HAR, trei litere simple

Sursă imagine: Pinterest

Era o zi târzie de vară, iar noi ne plimbam. Ne-am așezat pe iarbă și dintr-o dată m-a întrebat: Ce e harul? 

HAR. Trei litere simple, aparent nesemnificative. Majoritatea mașinilor oamenilor din biserică le aveau la numărul de înmatriculare. Iar el s-a gândit, că eu, fiind una de a lor, trebuia să știu ce e harul. Însă nu știam. Eram la fel de pierdută ca și el, dacă nu chiar, mai pierdută decât el.

Nici nu îmi amintesc ce i-am răspuns, dar probabil a sunat cam așa: Habar nu am ce e harul. Habar nu am de ce poartă acele trei litere pe mașinile lor. 

Un an mai târziu am aflat ce este harul. HAR. De fapt harul e ceva foarte prețios. Ceva ce poate veni numai de la o inimă foarte încăpătoare, plină de iubire. 

Harul este atunci când cineva face ceva foarte frumos pentru tine, deși tu nu meriți deloc.E cadoul acela pe care îl primești, deși nu ești prieten cu acea persoană și, nici măcar nu o cunoști. E acel ceva, pe care îl dai la schimb, pentru cineva care nu îți poate da nimic de valoare înapoi.

Când arăți bunătate, milă și dragoste, când dai ceva prețios pentru cineva care nu are nici un merit, cineva care s-a comportat mereu urât cu tine, cineva care nu îți va putea răsplăti niciodată, acela e har.

Harul, e ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi, pentru mine și pentru tine, atunci când l-a trimis pe Isus Hristos în lume, să moară pe cruce, să poarte păcatele noastre și să ne ofere prin credința în El viața veșnică.

Noi, nu îl cunoșteam pe Dumnezeu. El nu ne era dator cu nimic. Dar a ales să ne iubească și să sacrifice tot. A ales să ne dea iertarea de păcate, iubirea Lui și viața veșnică în dar, prin Harul Său, pe care noi nu îl merităm.

Eram ai Lui, pentru că El ne-a creat. Dar, prin neascultare, ne-am rupt de El. Așa că, El ne-a răscumpărat, plătind prețul prin Isus. 

Înțelegi acum?

Am primit multe vești bune zilele acestea, însă cea mai frumoasă veste bună pe care am primit-o vreodată, a fost atunci când am înțeles ce este harul. Atunci când Isus m-a salvat și pe mine și mi-a dat o viață nouă alături de El.

Astăzi, lasă-mă să îți dau și eu ție o veste bună. Dacă până acum nu ai știut ce înseamnă harul, de astăzi știi. Iar vestea bună este că Dumnezeu vrea să își reverse harul și peste tine. Nu trebuie decât să îl primești, ca pe un dar. Deschide-ți inima și primește darul vieții veșnice, primește-L pe Mântuitorul Isus Hristos, Cel care îți poate schimba viața!

Șterge-ți lacrimile și crede

Este momentul să îți ridici privirea sper cer. Să încetezi să mai plângi și să ieși din starea de jale care ți-a cuprins inima. Știu, știu că te doare, că oamenii nu te înțeleg și că nu mai poți. Dar, ascultă-mă, tu ești un învingător. Ai puterea să o iei de la capăt, știi de ce? Pentru că nu ești singur. Tu l-ai îmbrățișat pe Dumnezeu și ai mers alături de El în fiecare clipă. Așa că da, poți totul în Hristos. Poți să te ridici și să pășești din nou cu încredere.

Este momentul să realizezi cât de important ești. Lumea din jurul tău are nevoie de tine. Da, datoria ta este să luminezi, să îndrepți suflete către cer, să aduci soarele în inimi și să pui zâmbete pe chipurile întunecate. Haide, nu mai plânge. Șterge-ți lacrimile și crede. Crede că Dumnezeul căruia i te rogi, lucrează deja la cauzele tale și te poartă pe brațele Lui. El plânge alături de tine și nu te lasă pradă deznădejdii. 

Haide, oferă azi o îmbrățișare, căci știi, tu nu ești singurul care suferă. Lângă tine sunt mii de suflete care au nevoie de o mângâiere, de un cuvânt spus cu blândețe și de o strângere în brațe. Poate oamenii nu te-au înțeles, nu te-au iubit și nu au dorit să îți mângâie rana, ci au pus sare pe ea. Dar știi ceva? Iartă-i. Tu nu fi ca ei. Arată-le că tu ești bun. Că inima ta sângerândă dorește să iubească, să ierte și să mângâie. 

Tu poți mângâia. Pentru că inimile ce trec prin durere știu să se ridice, să se refacă și să aibă grijă de alte inimi. Nu, nu prin puterea lor, ci prin Isus Hristos, Dumnezeul în care își pun încrederea. El poartă bătălia alături de tine, El te ridică, El îți dă putere și tărie. Așa că haide, mai luptă puțin. 

E nevoie de tine pe front, ce spui, inimă? Te ridici și continuăm ce am început?

Sursă imagine: Pinterest

Să ai credință

„Să ai credință. Să ai credință. Când nu-ți mai rămâne nimic altceva, să ai credință.” - Francine Rivers, Un glas purtat de vânt

Câteodată e greu să mai crezi în ceva. Să te uiți undeva în față și să nădăjduiești că dincolo de tot ceea ce se află în fața ochilor tăi chiar acum, există ceva mai bun, ceva mai luminos ce te așteaptă pe tine. 

Nu poți privi dincolo de situația în care te afli și oricât de mult ți-ai dori să te agăți de speranță, ceva îți spune că nimic nu se va schimba, că de fapt nu va fi bine niciodată. Poate pentru alții dar nu și pentru tine. 

În negura nopții ce te cuprinde, de undeva din depărtare se aude încet: Ai credință. Să ai credință. Dar ești atât de obosit încât nu ești în stare nici măcar să îți ridici privirea. Ar trebui să asculți de aceste cuvinte? Ar trebui să ai credință?

Credință în cine, în ce? În Dumnezeu?

Da, ar trebui să ai credință în Dumnezeu. Când nu-ți mai rămâne nimic altceva, să ai credință. Credință că Dumnezeu încă este în control. Credință că Dumnezeu nu te lasă nici măcar o clipă singur, chiar dacă nu îl vezi, nu îl auzi. El este chiar lângă tine. Credință că ziua de mâine va aduce ceva bun după ea, și după ce această furtună va trece, pentru că ea chiar va trece, tu vei ieși învingător și vei vedea soarele. Credință că Dumnezeu va schimba ceva în dreptul tău. Că vine și rândul tău pentru că și tu ești copilul Lui. Și tu ești printre luptele Lui. Credință că Dumnezeu luptă azi și pentru tine.

Când nu-ți mai rămâne nimic altceva, să ai credință că poți să continui. Poți să mergi mai departe. Chiar dacă pieptul te doare, chiar dacă sufletul ți se frânge și inima îți este zdrobită, să ai credință. Chiar dacă oamenii nu te înțeleg, chiar dacă fiecare dimineață pare lipsită de sens și fiecare seară e plină de lacrimi, să ai credință. 

Dar e greu să ai credință, îți șoptește inima. 

Știu, îi răspunzi tu. Dar trebuie să încercăm.

Sursă imagine: Pinterest

Sunt ca vaporul Titanic și mă scufund

Doamne, în seara aceasta poți să vii să stai puțin lângă mine? 

Aș avea nevoie acum de o gură mare de aer și de puțină liniște. Nu se aude nimic în jurul meu, dar îmi curg lacrimi pe obraz și am senzația că undeva în mine este haos. Nu prea știu ce am, ce mă doare și ce mi-aș dori, știu doar că nu mai pot. 

Aș vrea să vii, să îmi dai o îmbrățișare gigantică și să îmi spui doar atât: Va fi bine. Am totul sub control. Eu chiar știu ce fac. Și sunt aici, cu tine. 

Doamne, câteodată sunt ca o epavă. Sunt ca vaporul Titanic și mă scufund, cu tot ce e în mine. Sufletul îmi strigă disperat după ajutor dar în jur nu se găsesc bărci de salvare și marea e atât de înfuriată încât am senzația că în curând mă va înghiți pe de-antregul.

De fiecare dată când cred că ajung undeva, că reușesc să descifrez ceva; De fiecare dată când încep să mă bucur că realizez ceva, de fiecare dată când văd luminița de la capătul tunelului întunecos, sunt lovită cu putere și trasă înapoi.

Doamne, în seara aceasta aș vrea să îți spun că sunt bine, că lupt, că trăiesc așa cum Tu mă înveți. Iubind, iertând, slujind, răbdând. Dar amândoi știm că nu este adevărat. Amândoi știm că de fapt m-am săturat. Că nu iubesc decât puțin din când în când. Că îmi e greu să iert, să rabd și să slujesc. Amândoi știm că sunt la capătul puterilor. Și mi-aș dori atât de mult să faci ceva. Să spui ceva. Să faci ceva. 

Am văzut de atâtea ori că poți și că ești. Și în seara asta aș vrea să mai văd încă o dată. Aș vrea o minune. Aș vrea o gură mare de aer și puțină liniște. Și aș mai vrea o îmbrățișare gigantică plină de dragoste de la Tine.

Te aștept, ai de gând să vii?

Sursă imagine: Pinterest

Oameni cu povești - Flavius -7

În luna octombrie 2017 a luat naștere proiectul: ”Oameni cu povești.” 

De ce? 

Pentru că peste tot în jurul nostru sunt oameni, ca și noi. Oameni cu dureri, oameni cu bucurii, cu bune și cu rele. Spre acești oameni aș dori să privim. 

Aici nu puteți găsi decât o mică parte din povestea lor.

A se citi numai cu inima deschisă.

Bună, spune-mi ceva despre tine, care este povestea ta?

Mă numesc Flavius și am 21 de ani. M-am născut în orașul Timișoara. O mare parte din copilărie am petrecut-o aici.

Am studiat asistența medicală iar curând urmează să lucrez în domeniu. Cred că Dumnezeu mă cheamă să îi slujesc în locul în care m-a așezat, însă consider că în viitor vor apărea și ocazii de a sluji peste hotar.

Îmi place să mă împlic mult în biserică, ceea ce și fac. Cânt în orchestra bisericii la violoncel iar pe lângă aceasta caut să fiu de ajutor în orice domeniu mi se cere sau este nevoie de mine.

Ador momentele de rugăciune, acolo simt că pot să mă descarc înaintea lui Dumnezeu. Am crescut de mic copil în biserică, fiind obișnuit cu cântarea, rugăciunea dar și cu mediul creștin.

Sunt o persoană pozitivă,voioasă și ador să călătoresc, este jobul meu preferat! 😊

În viața primim multe lecții, care ar fi cea mai prețioasă lecție pe care consideri că ai primit-o?

Pot spune că lecția cea mai prețioasă pe care am primit-o este ascultarea.În urma ascultării vine și supunerea, iar în urma supunerii vine binecuvântarea. Fie că vorbim despre binecuvântarea oamenilor sau a lui Dumnezeu.

Spune-mi care este visul tău? Ce ți-ai dori să faci cu viața ta?

Visul meu este să devin un asistent medical de excepție. Un bun samaritean.Un om care știe să pună un leac vindecător pe trupul și pe inima oamenilor. Aceasta este chemarea mea.

Dacă ar fi să alegi o amintire memorabilă din viața ta, una la care te-ai tot reîntoarce, care ar fi aceea?

Poate pe unii oameni îi va surprinde răspunsul meu, dar cea mai memorabilă experiență a mea este de ordin spiritual, și anume acea zi în care Dumnezeu m-a botezat cu Duhul lui cel Sfânt. Este cel mai  frumos lucru pe care l-am  experimentat și pe care nu îl voi uita niciodată. Dar trăiesc cu perspectiva că vor urma și altele mai mari și mai frumoase.

P.S. Acest proiect se desfășoară sub formă de interviu. Întrebările rămân mereu aceleași. Oricine este bine venit să participe. Pentru înscriere nu trebuie decât să lași un email cu dorința ta pe laviniahumeniuc@gmail.com și vom discuta detalii.

Plantează și tu o floare în inima cuiva

Cu toții știm să sădim buruieni și spini în oameni. Poate îmi vei spune că tu niciodată nu ai făcut așa ceva. Oh, dar am făcut-o. De fiecare dată când ne-am uitat la cineva într-un mod urât, de fiecare dată când am aruncat priviri de ură și am spus vorbe la nervi, am plantat câte o buruiană și câte un spin în acel om. 

Ori de câte ori cineva ne-a cerut ajutorul și am preferat să ne punem pe noi pe primul loc, am lăsat buruienile și spinii să crească în acea inimă. 

Atunci când am judecat, când ne-am întrebat ce drept are persoana cutare să facă acele lucruri, sau când ne-am zis că noi suntem mai buni decât nu știu cine, ori când am arătat cu degetul pe cineva, am sădit spini și buruieni.

Vezi tu, e ușor să sădești spini și buruieni. E ușor să judeci fără să cunoști omul, fără să îl înțelegi. E ușor să arunci priviri urâte și jigniri, mai ales dacă ai zile proaste și ești nervos. E ușor să te consideri superior, să nu dai doi bani pe un om despre care tu crezi că nu merită. 

E ușor să judeci omul sărac de la colțul străzii care nu are la fel de multe lucruri ca și tine și nici nu este la fel de educat precum ești tu. Este ușor. 

Să plantezi flori, e mai greu. Da, este adevărat. Nu toți oamenii știu să planteze flori în inimi. Nu toți oamenii știu să îngrijească un pământ uscat, să îl ude, să îi vorbească cu dragoste și să planteze apoi o sămânță acolo. Nu toți oamenii au răbdare ca sămânța să crească. Și nu, nu toți oamenii au dispoziția de a planta ceva. 

Să plantezi flori necesită mult efort, mult timp și multă muncă. Să plantezi flori înseamnă uneori să renunți la timpul personal- acel timp în care faci ce îți place- și să mergi să dăruiești o bucățică din inima ta, cuiva, care poate nu merită. 

Dar știi ceva? În final, rezultatul e pur și simplu uimitor.

Când vezi ce floare frumoasă răsare, când vezi câtă gingășie, câtă finețe și frumusețe se naște prin ea, nu poți să nu radiezi. Cam la fel e și cu oamenii. Știai că până și din cel mai uscat pământ poți crești o floare frumoasă într-o inimă? Știai că și inimile cele mai pline de spini au nevoie de flori gingașe? Știai tu că și ele pot să înflorească și să se transforme?

Hai să îți spun ceva. Odată, când te-ai întâlnit cu Dumnezeu, erai și tu un pământ uscat, plin de buruieni și spini. Lui Dumnezeu i-a fost drag de tine. Așa că te-a luat, a început să te ude, a început să te îngrijească și să planteze flori în tine. Așa-i că astăzi tu ești un om frumos care știe să iubească?

A venit timpul să îți dăruiești iubirea. Plantează și tu o floare în inima cuiva. De fapt, nu, plantează flori în inimile tuturor.

P.S. Eu nu știu să grădinăresc, dar mi-ar plăcea să învăț să plantez flori în inimi. Ce spui, învățăm împreună?

Sursă imagine: Pinterest

Și când te-ai săturat, mai rabdă puțin.

Poate că astăzi pare imposibil să mergi prin credință, să crezi că în curând o minune se va întâmpla și pentru tine. Eu te cred. Și mie îmi pare imposibil. 

Poate că astăzi rugăciunile tale sunt aceleași rugăciuni pe care le-ai făcut și ieri, și alaltăieri. Poate că deja ai zile, săptămâni, luni, ani de când te rogi pentru exact aceleași lucruri. Și poate că te-ai săturat să aștepți. Eu te cred. Și eu m-am săturat.

Poate că astăzi te-ai încăpățânat să ții cu toată forța de ultima ta fărâmă de nădejde și te-ai gândit că de data aceasta va fi bine, rezolvarea va veni. Însă apoi gândurile ți s-au întunecat iarăși și ai făcut din nou cunoștință cu vocea îndoielii care ți-a șoptit răspicat: Așa ai zis și data trecută, uite unde te-a dus, tot aici. Aproape că ai putut să auzi sunetul râsului ei în urechile tale. 

Și totuși, Dumnezeul nostru este la fel de plin de promisiuni astăzi, pe cât era și ieri. El nu s-a schimbat. În ciuda timpului ce s-a așternut, în ciuda bătăliei în care te afli, în ciuda rugăciunilor ce par fără răspuns, Dumnezeu continuă să fie. Ceea ce El a promis nu va ezita să împlinească, la timpul potrivit.

Dumnezeu rămâne credincios față de tine. Amintește-ți că El este Dumnezeul imposibilului. El face din imposibil, posibil. Toate ascultă de comanda Lui. La glasul Lui marea și vântul se supun iar pământul se cutremură. Amintește-ți că El este Dumnezeul minunilor. Da, nouă ne pare imposibil și cine nu zice că nu este imposibil pentru noi? Dar El poate. Nu este ceva ce El să nu poată. 

Dumnezeu rămâne statornic față de tine. El te-a așteptat de atâtea ori, de data aceasta așteaptă-L și tu. Da, e adevărat au trecut ani, luni, săptămâni, zile, ore. Dar crede-L pe cuvânt când îți spune că te aude și că este la lucru. Poate că durează mai mult decât ai fi vrut tu sau mai mult decât ai fost dispus să aștepți, însă El știe ce face. Ai încredere. Și când te-ai săturat, mai rabdă puțin.

Poate că acea zi nu e astăzi, poate că acea zi nu e mâine, dar există o zi. Există o zi în care izbăvirea este scrisă în dreptul tău. O zi a bucuriei, o zi a păcii, o zi în care Dumnezeu va face ceva nou pentru tine și îți va răspunde la fiecare rugăciune în parte. (Și nu, nu mă refer la ziua din ceruri, ci mă refer la o zi aici jos.)

”În adevăr, făgăduințele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt da; de aceea și Amin, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.” 2 Corinteni 1:20

P.S. Ceea ce am scris este valabil numai dacă te rogi conform voii lui Dumnezeu.

Sursă imagine: Deviantart.com