Versetul zilei

Wednesday, December 30, 2020

Femeile Bibliei

Sursă imagine: Pinterest

Am fost copil, dar am crescut. Cumva, nu știu cum, am ajuns să fiu femeie. Uneori îmi pare că îmi vine să mai copilăresc puțin, dar nu mai pot. Aceste lucruri nu mai țin de mine. Trebuie să învăț să cresc, să îmi iau zborul, să îmi îmbrățișez cu adevărat identitatea de femeie, de om matur, așa cum Dumnezeu a intenționat-o pentru mine. 

Așa am hotărât de ceva timp, să privesc la femeile din Biblie, să parcurg această călătorie alături de ele, rugându-mă și cerând înțelepciune de la Dumnezeu, lăsându-mi inima deschisă, încercând astfel să învăț din greșelile sau din lucrurile bune și frumoase pe care le-au făcut. 

Vă invit să parcurgeți această călătorie alături de mine, din care să învățăm împreună adevăruri biblice care să ne zidească caracterul, să ne ajute să devenim tot mai mult asemeni lui Hristos și să ne îmbrățișăm adevărata chemare, aceea de a fi femei deosebite, care trăiesc în ascultare de Dumnezeu.

Va urma...

Monday, November 30, 2020

De ce prețuiesc Biblia

Sursă imagine: Pinterest

Undeva pe raftul bibliotecii mele se află o carte mai deosebită, care deși este foarte cunoscută, cumpărată chiar, stă adesea nerăsfoită și plină de praf în casele multora. Această carte poartă denumirea de Biblie și i se mai spune de asemenea: Cuvântul lui Dumnezeu. 

La prima vedere, arată ca oricare altă carte. Atâta doar că e mai groasă și pe alocuri mai fragilă. La o analiză mai atentă, vei putea observa ceva ce alte cărți nu au. Credință, dragoste, adevăr, viață și pe Dumnezeu. 

Da, ai dreptate. Tu deții deja toate aceste informații. 

De ce prețuiesc Biblia? Sau, în alte cuvinte, ce e așa special la ea?

Biblia dă direcție vieții mele. Biblia e cartea care explică într-un mod foarte clar cine m-a creat. Care este originea mea, care este scopul meu pe acest pământ și care este identitatea mea. Mai mult decât atât, ea îmi spune inclusiv care este finalul vieții acesteia pământești și ce se va întâmpla cu mine după aceea.

Contrar a ceea ce spun unii, Biblia este o carte atestată istoric, cu oameni care chiar au existat. Paginile ei nu sunt umplute cu povești inventate și nici pentru adormit copii. De la acești oameni se pot extrage învățături prețioase. Putem învăța din ceea ce au făcut bine la fel de multe pe cât putem învăța din ceea ce nu au făcut bine. Pentru că da, pe paginile Bibliei găsim de toate, și caractere frumoase dar și caractere mai puțin frumoase. Găsim oameni cu suflet curat, atins de Dumnezeu, dar pășim și pe după cortină în slăbiciuni, în momente mai puțin atrăgătoare și la șarada păcătosului. 

Biblia mă educă. Nu, nu că eu nu aș fi trecut prin școala obișnuită care ne oferă educație sau că nu aș fi trecut prin școala vieții, însă Biblia are o educație aparte. Biblia îmi educă sufletul. Mi-l învață să fie curat într-o lume murdară; să lumineze într-un întuneric crunt; Biblia mă învață să aleg disciplina, să nu dau frâu liber tuturor poftelor animalice care există în mine și nici să nu las sentimentele să pună stăpânire pe mine. Biblia mă învață să cresc. Nu, nu în mândrie, ci dimpotrivă, în smerenie, în iubire, în iertare, în sacrificiu. Ea îmi arată cât de importanți sunt cei de lângă mine și cât de mare este datoria mea de a îi iubi. Cum atunci când privesc dincolo de mine și reușesc să desprind o parte din suferința și traiul celor ce îmi sunt semeni, ajung să mă deștept și să înțeleg că nu poți fi matur decât atunci când te decizi să slujești oamenii și încetezi să mai trăiești pentru tine. 

Biblia îmi deschide orizontul. Ea mă poartă mai departe decât m-aș putea duce eu de una singură. Mă îndeamnă să cred cu tărie până la capăt, să visez, să trec peste obstacole și să privesc tot mereu mai sus, mai sus, spre cer și spre mai mult. Pământul adesea ne limitează. Ne face să privim doar pe orizontală, fie la probleme, la lipsuri, la nevoi sau la neputințe. Biblia mă îndeamnă să privesc la Dumnezeu. Cel care are rezolvare și metode atunci când eu nu am. Cel care îmi arată că finalul meu nu e aici și că viața aceasta e mai mult decât un pământ cu lucruri materiale, la fel cum și eu sunt mai mult decât un trup. 

Biblia îmi arată cine sunt. E ca o oglindă. Dă cărțile pe față cu mine și îmi arată pe unde mai am de îndreptat. Ea scoate la iveală tot praful de pe hainele mele, îmi dezlipește masca de pe chip și îmi spune că nu sunt chiar atât de perfectă pe cât tind să mă cred. Și că viața mea nu e chiar atât de uau pe cât pretinde  a fi. Dacă lucrurile ar fi fost așa, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu nu ar mai fi fost nevoit să moară crucificat, să plătească cu sânge pentru păcate. Păcatul meu. Păcatul tău. Păcatul omenirii întregi. 

Biblia îmi arată cât valorez. Când mă uit la oameni adesea îmi uit valoarea. Uneori, indiferent cât de mult efort depun nu sunt de ajuns. Aceștia îmi găsesc greșeli, lucruri ce încă nu sunt șlefuite. Nu de puțin ori mă simt ca un sac fără fund. În care tot pun și pun și pun, dar fără ca nimic să iasă. Însă apoi, mă duc la Biblie și îl găsesc pe Hristos, care îmi arată palmele Sale găurite și îmi spune: Lavinia, exact atât valorezi. Nici mai mult, nici mai puțin decât tot ce aveam mai scump. Biblia îmi amintește cât de prețuită sunt prin faptul că Dumnezeu a dat tot ce a avut mai scump, viața Fiului Său iubit, pentru ca eu să am viață. Nu, nu orice fel de viață. E vorba de mai mult decât viața din acest trup. Mulți oameni au viață în trup. Dar Dumnezeu promite, o viață în trup având pace și nădejde în El, având curăție în inimă (prin iertarea păcatelor și prin faptul că atunci când avem o relație cu Dumnezeu, El intră în viața noastră și ne ajută să ne îndreptăm, El nu doar ne iartă, dar ne și curățește și ne dă putere zi de zi să nu mai trăim în păcat) și o viață veșnică cu El în ceruri. 

Și aș mai putea să găsesc motive, dar mă opresc aici. Mă întreb în schimb, ești și tu printre acei oameni care prețuiesc Biblia sau poate Biblia ta stă pe undeva, prăfuită pe vreun raft așteptându-te? 

P.S. Biblia e toate acestea și mai mult decât atât, numai atunci când o citești/studiezi cu inima sinceră și cu rugăciune. 

Saturday, November 28, 2020

Tu și cu mine pentru totdeauna

Sursă imagine: Pinterest

Hai să stăm undeva, să ne retragem într-un loc, departe de zgomotul lumii și de mizeriile ei, Tu și cu mine. Hai să-ți spun ce m-a durut ieri și ce m-a pângărit azi. Te las să-mi atingi inima, dacă vrei și dacă ai puțin timp, am să-ți dezvălui o parte din mine. Am atâtea să îți spun, dar sufletul meu amar și căpcăun mă împiedică de multe ori să o fac. Însă nu și azi. Azi, vreau să mă deschid, bucățică cu bucățică și să Te las să privești. Știu că deși vei vedea tot ce sunt, tot ce am fost și probabil tot ce voi fi, Tu nu vei fi nici surprins, nici speriat. Știu că mă cunoști deja, dar mai e necesar să învăț să mă cunosc și eu pe mine și să învăț să colaborez cu Tine. 

Hai să stăm undeva, să-ți povestesc de oamenii care m-au rănit cu egoul lor și m-au călcat în picioare zdrobindu-mi inima. Și hai, mai vino un pic, căci pe cărarea aceasta m-am întâlnit cu ispita și m-a biruit. Puțin mai încolo dacă Te duci, îmi vei vedea aspirațiile și visele. Poate că sunt naive sau poate că nu. Tot ce știu e că aș vrea să le împart cu Tine. Nu este loc din inima mea pe care să nu îmi doresc să ți-L arăt și să ți-L las. Ce crezi Tu că nu e bine, aș vrea să te rog să cureți; ce crezi că nu e necesar, aș vrea să Te rog să tai de la rădăcină, iar ce crezi că e bun, aș vrea să Te rog să altoiești.

Hai să-ți spun ce m-a bucurat azi și unde mi-am găsit plăcerea. De fapt, erai și Tu acolo, dar tot îmi place să îți povestesc. Și te-aș mai purta și prin biruințele mele. Am zis mele? Îmi cer iertare. Am vrut să zic biruințele noastre, pentru că nu aș fi reușit să fac nimic fără Tine. Ori de câte ori privesc în urmă, Te văd acolo, stând alături de mine și ținându-mă de mână. 

Te-aș mai duce și pe la eșecuri, pe la lucruri care se țin ca scaietele de mine și pe la obiceiuri nesănătoase și proaste. La timpul îmbâcsit adesea cu prea multe și la sentimentele ce încearcă să mă acapareze. 

Într-un final, m-aș despărți de Tine zicându-ți, mulțumesc pentru că ești, pentru că ai făcut turul inimii mele și ai rezistat până la final, iar acum, nu pleca, mai rămâi puțin. Mai rămâi puțin azi, mai rămâi puțin mâine, mai rămâi pentru cât timp se poate, Mântuitor drag, Isus Hristos, Domnul meu.

Tu și cu mine, pentru totdeauna. 

Friday, October 30, 2020

Trupul îmi îmbătrânește încet

 Sursă imagine: Pinterest

M-am gândit să stau pe loc, dar apoi mi-am dat seama că fuge timpul pe lângă mine și imaginea mea de din afară se trece. Câteodată, când privesc în grabă în oglindă, mă văd tot copila de odinioară, apoi îmi observ ridurile de pe frunte și îmi amintesc că nu mai sunt ce am fost. Îmi spun că trupul îmi îmbătrânește încet, dar sigur. Apoi zâmbesc și adaug faptul că sufletul îmi întinerește pe zi ce trece tot mai mult și devine tot mai frumos. De ce? Pentru că așa mi-l educ. Îl educ să crească, să înflorească și să lase ceva în urma lui. Știu că el nu e aici degeaba, are o datorie față de Creator, față de oameni. Are datoria de a iubi, de a sluji și de a răspândi lumină. 

Monday, October 26, 2020

M-aș duce undeva

Sursă imagine: Pinterest

Plecată după vată pe băț, înghețată și ceva colorat. 
Mă întorc repede.
Nu mă mai întorc.

M-aș duce undeva. Aș lua câteva haine la nimereală din dulap și aș cumpăra un bilet către o destinație oarecare. M-aș urca într-un tren și m-aș pierde în gânduri. Aș rosti o rugăciune în care m-aș confesa și în confesiunea mea aș spune că m-am săturat de lumea aceasta haină. O lume în care ți se ia și haina de pe tine, nu din nevoie ci din pură răutate. O lume în care adevărul moare și oamenii mor odată cu el. 

Aș fugi de locurile în care sufletele sunt înghețetate și inimile tot mai împovărate. Aș fugi de oamenii lacomi și avizi care se gândesc numai la ei. Aș fugi până și de mine. 

M-aș duce într-un loc în care nu am mai fost, dar la care visez și de care îmi e dor uneori. Într-un loc unde e pace și lumină, iar întunericul nu poate nicicum să ajungă. 

Aș lua o pauză de la pământ dacă aș putea, o pauză lungă, o pauză chiar de-o viață. M-aș duce acasă. Acolo unde nu e amar, nu e durere, nu e nici ură și nici scârbă. Acolo unde sunt doar lucruri frumoase care însuflețesc și dau viață. Nu, nu e un loc secret, e doar un loc îndepărtat. E locul pe care Dumnezeu ni-l păstrează. 

Aș lua o pauză de la lume și m-aș împrieteni mai mult cu Dumnezeu, într-un final, când tragi linie, El e îți e cel mai bun prieten și singurul ajutor de nădejde. El e Cel care urmărește binele tău și prosperitatea ta sufletească. El e Cel care te iubește necondiționat. Mai bine decât lângă El nu e niciunde. 

Saturday, October 24, 2020

Și, aproape de fiecare dată o cred.

Sursă imagine: Pinterest

Inima mea uneori o ia pe cărări străine. Se decide de nebună să fugă de acasă, deși își cunoaște identitatea și vocația. Eu fug pe urmele ei, încerc să o prind în pumnii goi și să o aduc spre locul în care ar trebui să se afle, dar de prea puține ori se lasă găsită. Îi place să se ascundă. Aruncă câteva vorbe în grabă și mai apoi evadează. Se ascunde de ea însăși, de lume, de Dumnezeu. De fiecare dată când reușesc să dau de ea, sângerează. Îmi spune că regretă amarnic ce a făcut și că nu dorește să se mai întoarcă pe acele cărări străine. Și, aproape de fiecare dată o cred. Pun accent pe aproape, pentru că de la o vreme am învățat să o cunosc mai bine și să nu mai iau drept bun chiar tot ce îmi spune. E adevărat că e inima mea, e parte din mine, și totuși, e atât de înșelătoare! 

Din când în când îi pun adevărul în față și o las să se confrunte cu el. Numai adevărul o pune la punct. E acel moment în care își deschide ochii și începe să vadă ceea ce înainte nu a văzut. Faptul că, sentimentele ei nu sunt tot. Tot zbuciumul din ea e înșelător și tot amarul vieții e capturat în ea chiar și atunci când viața nu mai e amară. Inima poartă cu sine toate cicatricile și rănile din trecut și din prezent, și, de ar ști ce-i rezerva viitorul și pe ce poteci o să mai calce, le-ar mai purta și pe cele viitoare. Probabil de aceea fuge de acasă. De fapt, tot ce știe e să fugă. Dar am de gând să mă transform într-un paznic pe timp de zi și pe timp de noapte și să îi spun cu o voce blândă, însă fermă: oriunde ai fugi, să știi că fugi degeaba. 

Pentru inimă am găsit o soluție. Ori de câte ori o văd amărâtă, mă pun și înalț o rugăciune către Dumnezeu. Ori de câte ori o văd descurajată, deschid Biblia și încep să citesc. Atunci când tace și începe să gândească aiurea, îi mai pun un cântec despre credință. Încet încet, inima își revine. Cine ar fi crezut că rugăciunile, Biblia și cântecele creștine sunt ca un leac vindecător? De fapt nu, nu ele în sine, ci Dumnezeu care are grijă ca inima mea să rămână în brațele Lui. 

Mă întreb, inima ta pe unde e? 

Thursday, October 22, 2020

Îmi place tot ce ești Tu în mine


Sursă imagine: Pinterest

Dragă Dumnezeu,  

Când eu nu pot, Tu îmi dai putere.
Când eu mă înfurii, Tu mă înveți să rabd. 
Când eu iubesc, Tu îmi spui că sunt pe aproape și că mai am de învățat. 
Când eu sunt slabă, Tu îmi arăți că pot mai mult decât atât. 
Când eu am o inimă amară, Tu îmi dai din dulceața inimii Tale. 
Când eu rănesc, Tu îmi oferi iertare și mă ajuți să mă îndrept.
Când drumul nu reușeșesc să îl mai văd, Tu îmi oferi îndrumare. 
Când mă simt singură, îmi amintești că ești cu mine. 
Când cad, îmi întinzi o mână și mă ridici cu blândețe.
Când îi judec pe alții, îmi amintești că și eu merit să fiu judecată, dar cu toate acestea am primit dragostea Ta. Așa că sunt și eu datoare să învăț să iubesc. 
Când greșesc, Tu cu răbdare îmi arăți unde am greșit și cum să mă corectez.
Când îmi privesc sufletul în oglindă și îi văd inima acră și urâtă, Tu te cuibărești în el și mă umpli de Tine. Când privesc iarăși în oglindă, văd frumusețea pe care Tu o pui zi de zi acolo.
Când eu sunt eu, Tu ești Tu și aș vrea să îți spun, dragă Dumnezeu, că îmi place tot ce ești Tu în mine și că fără Tine nu aș putea trăi. Fără Tine eu nu aș ști cum e să ai pace, cum e să iubești, cum e să fii iertat, iubit, cum e să te simți valoros, cum e să trăiești având un scop și o direcție. Fără Tine, eu nu aș fi tot ce sunt, pentru că Tu mă completezi, Tu îmi dai valoare, Tu ești în inima mea și ai grijă ca ea să strălucească cu adevărat. 
Da, e adevărat, îmi place tot ce ești Tu în mine, și, între noi fie vorba, Te-aș invita să mai schimbi câte ceva, pentru că încă mai sunt lucruri pe acolo care nu funcționează în parametri normali. 
P.S. Mulțumesc pentru că ești.

Tuesday, August 4, 2020

Unul dintre lucrurile faine ale vieții

Sursă imagine: Pinterest

Unul dintre lucrurile faine ale vieții e să poți vorbi cu Dumnezeu despre oamenii dragi. Pentru El toți oamenii sunt importanți, atât cei care îl iubesc și îl urmează cât și cei care nu o fac. De ce? Pentru că Dumnezeu are o inimă mare și încăpătoare, în ea cuprinde toată dragostea din lume și ceva pe deasupra. El nu iubește cu măsură și nici nu iubește în funcție de cum e iubit. El iubește curat, din tot sufletul pe toată lumea, pentru că inima Lui frumoasă e cea din care s-a născut inițial iubirea. 

Așa că, atunci când vezi oameni împovărați și nu poți să faci nimic pentru ei, înalță o rugăciune. Atunci când ai zile amare pentru că cineva te-a întristat, mergi și fă o rugăciune. Când clipele îți sunt senine și lumea ți-e plină de suflete dragi, spune o rugăciune.

Cel mai fain lucru la rugăciuni? Nu au termen de expirare. Sunt valabile pentru mult timp după ce însăși inima ta le-a uitat. Un alt lucru fain? Rugăciunile pleacă din inima ta și ajung în însăși inima lui Dumnezeu, la tronul Său de îndurare. Și ce fain e să vezi, când tu nu poți face nimic, cum El poate și o face. Și încă ceva, rugăciunile te aduc mai aproape de cer, te fac să mai uiți din necazuri și te ajută să semeni mai mult cu Hristos. 

Unul dintre lucrurile faine ale vieții e că Dumnezeu e sfânt, dar chiar în toată sfințenia Lui, te iubește și te primește exact așa cum ești, cu toate petele de pe sufletul tău, cu tot amarul și cu toată imperfecțiunea din tine. În schimb, îți promite să te curățe de murdăria din inimă, să te schimbe și să te facă un om nou, curat, asemeni Lui. Cum e posibil? Prin faptul că Cel ce nu a cunoscut păcat, a fost găsit vrednic de plată în locul nostru. Da, Hristos a luat asupra Lui pedeapsa care ne era menită nouă, ne-a semnat acordul la pace cu Dumnezeu, căci prin jertfa Lui pe cruce, prin sângele vărsat, noi am fost socotiți neprihăniți. Care noi? Noi, cei care decidem să credem în El, Hristos, să îl primim în inima noastră și să trăim asemeni Lui. 

Un alt lucru fain al vieții e că frumosul și bucuria se împărtășesc cu cei din jur, așa că acum, vă zic și eu despre acest mântuitor, Iisus Hristos care îmi face în fiecare zi viața mai plină de iubire și de pace. 

Nu lua drept bun tot ce crezi

Sursă imagine: Pinterest

Noi, oamenii avem multe credințe. Unele sunt prinse din zbor, de prin  auzite, primite de la alții și învățate. Altele sunt din propriile noastre experiențe, formate pe parcurs și însușite. Avem până și o vorbă: ”fiecare cu credința lui”, și ne comportăm de parcă adevărul nu este absolut, ci mai degrabă adevărul ți-l faci singur. De fapt, spre acest lucru merge lumea din ziua de astăzi. 

Te-ai întrebat vreodată care e adevărul, până la urmă? Oare chiar așa să fie, fiecare cu credința lui și în final ajungem toți în același loc sau fiecare acolo unde a crezut? 

Chiar este adevărul ceva ce poate fi făcut de mâna omului după bunul plac al acestuia? Poate, dar atunci nu am mai putea să îl numim adevăr. Adevărul fie e universal valabil, absolut, fie e doar relativ și atunci nu mai pot fi adevăr. 

Noi spunem că fiecare e liber să creadă în ce dorește, și chiar așa este, însă asta nu înseamnă că undeva acolo nu există un singur adevăr valabil pentru toți în aceleași condiții indiferent că oamenii aleg să îl creadă sau nu. 

Totuși, adevărul poate fi descoperit. Și cum descoperi adevărul? E simplu. Nu lua drept bun tot ce crezi. Da, tu ți-ai format anumite idei și credințe, însă acest lucru nu e de ajuns. Trebuie să cercetezi, trebuie să cauți să vezi dacă credința ta are o bază fondată sau nu. Vei descoperi că multe credințe sunt create pur și simplu din auzite, din tradiții, din generații în generații fără să aibă o bază. Din acest motiv vei întreba anumiți oameni de ce se închină în modul în care se închină, de ce țin un anumit post sau de ce zic o anumită rugăciune și îți vor răspunde că nu știu sau că așa se face, însă nu îți vor spune clar de ce. 

Convingerile tale sunt subiective, din acest motiv nu poți judeca lucrurile în totalitate în baza lor. Când vorbim de o credință reală, omul are în spate o bază, un adevăr, o explicație pentru aceasta. El nu crede 
în niște simple iluzii. 

Oprește-te astăzi și întreabă-te, care este dreptarul după care îți evaluezi credința și concepțiile? Te afli tu într-un loc potrivit sau poate ai ajuns să îți formezi anumite deprinderi fără să știi de fapt de ce le faci și pentru ce? Ești sigur că tot ceea ce consideri tu drept bun chiar este bun și tot ceea ce consideri tu greșit chiar este greșit? Asigură-te că modul în care privești lumea nu e bazat pe simpla ta percepție și pe propriul tău adevăr. Asigură-te că ești pe acelși palier cu Dumnezeu atunci când vine vorba de baza credinței tale, altfel, s-ar putea să crezi în ceva fals, gol și fără de valoare și ai să te trezești într-o zi că nici tu nu știi ce cauți pe acolo și cum ai ajuns așa departe urmând niște iluzii. 

Monday, August 3, 2020

Ne jucăm de-a gândurile și de-a ascunselea cu inima noastră

Sursă imagine: Pinterst

Se privi în oglindă, dar nu văzu decât un chip de lut, nimic deosebit, nimic ieșit din comun. Ochii mult prea obosiți, fața prea palidă și lacrimile prea amare. Dacă ar fi privit în jur, undeva dincolo de ea ar fi înțeles că tot ce are e suficient pentru acum și că uneori, singura ta grija trebuie să fie pentru prezent, nu pentru viitor. Dacă ar fi gândit măcar un pic, ar fi înțeles fără ezitare că este iubită, este protejată, este exact acolo unde trebuie să fie indiferent de ceea ce simte, dar era prea centrată pe sine ca să vadă și altceva. 

Așa suntem noi, uneori. Ne lăsăm conduși de sentimente în loc să ascultăm de rațiune. Ne îmbibăm prea tare cu dureri care nu ne-au fost de fapt menite. Ne jucăm de-a gândurile și de-a ascunselea cu inima noastră, neînțelegând de fapt ce se petrece cu noi, pe ce poziție suntem și în ce moment propria noastră inima ne-a dat șah-mat, oprind jocul, blocându-ne acolo pentru eternitate. 

Da, inima e importantă, dar atunci când aceasta se încarcă de sentimente negative fie de supărare, durere sau de nervi, egoism și ură totul devine prea periculos și în joc nu sunt doar niște pioni, în joc sunt oamenii dragi și chiar noi. Așa că pune stop. Stop joc. Când inima ți-o ia razna, oprește-te din drum. Stai o clipă, analizează-te și treci un pic pe la tărâmul rațiunii, acolo vei afla tot ce trebuie să știi, iar inima ți se va calma și se va echilibra. 

Joc șah cu Dumnezeu uneori. Eu îi spun ce mă doare și îl avertizez de propria mea inimă care încearcă să mă detroneze, așa înaintează pionii, iar El atentează la târâmul rațiunii mele, demascându-mi poziția și luptând cu inima mea, învingându-mă de fiecare dată. Și ce bine e să joci șah cu Dumnezeu și să pierzi, pentru că atunci când El rămâne singurul învingător de pe tabla de joc, inima ți se poate odhini în sfârșit liniștită îmbrățișând rațiunea și trăind în echilibru. 

Sunday, August 2, 2020

Oamenii plictisiți de azi

Sursă imagine: Pinterest


Mi-e dor de momentele acelea în care totul era mult mai simplu. Lumea părea mai naivă și mai pură, oamenii mai gingași și ziua mai lungă. Nu aveam nevoie de multe lucruri ca să ieșim din casă și nici nu postam selfie cu tot ce făceam. În schimb, râdeam cu gura până la urechi, nu conta dacă eram ciufuliți, prăfuiți și cu hainele mai puțin stilate. Ne adunam pe la blocuri, în gașcă și ne petreceam timpul împreună socializând și jucându-ne. 

Erau acele zile în care o pătură și puțină voie bună erau de ajuns. Aveam timp să privim cerul, să depănăm amintiri și vise. Aveam timp să trăim. Nu prea treceau mașini pe stradă și sunetul cretei se auzea scârțâind pe asfaltul tare. Eram copii. Eram copii și visam. Nu aveam multe, dar ce aveam ne era de ajuns și lumea părea chiar magică. 

Mi-e dor de momentele în care până și ploaia părea o aventură. Să arunci cu mingea dintr-o parte în alta, să sari prin bălți și singura grijă a ta să fie vocea mamei care să te cheme prea devreme la mâncare. La mâncare? Cine se gândea la așa ceva, când tot ce îți doreai era să te mai joci un pic în balta aceea. 

Mă întreb care a fost momentul ce ne-a transformat în oamenii plictisiți de azi? Am uitat să mai trăim. Zâmbim prea rar și scoatem capul pe geam doar câteodată. Privim cerul în grabă și ne spunem nostalgici că nu avem timp. Nu avem timp pentru o rugăciune, pentru un gând bun sau chiar pentru un simplu bună ziua. Nu avem timp. 

Suntem într-o goană continuă după bani și după tot ceea ce societatea ne pune pe tavă. Luăm drept bun toate stricăciunile ce ni se oferă și uităm să mai privim lumea într-un mod simplu, cu ochi de copil, cu o inima neprefăcută și cu o credință reală. 

Ne amăgim sufletul și ni-l amărâm în fiecare zi câte puțin, de fiecare dată când uităm să iubim, să privim în jur și să trăim.

Hai spune-mi tu, când ai ieșit ultima oară afară doar ca să privești cerul? Stelele, luna, toate au o poveste în spate. Când ai ascultat altceva decât muzica zgomotoasă de pe calculator? 

Înainte detestam mașinile, pentru că ele ne stricau planul de joacă. Acum, nu facem decât să ne urcăm în ele, zilnic, să claxonăm cu gândul pierdut de la volan și să comentăm traficul. Mergem la lucru obosiți și fără chef, ne întoarcem înapoi în același stadiu pe timp de seară și constatăm că ziua a trecut, urmând ca dimineață povestea să se repete. 

Asta să fie oare viața pe care vrem să o trăim? 

Cum rămâne cu visele noastre? Cum rămâne cu lumea reală, cu întâlnirile față în față și zâmbetul acela adevărat? Cum rămâne cu mine și cu tine și cu sufletul din noi care strigă cu disperare că în ritmul acesta se sufocă curând?

Când o să înțelegem oare că singura diferență dintre copiii ce am fost cândva și adulții care suntem acum, nu sunt banii, nu sunt locurile, nu e nici timpul ci doar noi?

Saturday, August 1, 2020

Hei străine

Sursă imagine: Pinterest

Bună străine, spune-mi cine ești și încotro te duci? Te-am observat de la distanță atunci când tu nu mă vedeai. Uneori erai grăbit, alteori erai ursuz și rece, iar inimile ce treceau pe lângă tine deveneau împovărate. Erau zile când zâmbeai. Zâmbetul tău părea luminos și cald, însă la o privire mai atentă se putea observa că tu de fapt erai gol pe dinăuntru și afișai un zâmbet de fațadă. 

Știi, atunci când lacrimi sărate ți-au brăzdat obrazul te-am văzut. Atunci ai lăsat să se vadă o parte din tine, o parte din adevăratul tu, cel care nu poartă sute de măști, cel care nu se ascunde după vorbe deșarte și iluzii. Persoana reală din tine, care e de fapt un suflet. Suflet stins și pricăjit, însetat după o iubire pe care nu o cunoaște încă, dar pe care o ignoră cu desăvârșire. 

Spune-mi străine, ce faci cu inima ta frântă și pentru cât timp ai de gând să o mai ascunzi? Nu ai auzit? Banii sunt trecători, la fel și faima, prietenii și chiar familia. Chipul de lut pe care îl ai în posesiune trece și acesta. Nu știi tu oare că viața e mai mult decât tot ceea ce se vede? 

Hei, tu, ai observat cumva că trăim într-o lume de plastic în care se fabrică orice până și oameni la indigo? Știi tu oare câte lacrimi varsă Dumnezeu și ce durere îl apasă zilnic pentru inima ta împietrită și pentru lumea în care trăiești? 

De ce, de ce ți-e inima amară și de ce scoți pe buze numai minciuni? De ce rătăcești de unul singur și te lași înconjurat de nemulțumire și pelin? De ce te zbați atât de tare să te îndepărtezi de Cel ce te-a creat și te iubește cel mai mult dintre toți? Nu ai auzit că El a făcut totul pentru tine? Nu ai auzit că până și-a viața și-a dat-o pe o cruce, sângele i-a curs pentru păcatele tale, pentru sufletul tău stins și întunecat. El încă te cheamă, te cheamă acasă.

Hei străine, îți mai zic doar ceva și plec. Viața ta va avea sens atunci când în sfârșit te vei întâlni cu El, acest Iisus, care te așteaptă. Inima ta va fi vindecată complet numai atunci. El este iubirea după care tânjești, acel ceva pe care îl cauți, de care ți-e dor fără ca măcar să știi. 

Acest Iisus se află la o rugăciune distanță. La o inimă sinceră și deschisă distanță. La un simplu bună, prin care să îi arăți că îl cauți, că ești interesat cu adevărat.

Friday, May 1, 2020

Eu am un vis

Sursă imagine: Pinterest

Nu știu cum ești tu, dar eu visez mult. Nu, nu când dorm ci ziua în amiaza mare cu ochii larg deschiși, privesc în jur și parcă visez să fiu undeva departe, undeva într-un alt loc. Noaptea, când stelele sclipesc pe cer le privesc cu ochii mari și mă trezesc visând din nou. 

Și nu, nu e greșit să visezi. Să îți dorești să pictezi lumea în tot felul de culori, să îți dorești să crești, să avansezi și să încerci și alte drumuri decât cel pe care ești acum. Nu e greșit să lași prezentul în urmă și să te aventurezi pe tărâmuri necunoscute încă de către tine. 

Nu e nimic dacă te temi, dacă te sperie gândul unui nou început și dacă ești blocat într-o mare de incertitudini. Tu ai drumul tău și chiar dacă acum lucrurile nu sunt chiar atât de clare, tu continuă să face ce ți-ai propus. Azi un pas, mâine un pas și în curând vei reuși. 

De fapt, vorba aia cum că visele nu se împlinesc e de fapt o minciună. Visele se împlinesc, dar trebuie să depui efort, ele țin de tine. Poate nu ai învățat până acum dar nimic în viața aceasta nu e gratis, totul se plătește într-un fel sau altul, inclusiv visele. 

Dacă vrei să ajungi mai sus, dacă vrei să îți desfaci aripile și să zbori spre visul tău vei plăti pentru asta. Cum? Poate că va trebui să lași trecutul în urmă sau poate că va trebui să lupți chiar cu tine însuți. Să ieși din zona ta de confort, să depui efort și să muncești pentru idealul tău, să mai tai din rațiile tale de plăcere și să te limitezi la ceea ce e nevoie să faci. Nu a spus nimeni că e ușor să îți urmezi visele sau că oamenii te vor încuraja, unii o vor face, alții nu. Unii vor fi alături de tine și te vor sprijini în timp ce alții vor arunca cu noroi în tine și cu vorbe goale ca să te facă să dai înapoi. Nu-i asculta. 

Viața e așa cum ți-o faci. Da, știu, nu toți pornim de la aceeași bază însă într-un fel sau altul, într-un moment sau în altul, putem să ajungem în același loc indiferent de unde am plecat. Oamenii de succes nu sunt cei cărora li s-a dat totul pe tavă ci sunt acei care și-au suflecat mânecile, au pus umărul la treabă și au trudit până au ajuns în vârf și acolo nu s-au oprit ci au continuat. 

Ai un vis? Foarte bine. Oamenii care nu visează nu ajung nicăieri. Așa că fă rost de vise, vise mărețe, importante, vise prin care poți face lumea un loc mai bun și luptă cu tot ce poți pentru împlinirea lor. (Desigur, când zic tot ce poți nu mă refer să îi calci pe alții în picioare. Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.)

Singurul mod în care îți poți tăia aripile este să renunți la visul tău. Nu va lupta nimeni în locul tău, nu îți va apăra nimeni interesele dacă tu nu o faci. Nu trebuie să fii în nu știu ce poziție ca să începi să faci ceva cu viața ta ci trebuie doar să începi de acolo de unde ești și să nu mai bagi în seamă toți distrugătorii de vise. 

Eu am un vis. Am chiar mai multe. Și nu prea văd nimic la orizont, doar vorbe goale și un drum lung, dar știi ce? Voi începe de unde sunt și voi vedea unde pot să ajung. Mă voi ambiționa și voi depune efort. Am înțeles că oamenii nu vor lupta pentru mine, însă am o veste bună, eu o voi face. Eu și Dumnezeu. 

Te încurajez să faci la fel. 

Sunday, March 29, 2020

Om drag, TU nu ești la voia întâmplării.

Sursă imagine: Pinterest

Avem tendința să credem că suntem la voia întâmplării lăsați de capul nostru, fiecare pe unde apucă, fiecare încotro dorește, dar lucrurile nu stau chiar așa. Dumnezeul universului, Dumnezeul care ne-a creat, Cel prin care am luat ființă este un Dumnezeu al detaliilor. Pentru El totul are importanță. 
Noi nu suntem niște umbre șterse care trec prin viață fără scop și fără valoare. Suntem mai mult decât atât. Ca și oameni, am fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Noi am fost conturați și definiți întocmai ca și Creatorul nostru. De la El avem capacitatea de a iubi, de a răbda, de a ierta, de a ne disciplina, de a căuta curăția (sfințirea). 

Trăim în această lume, dar această lume nu este totul. Viața merge mai departe decât atât pentru că Dumnezeu este dincolo de toate acestea, dincolo de lumea această fizică pe care o percepem noi. De aceea, suflet, nu te opri la ceea ce se vede. Treci dincolo de circumstanțe și caută să înțelegi cine este Dumnezeu și cine ești tu de fapt. 

Dumnezeu este Cel care conturează și definește viața ta dar numai în măsura în care tu îl lași. Dumnezeu te iubește și dorește ca și tu la rândul tău să îl iubești, dar El nu te va forța. Dumnezeu nu intră cu forța în sufletul omului și odată ce intră nu își lasă papucii murdari pe acolo. Dumnezeu nu poate fi altcineva decât cine este, El nu poate fi altcineva decât curăția întruchipată, sfințenia adevărată, dragostea divină, dreptatea absolută. Odată intrat în inima ta El nu va face mizerie și nu va umbla cu papuci murdari la tine în suflet așa cum unii oameni fac, pentru că murdăria nu l-a reprezentat niciodată pe Dumnezeu. Minciuna nu l-a reprezentat niciodată pe Dumnezeu. 

De aceea, când Dumnezeu îți spune că te iubește, crede că chiar așa și este. Când Dumnezeu îți spune că vrea să îți contureze și să îți definească viața, crede că El știe mai bine decât tine ce are de făcut acolo. Când Dumnezeu îți cere permisiunea de a umbla încălțat prin inima ta, lasă-l să o facă. Dă-i voie să pășească cu zgomot și în stânga și în dreapta, și în sus, și în jos, peste tot. Lasă-i toate camerele la dispoziție și nu-i bloca calea. Tot ce va face este să îți facă inima mai curată, mai plină de lumină, mai plină de dragoste, de adevăr, de tot ce este vrednic de iubit; Mai plină de cer și mai goală de lume. 

Om drag, TU nu ești la voia întâmplării. Viața ta are valoare. Crede astăzi în ceea ce Iisus Hristos dorește să îți ofere. Acceptă darul fără plată a lui Dumnezeu, care este viața veșnică. Acceptă că nu faptele tale te mântuie, căci omul nu s-a putut niciodată mântui singur datorită păcatului și a întunericului care se ține ca scaiul lipit de el. De aceea, a fost nevoie de Iisus Hristos și moartea Lui. Prin moartea Lui pe cruce El a purtat asupra Sa, păcatele omenirii întregi, inclusiv al tău. 

Oprește-te din a crede că faptele tale te duc în cer sau oriunde altundeva. Faptele tale nu te duc nicăieri. Ori de câte ori îți accesezi inima și încerci să fii bun, papucii cu care calci în încăpere continuă să lase murdărie în urma lor. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este singurul care îți poată feri sufletul de mizeriile lumii, singurul care te poate ajuta să duci o viață sfântă, curată. Crezând în jertfa Lui și primindu-L în inima ta, dându-i acces în viața ta, El te va spăla, te va ierta, te va mântui. Și, ca rod al credinței tale în El, tu vei trăi curat, făcând fapte bune, știind că faptele tale nu te mântuie, dar vorbesc despre credința care e în tine și despre Cel ce e în tine. 

Om drag, Dumnezeu dorește să contureze și să definească viața ta. Întrebarea este: îl lași tu să facă asta?

Saturday, March 14, 2020

Haosul nu îi pune capăt lui Dumnezeu

Sursă imagine: google

Coronavirus a pus stăpânire pe lume, a creat haos și panică. Unele inimi sunt deznădăjduite, altele sunt nepăsătoare; unele inimi sunt în alertă iar altele încearcă să își mențină pacea și oscilează între nesiguranță și încredere. 

Situația este delicată. Am fost luați prin surprindere, nimeni nu se aștepta ca în 2020 întreaga lume să fie luată cu asalt de acest virus. Dar știi cine nu a fost surprins? Dumnezeu. Contrar a ceea ce zic cei ce sunt gata să dea vina pe El și să vorbească contra Lui, contrar întrebărilor ironice și batjocoritoare la adresa Lui, El știa. Da, Dumnezeu știa. Dumnezeu continuă să fie în control în tot acest haos și da, Dumnezeu continuă să aibă milă. 

Ne este ușor să credem în El când lucrurile merg bine, când circumstanțele sunt liniștite și totul e la locul său, dar când lucrurile o iau razna, când haosul se instalează și nu știi ce să faci, când te simți neputincios, atunci poți să vezi de fapt cât de mare este credința ta. Dacă credința ta în El este adevărată vei continua să ai inima liniștită. De ce? Pentru că vei ști că Dumnezeul în care te încrezi este mult mai mare decât situația problematică în care te afli. Chiar dacă oamenii își pierd locul de muncă, chiar dacă cei dragi ai tău au fost infectați cu acest virus, chiar dacă nesiguranța atârnă în aer și se răspândește viral, chiar dacă nu știi ce aduce ziua de mâine, Dumnezeu continuă să fie prezent și credința ta în El nu e în zadar. 

Ne este ușor să credem în El când lucrurile merg bine dar când lucrurile merg rău atunci credința ne este pusă la încercare. Cel ce îl iubește pe Dumnezeu trebuie să înțeleagă că Dumnezeu e același și în vremuri bune și în vremuri grele. Că Dumnezeu continuă să iubească, continuă să lege răni și să vindece, continuă să dea speranță și continuă să lucreze înspre binele copiilor Săi. Haosul nu îi pune capăt lui Dumnezeu tot așa cum nu îi pune capăt nici credinciosului. Lumea aceasta se tulbură dar nu și El. La El este pacea, la El este siguranța și chiar de toată lumea ar fi luată cu asalt și chiar de totul în jur s-ar spulbera, Dumnezeu ar continua să fie. Cei iubiți de El nu vor fi niciodată cu adevărat în pericol pentru că chiar dacă aici jos totul s-ar sfârși, viața ar continua în cer, alături de El. 

Ne place să controlăm lucrurile, să ne știm în siguranță și ni se pare că dacă totul merge cum vrem noi avem situația sub control și ne descurcăm. Dragul meu, draga mea, aș vrea să îți spun ceva: Corona virus sau nu, război sau pace, necaz sau boală, sărăcie sau avuție, nu contează. Știi de ce? Pentru că oricum ar fi, oricât de tare ai fi la un moment dat totul trece. Și tu treci. Da, viața ta trece. Important este nu ce ai câștigat aici și nu cât de tare ești aici ci ce ai câștigat pentru veșnicie. Unde te duci atunci când totul în lumea aceasta va înceta? 
Ai tu siguranța că la final de tot vei ajunge cu Dumnezeu în slava Sa și viața va continua pentru tine? Ai tu siguranța că ai trăit frumos și că la final vei putea spune că s-a meritat și că te duci în sfârșit acasă la Tata, Dumnezeul universului, Creatorul tău? 

Nu te teme de Coronavirus, nu te teme de haosul de acum și nu te lăsa păcălit de toate acestea lucruri pentru că așa cum au venit vor și trece. Dar teme-te de starea sufletului tău, teme-te de gândul că îți vei putea petrece veșnicia fără Dumnezeu. Teme-te de inima ce ți se răcește zilnic tot mai mult și tinde să meargă spre îngheț. Știi ce se întâmplă cu inimile înghețate? Nimic. Absolut nimic. Rămân așa pentru veșnicie. Dar inimile ce stau aproape de Sursa dragostei continuă să înflorească zilnic. 

Tu ce faci cu inima ta?

P.S. În această perioadă, recunosc, panica dorește să se agațe de mine dar eu îmi găsesc siguranța în Dumnezeu. Această melodie ( https://www.youtube.com/watch?v=dFbFnbeZ1Lg ) îmi amintește niște lucruri foarte importante, în special refrenul. Te invit să o asculți cu inima deschisă.

Refren: 
Cât timp Tu mă vei iubi, marea se va liniști, 
munți din loc se vor muta, atât de mare e iubirea Ta. 
Cu brațul Tău mă ocrotești, când Te caut îmi vorbești. 
Ești Același și ieri și azi și în veci. 

Și îmi place că spune cât timp Tu mă vei iubi, dar dragostea Lui este veșnică. El ne-a iubit mai de dinainte ca noi să ne fi născut, ne iubește acum și va continua să ne iubească. Nimic nu ne poate despărți de dragostea Lui. 

Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?

Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Iisus Hristos, Domnul nostru.”  Apostolul Pavel, Romani 8: 35 ; 8:38,39 

Thursday, March 12, 2020

Dumnezeu te-a creat să trăiești pentru El

Sursă imagine: Deviantart

Articol primit de la Flavius Borzan 

Te-ai gândit vreodată că viața ți-a fost dată cu un scop, că Dumnezeu așteaptă mai mult de la tine? Că ești iubit de EL și ai un preț mare în ochii Lui ?

Viața e o luptă. Luptăm să ajungem în locul promis de Dumnezeu chiar dacă trecem prin valea aceasta a umbrei morții, ce nu e deloc ușoară. Puțini sunt cei ce o pot accepta și duce până la sfârșit, dar eu și cu tine am fost creați să luptăm pentru Cristos. Chiar dacă încercările vieții acesteia uneori ne doboară, credința ne ajută să nu ne pierdem speranța în Dumnezeu.

Mulți sunt cei ce și-au purtat credința în vremuri dificile spiritual. Poate că eu și cu tine trăim vremuri de har în care nimeni nu ne condamnă pentru credința noastră în Domnul Isus. Când mă gândesc la cei ce au plecat dintre noi în felul acesta îmi vine în minte experiența unei tinere cu o credință puternică în Dumnezeu care a avut harul să moară ca și martiră, cât de tragic poate fi una ca asta! Să trăiești în școala ta, să fii un exemplu printre colegii tăi iar apoi, într-o zi, viața ta să se termine brusc, să ajungi în rai. Locul despre care ai vorbit atâtor oameni să devină în sfârșit casa ta veșnică, să te întâlnești cu Cel ce te-a iubit atât de mult încât a lăsat totul pentru tine și a murit pe o cruce.

Oare ai putea accepta să mori ca și mărturie pentru Cristos? Oare știi tu ce răsplătiri veșnice implică acest lucru? Biblia spune că sufletele celor ce au murit ca și martiri din pricina cuvântului lui Dumnezeu, strigă de sub tronul lui Dumnezeu pentru a li se face dreptate (Apocalipsa 6:9-11), însă ce frumos se încheie versetul: îmbrăcați fiind toți de o haină albă. Ce har mare să mori pentru Cristos, ce har și mai mare să trăiești pentru EL. Păstrează credința din inima ta, astăzi nu ți se va cere poate să mori pentru Cristos, dar într-o zi Cristos te va întreba ce ai făcut cu ceea ce El ți-a dat. Ce ai făcut cu cuvântul viu care trebuia împrăștiat ca o sămânță celor necredincioși?
Suntem noi o mărturie pentru cei din afară? Pentru cei ce zilnic mor spiritual, mai avem noi o dragoste arzătoare pentru ei?

Un verset îmi vine în minte imediat: ”Căci pentru mine a muri este Cristos și a muri este un câștig.” De multe ori se scoate în evidență partea a doua a versetului. Dar oare dacă ar fi să desenăm versetul pe o axă a timpului, care ar ocupa mai mult loc? 
Într-o secundă suntem dincolo. Gata, am murit pentru EL, dar viața ține mai mult. Nu știu cât. Pentru unii 80 de ani, pentru alții 30, 10, 53. Nu știu, dar cu siguranță ține mai mult decât plecarea dincolo. Mi-am dat ieri seama de ceva: Nu poți să ai o moarte în Cristos, dacă nu ai avut o viață ascunsă în Dumnezeu. 

Am stat și m-am întrebat ce înseamnă a trăi pentru Cristos? Concret, nu așa teorii de duminică. Și, ca tot omul cu penița în mână, am să mă dau exemplu pe mine. 
Într-o zi oarecare, m-am trezit și de cum am deschis ochii, am luat telefonul. Am butonat vreo oră. 
Apoi în sfârșit m-am ridicat din pat, m-am schimbat, am mâncat și am plecat cu ai mei în oraș la niște cumpărături. Am scris ceva articol. Am mai vorbit cu alții, m-am mai plâns. Am mai citit ceva. Seara am citit un pic din Biblie, ceva rugăciune și apoi un film. 
Asta a fost o zi. 
Dar ne sunt date atât de multe zile. Suntem gata să murim pentru Cristos în fiecare zi ? Să răstignim Eul nostru pe cruce zi de zi ?

Doamne fă din noi toți torțe arzătoare, ajută-ne să înțelegem că dacă nu suntem gata să murim pentru Tine, nu suntem gata să trăim zi de zi cu Tine. Și într-o zi nu vom fi gata să locuim în cerul Tău.
Nu știu cât va mai fi până Domnul va veni, dar eu și cu tine trebuie să înțelegem că fiecare ceas ne este dăruit de Dumnezeu să trăim frumos, ca pentru Cer. Ca să ajungi în cer într-o zi va trebui ca aici pe pământ Cerul să devină casa ta.
Și numai așa merge cu noi, până nu rămânem noi cu Dumnezeu nu putem să trăim pentru El. 

Cât timp mai avem pentru ce să trăim, nu putem să trăim pentru El? Unii au plătit prețul vieții, chiar în vremea noastră atât de adormită spiritual.
Dar de ce oare? Fiindcă au primit o bună mărturie că sunt plăcuți lui Dumnezeu, iar răsplata lor este veșnică .

Înainte de a face orice dimineața, stai cu Dumnezeu.
Înainte a sluji, sub orice formă, închină-te. 
Înainte să vorbești cu oamenii, vorbește cu Dumnezeu. 
Fă o schimbare azi în stilul tău de viață. Ceva care să te facă să trăiești pentru Dumnezeu în detalii. Fă-l totul în viața ta. 
Și amintește-ți: până să mori pentru El, Dumnezeu te-a creat să trăiești pentru El. 

Flavius Borzan

Friday, February 28, 2020

Ce îmi place la Dumnezeu

Sursă imagine: Pinterest

Ce îmi place la Dumnezeu e că nu te poți ascunde de El. Lui nu-i poți spune că ești bine atunci când nu ești, în fața Lui nu poți da vina pe alții atunci când tu ești de vină. 

Ce îmi place la Dumnezeu e că nu poți fugi de El. Chiar și atunci când își pune degetul fix pe inima ta rănită și te face să stai față în față cu tine, vulnerabil, cu masca dată jos. El nu alege ocolișuri chiar dacă de multe ori noi ne-am dori să o facă. El nu alege ocolișuri pentru că de cele mai multe ori acestea par să ducă pe cărarea cea bună dar de fapt, sunt o amăgire și duc într-o direcție total opusă. 

Ce îmi place la Dumnezeu e că te cunoaște în cel mai mic detaliu, cu tot ce e rău și defect în tine și cu toate acestea continuă să te iubească din toată inima Lui. El, Cel care conduce universul, așează stelele pe cer și le știe după număr; El, Cel care a creat omul după chipul și asemănarea Lui și l-a dorit lângă Sine, într-o lume mai bună, într-o lume curată, fără de durere, fără de păcat; El a dat totul, pentru ca prin moartea Fiului Său, Iisus Hristos pe cruce, să fim împăcați cu El și să primim darul Său, darul vieții veșnice. 

Ce îmi place la Dumnezeu e că are o inimă mare și frumoasă în care încap toți oamenii din lume și tot cerul și încă mai rămâne loc de cineva. Așa e El. Nu poate fi altceva decât iubire. Nu poate respira altceva decât iubire. Nu poate dărui altceva decât iubire. Iubirea a venit din El însuși pentru că El însuși este iubire. 

Ce îmi place la Dumnezeu e că este sfânt. El, e fără de păcat. În El nu există răutate, minciună și nici întuneric. El este lumina lumii, speranța, viața însăși. 

În acest Dumnezeu eu cred și îmi plac atât de multe lucruri la El încât cuvintele nu îmi ajung dar cel mai mult îmi place că inima Lui frumoasă trece zilnic pe lângă inima mea și îi șoptește blând: Te iubesc. Te iubesc din toată inima mea. Te iubesc cu o iubire veșnică și ai preț în ochii mei. 

Există multe religii pe lume, există multe reguli și multe ”să nu” însă dincolo de toate acestea e doar un singur Dumnezeu, acel Dumnezeu care te-a creat, care îți e Tată, care te iubește. Astăzi, oricine ai fi, oriunde ai fi, în orice ai crede, acest mesaj e pentru tine:

(pune numele tău aici), te iubesc. Te iubesc din toată inima mea. Te iubesc cu o iubire veșnică și ai preț în ochii mei, semnat, Dumnezeu, Tatăl tău.

Monday, January 6, 2020

Supărările trec dar oamenii dragi rămân

Sursă imagine: Pinterest

Viața e scurtă. Trăiește acum, iubește acum, profită de prezent atâta timp cât ți se oferă și nu mai amâna pe mâine ceea ce poți face astăzi. Pune mâna pe telefon și stai de vorbă cu persoana dragă ce se află la capătul firului. Oferă îmbrățișări calde și iartă din toată inima chiar dacă ți s-a greșit enorm. Râzi și caută să vezi partea bună a lucrurilor pentru că ochii ce caută curcubeul pe timp de furtună îl găsesc la un moment dat. 

Investește-ți timpul și resursele în oameni pentru că până la urmă din viața ta nu va rămâne decât ceea ce ai dăruit cu drag mai departe, lucrurile în care ai pus suflet. 

Lasă buzele să rostească cuvinte de alinare și să ofere pupici de bună dimineața, bună ziua și noapte bună. Nu ai nevoie ocazii speciale și nici de acel ”e prea târziu” pentru a îți arăta dragostea.

Oferă a doua șansă și iubește oamenii de lângă tine, nu se știe niciodată care va fi ultima ta întâlnire cu ei, prețuiește-o pe fiecare ca și cum ar fi tot ce ai avea mai de preț. Și știi, până la urmă supărările trec. Oricare ar fi motivul pentru care ai fi întristat acum, acasă rămâne tot acasă și familia rămâne pentru totdeauna, omul drag, tot drag îți va fi. Peste un timp vei merge mai departe și poate vei zice ca și mine: ”Îmi amintesc că am fost așa supărată pe tine atunci, dar nu mai știu de ce. Cred că nici nu a contat atât de mult.
Pentru că supărările trec dar oamenii dragi rămân. 

Viața e scurtă. Uneori e dificil să te gândești la asta dar amintește-ți, te rog că nici tu nu trăiești veșnic aici pe pământ și nici oamenii de lângă tine. Așa că nu, nu mai aștepta. Dă un telefon acum. Fă acel cadou, împachetează-l frumos și prezintă-te împreună cu el. Mergi și vizitează-ți părinții,bunicii, frații, fă-ți timp pentru ei! Spune te rog și mulțumesc. Apreciază gândurile bune care ți se transmit și oamenii care cu atâta drag te-au crescut și te-au iubit, ți-au dăruit ce au avut mai bun chiar dacă nu a fost mult. Crede din toată inima că dacă le-ar fi stat în putință să îți dea luna de pe cer sau soarele ți le-ar fi dat. 

Cât despre cei care te-au rănit, cei care ar fi putut face mai mult și nu au făcut, cei cărora nu le-a păsat și au pus cuțitul în rănile tale adeseori, iartă-i și iubește-i. Lumea e plină de oameni suferinzi și mânioși. Dacă ierți nu te vei afla în nici una dintre aceste categorii iar dacă iubești vei putea să ajuți la vindecarea celor care se află în aceste categorii. 

Nu uita, nimeni nu e vinovat pentru ceea ce se află în sufletul tău și pentru modul în care vezi lucrurile, până la urmă, cum îți trăiești viața așa o ai.

Saturday, January 4, 2020

Mai înalță o rugăciune

Sursă imagine: Pinterest

Atunci când nu înțelegi ”de ce” mai înalță o rugăciune către Dumnezeu. Nu te uita la circumstanțele care îți stau împotrivă și nici la oamenii care nu par să te înțeleagă ci uită-te la cer. Uneori cerul e cuprins de tăcere și lucrurile merg de parcă El nu ar fi în controlul lor. Necazul vine, dă peste tine iar ajutorul rămâne undeva ascuns, nu sare nimeni să îți facă dreptate. 

Chiar și așa, nu îți pierde speranța. E mai mult la Dumnezeu decât poți înțelege tu. El are planurile Sale făcute și toate calculele Lui sunt bune și corecte. Amintește-ți de cine este El. Amintește-ți de caracterul Lui, de credincioșia și dragostea Sa și ai încredere că orice ar fi într-un final toate vor lucra spre binele tău, nu împotriva ta așa cum pare. 

Atunci când ți se pare că cerul e mut și Dumnezeu pare ocupat cu alte treburi, prea ocupat ca să îți mai răspundă și ție, mai înalță o rugăciune către El. Apelurile târzii nu îl deranjează niciodată și contrar a ceea ce vezi acum în bezna de lângă tine, El e prezent. 

Mă auzi, inimă? Nu-ți pierde speranța, lucrurile nu se termină așa. Acesta nu este finalul, o ușă închisă e doar un nou început pentru ceva nou, care-i gata să se întâmple. Și, vorba aia, ce nu te omoară te face mai puternic. Toate cicatricile tale nu fac decât să spună că ai trecut prin furtună și ai ieșit învingător de acolo. Mai puternic decât ai fost înainte. 

Așa că, hai, hai, mai luptă un pic. Mai rabdă un pic. Mai înalță o rugăciune către cer căci Dumnezeu nu e nici surd, nici mut, nici orb și nici nedrept. Ai încredere în El!

De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.” Romani 8:28

Thursday, January 2, 2020

Lumea ar fi un loc mai bun

Sursă imagine: Pinterest

Lumea ar fi un loc mai bun dacă eu și cu tine ne-am opri o clipă din a ne privi în oglindă. Dacă sufletele noastre ar înceta să se mai axeze pe cine sunt și ar încerca să se uite la cine ar putea fi. Lumea ar fi un loc mai bun dacă inimile noastre ar privi la lumea de afară și ar încerca să facă ceva, oricât de mic, oricât de puțin sau poate oricât de mult pentru a ajuta, pentru a oferi mângâiere. 

Și ce aș putea eu să fac, poate te întrebi. Atâta timp cât încă ai suflare, atâta timp cât încă ești sănătos, atâta timp cât ai un acoperiș deasupra capului și un loc pe care să îl poți numi acasă ești mai binecuvântat decât mulți alții. Și dacă mai ai și familie te poți considera bogat. 

Ai putea fi vocea celor care nu au voce. Sunt oameni undeva pe lumea aceasta care nu pot vorbi. Oameni care au sufletul frânt în bucățele și ar vrea să urle, să scoată afară tot zbuciumul din ei. Oameni care nu au auzit niciodată de salvarea și speranța pe care o dă Hristos. Sunt copii care suspină după o mamă și un tată și nimeni nu are nimic de oferit pentru ei. Sunt prunci nenăscuți care și-ar fi dorit să aibă o voce și poate că dacă ar fi avut-o ar fi spus că își doresc și ei o mică șansă la viață. Că plămânii lor ar fi capabili să tragă aer în piept la fel cum o faci și tu și că inima lor e atât de plină de iubire, o iubire pe care nu vor putea să o arate omenirii niciodată pentru că omenirea nu-i primește. Omenirea e prea înghețată, dar Dumnezeu e gata să îi strângă la pieptul Lui. 

Ai putea fi mâna care mângăie. Există pe lumea aceasta oameni jerpeliți. Oameni flămânzi. Oameni care au primit de la viață mult mai puține oportunități decât ai primit tu. Oameni care nu au plănuit să se autodistrugă dar au făcut-o. Oameni pentru care Dumnezeu încă mai are dragoste de oferit și acea dragoste nu poate fi oferită decât prin tine.

Ai putea fi omul care are milă, cel care iubește necondiționat și oferă de îmbrăcat celui sărman, își împarte pâinea cu cel flămând, își dă monedele de aur mai departe și nu trăiește doar pentru sine, pentru că știe că această lume și această viață se rezumă la mult mai mult decât la a trăi în puf. 

Ai putea fi sufletul care își împreunează mâinile și înalță o rugăciune pentru cel a cărui inimă e frântă și nu e în stare a se ruga. Sufletul care face totul atunci când aparent, nimic nu mai poate fi făcut, pentru că rugăciunea poate părea atât de nesemnificativă și totuși ea mișcă inima Celui ce e mai mare decât orice problemă, Celui ce are o soluție pentru orice.

Ai putea...oh, ai putea să faci chiar totul, chiar în locul în care ești, printre oamenii lângă care a îngăduit Dumnezeu ca tu să fii. De putut, ai putea, dar vrei?