și continuă să lucreze înspre binele copiilor Săi. Haosul nu îi pune capăt lui Dumnezeu tot așa cum nu îi pune capăt nici credinciosului. Lumea aceasta se tulbură dar nu și El. La El este pacea, la El este siguranța și chiar de toată lumea ar fi luată cu asalt și chiar de totul în jur s-ar spulbera, Dumnezeu ar continua să fie. Cei iubiți de El nu vor fi niciodată cu adevărat în pericol pentru că chiar dacă aici jos totul s-ar sfârși, viața ar continua în cer, alături de El. 

Ne place să controlăm lucrurile, să ne știm în siguranță și ni se pare că dacă totul merge cum vrem noi avem situația sub control și ne descurcăm. Dragul meu, draga mea, aș vrea să îți spun ceva: Corona virus sau nu, război sau pace, necaz sau boală, sărăcie sau avuție, nu contează. Știi de ce? Pentru că oricum ar fi, oricât de tare ai fi la un moment dat totul trece. Și tu treci. Da, viața ta trece. Important este nu ce ai câștigat aici și nu cât de tare ești aici ci ce ai câștigat pentru veșnicie. Unde te duci atunci când totul în lumea aceasta va înceta? 

Ai tu siguranța că la final de tot vei ajunge cu Dumnezeu în slava Sa și viața va continua pentru tine? Ai tu siguranța că ai trăit frumos și că la final vei putea spune că s-a meritat și că te duci în sfârșit acasă la Tata, Dumnezeul universului, Creatorul tău? 

Nu te teme de Coronavirus, nu te teme de haosul de acum și nu te lăsa păcălit de toate acestea lucruri pentru că așa cum au venit vor și trece. Dar teme-te de starea sufletului tău, teme-te de gândul că îți vei putea petrece veșnicia fără Dumnezeu. Teme-te de inima ce ți se răcește zilnic tot mai mult și tinde să meargă spre îngheț. Știi ce se întâmplă cu inimile înghețate? Nimic. Absolut nimic. Rămân așa pentru veșnicie. Dar inimile ce stau aproape de Sursa dragostei continuă să înflorească zilnic. 

Tu ce faci cu inima ta?

P.S. În această perioadă, recunosc, panica dorește să se agațe de mine dar eu îmi găsesc siguranța în Dumnezeu. Această melodie ( https://www.youtube.com/watch?v=dFbFnbeZ1Lg ) îmi amintește niște lucruri foarte importante, în special refrenul. Te invit să o asculți cu inima deschisă.

Refren: 

Cât timp Tu mă vei iubi, marea se va liniști, 

munți din loc se vor muta, atât de mare e iubirea Ta. 

Cu brațul Tău mă ocrotești, când Te caut îmi vorbești. 

Ești Același și ieri și azi și în veci. 

Și îmi place că spune cât timp Tu mă vei iubi, dar dragostea Lui este veșnică. El ne-a iubit mai de dinainte ca noi să ne fi născut, ne iubește acum și va continua să ne iubească. Nimic nu ne poate despărți de dragostea Lui. 

”Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?

Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Iisus Hristos, Domnul nostru.”  Apostolul Pavel, Romani 8: 35 ; 8:38,39 

Dumnezeu te-a creat să trăiești pentru El

Sursă imagine: Deviantart

Articol primit de la Flavius Borzan 

Te-ai gândit vreodată că viața ți-a fost dată cu un scop, că Dumnezeu așteaptă mai mult de la tine? Că ești iubit de EL și ai un preț mare în ochii Lui ?

Viața e o luptă. Luptăm să ajungem în locul promis de Dumnezeu chiar dacă trecem prin valea aceasta a umbrei morții, ce nu e deloc ușoară. Puțini sunt cei ce o pot accepta și duce până la sfârșit, dar eu și cu tine am fost creați să luptăm pentru Cristos. Chiar dacă încercările vieții acesteia uneori ne doboară, credința ne ajută să nu ne pierdem speranța în Dumnezeu.

Mulți sunt cei ce și-au purtat credința în vremuri dificile spiritual. Poate că eu și cu tine trăim vremuri de har în care nimeni nu ne condamnă pentru credința noastră în Domnul Isus. Când mă gândesc la cei ce au plecat dintre noi în felul acesta îmi vine în minte experiența unei tinere cu o credință puternică în Dumnezeu care a avut harul să moară ca și martiră, cât de tragic poate fi una ca asta! Să trăiești în școala ta, să fii un exemplu printre colegii tăi iar apoi, într-o zi, viața ta să se termine brusc, să ajungi în rai. Locul despre care ai vorbit atâtor oameni să devină în sfârșit casa ta veșnică, să te întâlnești cu Cel ce te-a iubit atât de mult încât a lăsat totul pentru tine și a murit pe o cruce.

Oare ai putea accepta să mori ca și mărturie pentru Cristos? Oare știi tu ce răsplătiri veșnice implică acest lucru? Biblia spune că sufletele celor ce au murit ca și martiri din pricina cuvântului lui Dumnezeu, strigă de sub tronul lui Dumnezeu pentru a li se face dreptate (Apocalipsa 6:9-11), însă ce frumos se încheie versetul: îmbrăcați fiind toți de o haină albă. Ce har mare să mori pentru Cristos, ce har și mai mare să trăiești pentru EL. Păstrează credința din inima ta, astăzi nu ți se va cere poate să mori pentru Cristos, dar într-o zi Cristos te va întreba ce ai făcut cu ceea ce El ți-a dat. Ce ai făcut cu cuvântul viu care trebuia împrăștiat ca o sămânță celor necredincioși?

Suntem noi o mărturie pentru cei din afară? Pentru cei ce zilnic mor spiritual, mai avem noi o dragoste arzătoare pentru ei?

Un verset îmi vine în minte imediat: ”Căci pentru mine a muri este Cristos și a muri este un câștig.” De multe ori se scoate în evidență partea a doua a versetului. Dar oare dacă ar fi să desenăm versetul pe o axă a timpului, care ar ocupa mai mult loc? 

Într-o secundă suntem dincolo. Gata, am murit pentru EL, dar viața ține mai mult. Nu știu cât. Pentru unii 80 de ani, pentru alții 30, 10, 53. Nu știu, dar cu siguranță ține mai mult decât plecarea dincolo. Mi-am dat ieri seama de ceva: Nu poți să ai o moarte în Cristos, dacă nu ai avut o viață ascunsă în Dumnezeu. 

Am stat și m-am întrebat ce înseamnă a trăi pentru Cristos? Concret, nu așa teorii de duminică. Și, ca tot omul cu penița în mână, am să mă dau exemplu pe mine. 

Într-o zi oarecare, m-am trezit și de cum am deschis ochii, am luat telefonul. Am butonat vreo oră. 

Apoi în sfârșit m-am ridicat din pat, m-am schimbat, am mâncat și am plecat cu ai mei în oraș la niște cumpărături. Am scris ceva articol. Am mai vorbit cu alții, m-am mai plâns. Am mai citit ceva. Seara am citit un pic din Biblie, ceva rugăciune și apoi un film. 

Asta a fost o zi. 

Dar ne sunt date atât de multe zile. Suntem gata să murim pentru Cristos în fiecare zi ? Să răstignim Eul nostru pe cruce zi de zi ?

Doamne fă din noi toți torțe arzătoare, ajută-ne să înțelegem că dacă nu suntem gata să murim pentru Tine, nu suntem gata să trăim zi de zi cu Tine. Și într-o zi nu vom fi gata să locuim în cerul Tău.

Nu știu cât va mai fi până Domnul va veni, dar eu și cu tine trebuie să înțelegem că fiecare ceas ne este dăruit de Dumnezeu să trăim frumos, ca pentru Cer. Ca să ajungi în cer într-o zi va trebui ca aici pe pământ Cerul să devină casa ta.

Și numai așa merge cu noi, până nu rămânem noi cu Dumnezeu nu putem să trăim pentru El. 

Cât timp mai avem pentru ce să trăim, nu putem să trăim pentru El? Unii au plătit prețul vieții, chiar în vremea noastră atât de adormită spiritual.

Dar de ce oare? Fiindcă au primit o bună mărturie că sunt plăcuți lui Dumnezeu, iar răsplata lor este veșnică .

Înainte de a face orice dimineața, stai cu Dumnezeu.

Înainte a sluji, sub orice formă, închină-te. 

Înainte să vorbești cu oamenii, vorbește cu Dumnezeu. 

Fă o schimbare azi în stilul tău de viață. Ceva care să te facă să trăiești pentru Dumnezeu în detalii. Fă-l totul în viața ta. 

Și amintește-ți: până să mori pentru El, Dumnezeu te-a creat să trăiești pentru El. 

Flavius Borzan