Să ai credință

„Să ai credință. Să ai credință. Când nu-ți mai rămâne nimic altceva, să ai credință.” - Francine Rivers, Un glas purtat de vânt

Câteodată e greu să mai crezi în ceva. Să te uiți undeva în față și să nădăjduiești că dincolo de tot ceea ce se află în fața ochilor tăi chiar acum, există ceva mai bun, ceva mai luminos ce te așteaptă pe tine. 

Nu poți privi dincolo de situația în care te afli și oricât de mult ți-ai dori să te agăți de speranță, ceva îți spune că nimic nu se va schimba, că de fapt nu va fi bine niciodată. Poate pentru alții dar nu și pentru tine. 

În negura nopții ce te cuprinde, de undeva din depărtare se aude încet: Ai credință. Să ai credință. Dar ești atât de obosit încât nu ești în stare nici măcar să îți ridici privirea. Ar trebui să asculți de aceste cuvinte? Ar trebui să ai credință?

Credință în cine, în ce? În Dumnezeu?

Da, ar trebui să ai credință în Dumnezeu. Când nu-ți mai rămâne nimic altceva, să ai credință. Credință că Dumnezeu încă este în control. Credință că Dumnezeu nu te lasă nici măcar o clipă singur, chiar dacă nu îl vezi, nu îl auzi. El este chiar lângă tine. Credință că ziua de mâine va aduce ceva bun după ea, și după ce această furtună va trece, pentru că ea chiar va trece, tu vei ieși învingător și vei vedea soarele. Credință că Dumnezeu va schimba ceva în dreptul tău. Că vine și rândul tău pentru că și tu ești copilul Lui. Și tu ești printre luptele Lui. Credință că Dumnezeu luptă azi și pentru tine.

Când nu-ți mai rămâne nimic altceva, să ai credință că poți să continui. Poți să mergi mai departe. Chiar dacă pieptul te doare, chiar dacă sufletul ți se frânge și inima îți este zdrobită, să ai credință. Chiar dacă oamenii nu te înțeleg, chiar dacă fiecare dimineață pare lipsită de sens și fiecare seară e plină de lacrimi, să ai credință. 

Dar e greu să ai credință, îți șoptește inima. 

Știu, îi răspunzi tu. Dar trebuie să încercăm.

Sursă imagine: Pinterest