Versetul zilei

Friday, May 4, 2018

Oameni cu povești - Mihaela - 6

În luna octombrie 2017 a luat naștere proiectul: Oameni cu povești.” 
De ce? 
Pentru că peste tot în jurul nostru sunt oameni, ca și noi. Oameni cu dureri, oameni cu bucurii, cu bune și cu rele. Spre acești oameni aș dori să privim. 
Aici nu puteți găsi decât o mică parte din povestea lor.

A se citi numai cu inima deschisă.


       Bună, spune-mi ceva despre tine, care este povestea ta?
Numele meu este Mihaela, am 22 de ani și studiez psihologia. Îmi place culoarea roșie, ador muntele, mă fascinează marea, iubesc luna și stelele și am o slăbiciune pentru crini. 

Copilăria mi-am petrecut-o în satul natal alături de părinții și de prietenii mei, alături de care mă jucam zilnic jocurile copilăriei: șotron, prinsa, elastic, ascunsa, telefonul fără fir și multe altele inventate de către noi. La școală învățam bine, îmi plăcea să merg la ore și să îmi fac temele, dar abia așteptam vacanța de vară ca să petrec mai mult timp cu prietenii mei de atunci. 
La 14 ani am plecat la Timișoara la liceu. A venit astfel vremea să încep să învăț să mă descurc singură, în sensul că doar eu puteam să rezolv obstacolele mărunte care îmi ieșeau în cale. 

În 2013 am început să studiez la Facultatea de Psihologie, aceasta fiind cea mai bună alegere pentru mine. Am învățat în anii de facultate atâtea lucruri despre mine, despre oameni, despre viață, care m-au ajutat foarte mult în evoluția personală și pe care mi-aș dori să le știe cât mai multă lume. În timpul facultății am făcut  voluntariat atât cu copii cât și cu bătrâni, lucru care m-a ajutat să mă dezvolt  atât pe plan profesional cât și pe plan personal. 
Întotdeauna când se terminau orele săptămânale de voluntariat, plecam acasă de la căminul de bătrâni sau de la centrele de zi pentru copiii defavorizați mult mai bine-dispusă. Timpul petrecut alături de ei mă umplea de energie pozitivă, era foarte frumos.
Am realizat că facultatea este doar începutul și că mai am atât de multe de învățat! Pe cât de multe lucruri am învățat, cel puțin pe atât de multe mai am de descoperit, lucru care mă ambiționează să continui și să studiez despre subiectele care reprezintă interes pentru mine.

În viață primim multe lecții, care ar fi cea mai prețioasă lecție pe care consideri că ai primit-o?
Ar fi câteva lecții importante: să nu mă plâng din orice, să prețuiesc sănătatea și să nu uit că de la fiecare om am câte ceva de învățat. Anul acesta am primit lecții importante de la oameni bolnavi fizic și cu dizabilități intelectuale, care, fără să realizeze, m-au făcut pe mine să realizez că mă stresam din cauza unor lucruri fără importanță și că aveam atâtea motive pentru care să fiu fericită în timp ce eu căutam drama. Tot datorită lor am descoperit o latură foarte frumoasă a oamenilor: ei știau să ierte din suflet, să  ofere afecțiune atunci când vedeau că cineva era trist și nu știau să mintă.

Spune-mi care este visul tău? Ce ți-ai dori să faci cu viața ta?
Am descoperit în timp că am trei mari pasiuni: călătoriile, scrisul și copiii.  Dacă în viitor voi avea parte de oricare dintre cele trei, voi fi fericită. Dacă voi avea parte de toate trei, am să fiu cea mai fericită! 

Mi-ar plăcea să călătoresc mult, foarte mult, prin cât mai multe locuri, să mă bucur de peisajele extraordinare de pe pământul ăsta, să cunosc oameni diferiți și să fac/le fac multe poze.
Pentru mine, scrisul e terapie. Mi-ar plăcea să evoluez într-ale scrisului, să scriu despre mine, despre oamenii pe care i-am întâlnit și pe care încă nu i-am întâlnit, despre viață, vise, amintiri și despre poveștile oamenilor din jurul meu.
Cel mai mare vis al meu în acest moment este ca pe viitor să lucrez cu copiii. Îmi place lumea lor,   însă, din păcate sunt multe cazuri în care există anumiți factori care umbresc această lume, iar            acelor cazuri îmi doresc să le  reamintesc că încă există lumini și speranță.

Dacă ar fi să alegi o amintire memorabilă din viața ta, una la care te-ai tot reîntoarce, care ar fi aceea?      
M-aș reîntoarce la copilărie, în zilele în care trăia bunica mea. La zilele de vară pe care le petreceam la ea, în care îi cântam, îi dansam și îi scriam povești. La zilele în care îmi dădea materialele pregătite de ea ca să facă fețe de lenjerii de pat, ca să îmi cos din ele haine pentru păpușile mele. La zilele în care îmi făcea pâine de casă și în care îmi spunea să mănânc coaja pentru că o sa îmi facă obrajii roșii. Și la ziua în care i-am făcut clătite pentru prima oară și am văzut ce mândră era că după ani, i-am gătit și eu ei. 

P.S. Acest proiect se desfășoară sub formă de interviu. Întrebările rămân mereu aceleași. Oricine este bine venit să participe. Pentru înscriere nu trebuie decât să lași un email cu dorința ta pe laviniahumeniuc@gmail.com  și vom discuta detalii.

Monday, April 16, 2018

Ana a căpătat bucuria pe genunchi (3)

Rubrica ”personaje din Biblie”, detalii aici - Daniel om al rugăciunii - (1)

Astăzi o vom urmări pe Ana, oare ce vom descoperi?

Câteodată e greu să fii bucuros. Când ai o durere în inimă - și, de parcă aceasta nu ar fi de ajuns, se mai găsesc și oameni care să apese pe rana ta și să te înțepe - parcă atunci nu te mai poți bucura. Într-un astfel de stadiu al durerii o găsim pe Ana. Ana era stearpă. Trăia într-o vreme în care un bărbat putea să aibă mai multe soții. Ana nu era singura soție a bărbatului ei, și cu toate că acesta o iubea, Ana avea o durere în inimă pentru că era stearpă, iar cealaltă soție o înțepa și o rănea din această cauză. 

Ai mâncat vreodată cu lacrimi? Sau poate, ai fost atât de supărat încât nici măcar nu ți-a mai trebuit mâncare, deși poate erai flămând? 
Dacă da, atunci o poți înțelege pe Ana.  În 1 Samuel 1:7, aflăm că Ana plângea și nu mânca. 

Totuși, există o alegere înțeleaptă pe care Ana o face. Cu toată că inima ei este cuprinsă de amărăciune, ea nu alege să se plângă oamenilor, ci se duce pe genunchi înaintea lui Dumnezeu. Acolo, pe genunchi, își varsă tot amarul. 

1Samuel 1:10 - Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât și plângea. 

Partea mea preferată a acestei povești a Anei, nu este partea în care ea primește răspuns la rugăciune, ci este tocmai partea de după rugăciune. Atunci când Ana a terminat rugăciunea, Eli, îi spune: du-te în pace. 1 Samuel 1:17, iar puțin mai jos aflăm că Ana nu a plecat de acolo la fel cum a venit, Ana a plecat de acolo total diferită. 
1 Samuel 1:18.  Ea  a zis: Să capete roaba ta trecere înaintea ta! Și femeia a plecat. A mâncat, și fața ei n-a mai fost aceeași.   
Dacă ne uităm la referințe vom ajunge în Eclesiastul 9:7 Du-te dar, de mănâncă-ți pâinea cu bucurie, și bea-ți cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum. 

Ana a plecat de acolo cu bucurie. 

Poate te întrebi, ce e așa minunat la această parte? Ei bine, poate faptul că situația Anei nu se schimbase cu nimic. Dumnezeu nu i-a răspuns în mod miraculos la rugăciune în acel moment. Ana nu a plecat de acolo bucuroasă pentru că problemele ei se schimbaseră, căci acestea erau tot acolo, însă Ana știa ce poate Dumnezeu să facă, știa în mâna cui a lăsat cererea și focul inimii sale. Ana știa înaintea cui își vărsase durerea. Așadar, a căpătat bucurie chiar în necaz.  

Dacă vei continua să citești, vei afla că Domnul i-a răspuns și ce mult s-a bucurat ea după aceea. Însă pentru mine, și poate și pentru tine, partea frumoasă va rămâne acestea. Ana a căpătat bucuria pe genunchi. A venit cu sufletul mâhnit înaintea lui Dumnezeu și a plecat de acolo cu bucurie și pace în inimă pentru că Domnul o ascultase. Ana primise bucuria mai înainte de a vedea răspunsul la rugăciune. 

Ai vrea tu astăzi să fii ca și Ana? Ai vrea să capeți bucuria pe genunchi? 
Dacă da, Dumnezeu te așteaptă. 

Sursă imagine: Pinterest

Monday, April 9, 2018

Doamne, câteodată cerul îmi pare atât de departe...

Cazi, plângi și te doare. Simți cum povara grea apasă din ce în ce mai tare pe umerii tăi. 
Ieri, scoteai strigăte de bucurie și te considerai victorios. Spuneai la toată lumea despre cât de mare e Dumnezeul tău. Astăzi, te-ai retras într-un colțișor și ai început să plângi, victoria nu mai era a ta. Te-ai văzut neputincios și gol. Mai sărac și mai necredincios ca niciodată. Mai nevrednic și mai părăsit. 
Ieri, erai plin de dragoste. Spuneai că poți să înduri totul, spuneai că orice ar fi tu nu ai să te lași. Astăzi, dragostea ți-este atât de mică încât te usuci de unul singur pe dinăuntru. 
Ieri, erai plin de avânt și te vedeai cucerind lumea toată, făcând totul. Astăzi, te vezi prea slab ca să îți mai dorești să faci ceva, dar mai să te și vezi făcând.

Cazi, plângi și te doare. Și ai vrea să vină cineva să stea puțin lângă tine. Sau poate puțin mai mult, poate chiar până îți trece. Dar se găsește acel cineva? 
Uneori se lasă tăcerea și strigi în năuntrul tău: 
Doamne, câteodată cerul îmi pare atât de departe...

Poate dacă mai aștepți puțin, poate dacă nu ai să te mai uiți la tine, ai să auzi și un răspuns: 
Copilul Meu, dar Eu sunt mereu lângă tine, chiar și când cerul îți pare departe. Nu uita că sunt Cel ce locuiesc în inima ta. 
Nu știi că Eu îți dau putere în toate? Atunci când cazi, vin și te ridic și te port pe brațele Mele. Nu știi că de fiecare dată când ai spus că nu mai poți, mâna Mea te-a prins și ți-a dat avânt din nou?
Oare chiar nu știi că uneori există înfrângeri, că nu vei putea câștiga toate luptele, dar că Eu voi fi acolo până și în căderile tale?
Ți-am promis că îți voi șterge lacrimile. Ți-am promis că orice ai înfrunta, nu te las singur. Ți-am promis că îți voi lumina mereu drumul dându-ți suficientă lumină pentru pasul următor. De ce plângi? Nu mai plânge, cerul e chiar mai aproape decât crezi, iar Eu sunt chiar aici, lângă tine. Și rezolvarea e pe drum.

Sursă imagine: Deviantart

Friday, April 6, 2018

Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?

Este minunată pacea pe care a avut-o Iisus și pe care ne-a promis-o, mie și ție, nouă celor ce credem în El. 
Iisus a avut mereu pace, totuși parcă nicăieri nu e arătată într-un mod mai deosebit decât atunci când El potolește furtuna. 

Poți să îți imaginezi că ești pe mare, într-o corabie și se stârnește o furtună. Vântul începe să bată cu putere, valuri vin de peste tot în corabie, aceasta aproape că se umple cu apă. Îți poți imagina tot acel haos? 
Vuietul făcut de vânt, zgomotul scos de apă, legănarea, apă peste tot. Te cuprinde panica. Nici nu mai poți auzi bine. Iar în tot acest haos, Domnul Iisus doarme. 
Poți să ți-i imaginezi pe ucenici cum se panichează, cum frica pune stăpânire pe ei? Îl trezesc pe Iisus și îl intreabă: ”Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim? ” Marcu 4:37-40
Știi și tu ce se întâmplă mai departe, Iisus potolește furtuna. 

Dă-mi voi să te întreb, ai cunoscut tu o astfel de pace? 
Când în jurul tău e haos, când lumea întreagă se sfarmă, când oamenii de lângă tine încep să se teamă, ai tu pace? 

Iisus a avut o astfel de pace. O pace care rezistă până și în cel mai mare haos. Ce lucru minunat! Dar și mai minunat decât atât este faptul că Iisus ne-a promis că ne va da și nouă acea pace.
El vine și ne spune: ”Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” Ioan 14:27 
Ce promisiune minunată, nu-i așa? 

Dragul meu cititor, împacă-te astăzi cu Dumnezeu și vei avea parte de pacea Lui. Apropie-te de Dumnezeu, caută să ai o relație cu El și vei găsi pacea. 

Sursă imagine: Deviantart

Thursday, April 5, 2018

Poate ai uitat, dar și Iisus s-a rugat

Tu știi că prin rugăciune ai acces direct la Dumnezeu. Știi că poți să te rogi, cerând lucruri în numele lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru. Totuși, uneori îți este atât de greu să te rogi. Te uiți la munții ce stau în fața ta, la problemele ce se țin mai rău ca scaiul de tine și parcă nu vezi nici o scăpare. Ai vrea să te rogi. Te gândești de atâtea ori că vei merge în audiență la Dumnezeu, îi vei spune tot ce ai pe inimă și El se va ocupa de problemele tale. Însă apoi, ceva se întâmplă. Parcă te cuprinde oboseala, începe să te doară și capul, sau brusc îți amintești că nu ai timp să te rogi astăzi, ai lucruri mai importante de făcute. Și chiar când apuci să îți pleci genunchii simți cum te apasă durerea și îți spui că nu ai cum să stai în rugăciune. 

Poate ai uitat, dar și Iisus s-a rugat. Și nu i-a fost ușor să o facă. În Biblie, Noul Testament, Marcu capitolul 1 versetele 32-35 îl putem vedea pe Iisus. De fapt, dacă ne uităm puțin mai în spate, și începem să citim chiar de la versetul 21, vom vedea că Iisus nu a stat deloc. Toată ziua a avut ceva de făcut. Iar când s-a înserat, mulți bolnavi au fost aduși la El, așadar, nici măcar pe înserate nu a apucat să se odihnească. 

Dacă eu și cu tine am fi fost în locul Domnului Iisus, am fi fost foarte obosiți. Nu știu despre tine, dar eu una, am așa o stare, că orice fac obosesc și trebuie neapărat să mă odihnesc. Dacă eu aș fi avut o zi precum cea a lui Iisus, ocupată, plină de oameni, de vindecări, de mers, cu siguranță aș fi fost frântă la finalul ei. Și aș fi zis, acuma mă duc să mă odihnesc. Dorm până mâine târziu. Însă Iisus nu face așa.
Îl vedem pe Iisus în versetul 35, trezindu-se de dimineață pe când era întuneric, ducându-se într-un loc pustiu să se roage. 

Crezi că I-a fost ușor? După o zi lungă și posibil o noapte scurtă, pentru că nu putem ști cât timp au stat oamenii cu El pentru a fi vindecați, El alege să se trezească după cum am spune noi ”cu noaptea-n cap” ca să meargă în audiență la Dumnezeu. Îți poți închipui că dacă cineva l-ar fi întrebat atunci ce face, ar fi răspuns probabil: Mă duc să vorbesc cu Tata. Îți poți închipui cum ar fi decurs conversația în continuare? Ce ai, la ora asta? Lasă că ai timpNu, ar fi răspuns El, Mă duc să vorbesc cu Tata, acum.

Da, uneori e greu să te rogi. Uneori e necesar să îți sacrifici timpul, poate relațiile, poate chiar odihna pentru ca să poți sta de vorbă cu Dumnezeu. Iisus a știut cât era de important acest lucru. Cât era de importantă rugăciunea. Oare noi astăzi știm?

Poate ai uitat, dar ai acces direct la comunicare cu Dumnezeu, prin Domnul Isus. Poți astăzi să te pleci pe genunchi și să îi spui tot ce te apasă. Poți astăzi oricât de greu ar fi să lași deoparte totul și să te rogi, pentru că rugăciunea schimbă lucrurile. Ce tu nu poți face, Dumnezeu poate, alege astăzi să te rogi. Fii înțelept, răscumpără timpul, fii ca Iisus. 

Sursă imagine: internet

Sunday, April 1, 2018

Cum mi-a răspuns Dumnezeu la rugăciune - 2

Acest articol face parte din rubrica mărturisiri personale. 

A fost o zi ca oricare alta, o zi de duminică. Citeam din Biblie și încercam să vorbesc cu Dumnezeu. Doream să fiu mulțumitoare pentru ceea ce aveam. Dar eram într-o situație financiară destul de dificilă. Începusem niște lucrări la dinți, ce erau necesare. Nici măcar nu avusesem bani pentru așa ceva, dar Dumnezeu îmi dăruise prin cineva. Totuși, acei bani nu îmi erau de ajuns. Mai erau câteva zile până la următoarea mea programare și eu eram cu bani lipsă.

Nu știam ce să fac, dar mulțumeam pentru ce aveam. Apoi, în timp ce citeam privirea mea a ajuns la pasajul acela din Matei în care Domnul Isus înmulțește pâinile și peștii și le dă oamenilor să mănânce.
”N-avem aici decât cinci pâini și doi pești.” Matei 14:17 Erau acolo mulțimi de oameni flămânzi și nu existau decât cinci pâini și doi pești. Totuși, dacă continuăm să citim, o să ajungem la versetul 20 care ne spune : ”Toți au mâncat și s-au săturat.”.  Atunci, am rostit o rugăciune. Nu că nu m-aș mai fi rugat până atunci pentru acest lucru, căci m-am mai rugat. Ba încă mă bazam și pe două prietene ce au spus că se vor ruga împreună cu mine. Dar atunci, am rostit o rugăciune, cred că una mai plină de credință. Știam că Dumnezeul care a înmulțit pâinile și peștii continuă să fie viu și lucrător, așa că am îndrăznit să îi spun: Doamne, înmulțește și banii mei puțini.

Asta a fost tot. Dar câteva ore mai târziu, mi-a sunat telefonul. Era o persoană care mă sună mai rar. M-am uitat mirată și am răspuns. De la capătul firului am auzit: I-am dat surorii tale niște bani să îți trimită. Iar eu mă gândeam, oare vrea să îmi dea bani împrumut? Căci nu aveam cum să îi dau înapoi. Așa că am întrebat, acești bani, sunt ca pentru Domnul? Și acea persoană a răspuns cu da. Asta înseamna că banii îmi erau trimiși mie în numele lui Dumnezeu, ca pentru El, iar eu nu trebuia să plătesc nimic înapoi.
Dintr-o dată mi-a venit să sar în sus de bucurie. Nu mai știam cum să îi mulțumesc lui Dumnezeu.

Dumnezeu într-adevăr a înmulțit puținul meu cu mult mai mult decât aveam eu nevoie sau am gândit. El a făcut în așa fel încât ceea ce am primit mi-a ajuns și de dinți și de mâncare și mi-a mai și rămas. Ce bun e Domnul. El este credincios copiilor Săi întotdeauna. Minunate sunt lucrările Lui!

Sursă imagine: Pinterest

Sunday, March 25, 2018

Bulgăraș de lut în mâna Olarului

Ce ești tu, omule, dacă nu un bulgăraș de lut, o mână de pământ ce se frânge la prima adiere de vânt. Mulți trec pe lângă tine fără să te observe și dacă te observă îți văd doar neregulile. Totuși, tu ești atât de prețios în ochii Olarului.  A celui care ți-a dat viață încă de la început. De câte ori a trecut și Olarul pe lângă tine, de câte ori nu și-a întins mâna spre tine, te-a privit cu atenție și a văzut frumusețea și finețea ce ar putea fi scoase la iveală de acolo, dar te-ai ferit, te-ai tras repede la o parte și L-ai alungat.
Bulgăraș de lut, mulți trec pe lângă tine și nu observă nimic special, uneori nici măcar tu nu observi ceva frumos la tine, de ai ști însă ce preț mare ai în ochii Olarului. De ai ști câte a făcut pentru tine, cum te-a răscumpărat în dragostea Lui și cum dorește să te reabiliteze, să te modeleze într-un vas frumos de cinste și nu de ocară. De ce nu te lași modelat?

Dumnezeul acestei lumi, este Olarul. El te-a avut în inima Lui încă mai de dinainte ca tu să exiști. Și apoi ai prins ființă. Când ai prins ființă erai păcătos din fire. Așa că Dumnezeu l-a trimis pe propriul Său Fiu la moarte de cruce pentru păcatele tale. Acesta a fost prețul pe care El l-a plătit pentru tine, deși tu erai deja  a Lui. Așadar, Dumnezeu te-a răscumpărat, și pentru această răscumpărare a plătit tot ce avea El mai de preț. 
El nu a dorit nimic în schimb de la tine. Alegerea a fost întotdeauna a ta. Dacă tu alegi să crezi că Dumnezeu a făcut acest lucru pentru tine, că te-a răscumpărat, dacă dorești să îl primești pe Isus ca Domn și Mântuitor personal al tău, vei fi un om nou. Te vei naște din nou. Un om fără păcate. Un om liber. 

Dumnezeu dorește să te modeleze, să te facă asemeni Lui. El este bun, sfânt, drept, smerit, plin de îndurare, de dragoste, de bunătate. Nu ai vrea astăzi să te lași modelat? Nu ai vrea să fii atât de moale precum este lutul și să te lași în mâinile Olarului?

Orice păcate te-ar chinui, El le-a purtat deja pentru tine, a plătit prețul. Orice atitudini, gânduri, comportamente nu îți dau pace, El dorește deja să le modeleze pentru tine și să facă din tine un om născut din nou, după chipul Său. 

Spune-mi, nu ai vrea astăzi să te împaci cu Dumnezeu, prin Isus Hristos și jertfa Lui și să devii apoi un bulgăraș de lut în mâna Olarului, ce va fi transformat într-un vas de cinste?

Dacă răspunsul tău este da, nu trebuie decât să îți deschizi inima spre Isus și să spui această rugăciune: Doamne, recunosc astăzi că sunt un păcătos dar aș vrea să încep o viață nouă cu Tine, doresc să îl primesc pe Isus în inima mea ca Domn și Mântuitor personal al meu. Curățește-mă și schimbă-mi inima. În numele Domnului Isus, Amin.

Saturday, March 24, 2018

Mai e puțin și ajungi acasă

Nu e întotdeauna ușor să escaladezi munții, să continui să cauți soarele chiar și atunci când cerul este acoperit numai de nori și nici măcar o frântură de lumină nu se zărește la orizont. Nu e întotdeauna ușor să ai privirea îndreptată asupra țărmului când în jurul tău sunt numai valuri zbuciumate și mii de bărci scufundate. 

De prea puține ori au existat în viața ta oameni care să te înțeleagă cu adevărat și tu ai încercat să te agăți de ei cum se agață un scai de o haină- până nu e luat cu forța de acolo nu se mai dezlipește. De prea puține ori ai reușit să te înțelegi și tu. 

Știi, până și viața în sine e o taină. O misiune ce trebuie descifrată pas cu pas. Uneori reușești să înțelegi lumea, pe Dumnezeu și pe tine în timp ce alteori te pierzi, rătăcești printre miile de chipuri de lângă tine și te întrebi ce cauți de fapt printre ei. 

Nu e întotdeauna ușor să ai inima liniștită când în jurul tău se vede numai haos și când zgomote asurzitoare îți rănesc auzul. Nu e întotdeauna ușor să continui să crezi, să continui să râzi, să iubești, să te rogi când viața îți pune în cale numai piedici și are grijă să te dărâme cu fiecare ocazie în care ție ți se pare că ești cu un pas mai aproape de visul tău. 

De prea multe ori ai fost rănit, judecat, condamnat și alungat până și de oamenii care îți spuneau că te iubesc. De prea multe ori ți-ai lăsat sufletul pradă câinilor care au mușcat după cum au vrut din el și te-a durut. 

Știi, atunci când reușești să descifrezi misiunea, să înțelegi lumea și pe Dumnezeu, descoperi că de fapt, ești singur. Fiecare om luptă pentru el. Numai tu lupți pentru tine și nu îl ai alături decât pe Dumnezeu. 

Realizezi atunci că totul e deșertăciune pe lumea aceasta și goană după vânt. Omul trăiește din durere în durere și e în căutare de bucurii, dar nu realizează că în această lume singura bucurie pe care o va găsi e cea trecătoare. 

Nu e întotdeauna ușor să îți continui drumul la care ai fost chemat, și pentru pământul acesta nici nu se merită, însă la finalul călătoriei te așteaptă cerul. În prag stă Tata (Dumnezeu) cu brațele deschise, gata sa îți șteargă lacrimile. Nu e întotdeauna ușor dar dacă nu te dai bătut acum, mai e puțin și ajungi acasă. 

Sursă imagine: Deviantart.com

Tuesday, March 13, 2018

O, copilul Meu, de ce plângi acum?

De ce plângi acum și de ce suspini? De ce strigi către Mine în acorduri de tăcere, prin vorbe mute și nerostite sperând să te aud? Nu știi că sunt Același? Că sunt Cel ce ți-am condus pașii până acum, Cel ce te-a purtat cu atâta grijă și cu atâta dragoste pe brațele Sale?

O, copilul Meu, de ce plângi acum? Nu vezi că stau chiar lângă tine? Vreau lacrimile să ți le șterg, vreau pașii să ți-i călăuzesc, vreau ca tu să crești și să îți iei zborul.

De ce te îndoiești? De ce te temi?De ce descurajezi? De ce te pierzi?

Oare nu vocea Mea ai auzit-o până acum? Oare nu am fost Eu cu tine la orice pas? Tu știi bine că până și în cele mai mici lucruri ți-am fost scăpare. Tu știi că nimic nu este prea greu pentru Mine. Și mai știi că ți-am spus: Harul Meu îți este de ajuns.
Sau ai uitat deja?

Șterge-ți lacrimile. Alungă-ți suspinele. Te aud chiar și când strigătul îți este mut. Te văd chiar și când tu nu mă poți vedea pe Mine. Te privesc și veghez asupra ta în orice clipă și nimic nu îmi trece cu vederea. Ce este prea greu pentru Mine?

Bani, casă, inimi. Am acces la toate. Am acces și la haine. Am acces și la mâncare. Am acces la toate. De ce îți pierzi credința?

Ți-am promis că voi fi cu tine.
Azi ai văzut curcubeul și te-ai minunat. Apoi ți-ai zis că e promisiunea lui Dumnezeu pentru tine. Însă nu ai pomenit nimic legat de ce ar putea însemna acea promisiune. Te-ai dus cu gândul în trecut, cu gândul la Noe. Acum, lasă-Mă să îți promit ceva, din nou ție:
„Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5)
Înțelegi acum?
Îți văd efortul. Îți văd supărarea. Oprește-te. Lasă-Mă pe Mine. Nu ți-am spus niciodată să lupți de unul singur. Oprește-te. Lasă-Mă pe Mine. Îți voi da odihnă.

Cu drag, Tatăl Tău ceresc, 
Dumnezeu.

Sursă imagine: Deviantart

Saturday, March 10, 2018

Nu am timp să fac nimic

Am avut o perioadă lungă în care nu aveam timp să fac nimic. Vorbeam cu prietena mea și mă plângeam : Nu am timp. Nu am timp să fac nimic și am atât de multe de făcut!
Iar ea îmi spunea să dau prioritate lucrurilor care sunt importante. Prioritate? Lucruri importante? Nu înțelegeam cum să fac eu așa ceva. Și nici nu am înțeles nimic până nu am învățat să mă rog: ”Doamne vreau să fac voia Ta, în viața mea, în fiecare domeniu vreau voia Ta.” Și în momentul în care am învățat această rugăciune și am învățat voia lui Dumnezeu pentru mine, am început să am timp. 

Am realizat atunci că problema nu era lipsa timpului ci folosirea lui într-un mod greșit. Întregul meu timp se irosea pe lucruri ce nu aveau nici o valoare. Spre exemplu, eram în stare să stau cu orele în fața unor seriale. 

Poate că și tu te confrunți cu această problemă, poate strigi către unul, către altul sau chiar către tine că nu ai timp și ai atât de multe de făcut. Lasă-mă să îți spun ceva. Cu toții avem același timp. Ni se oferă același număr de ore pe zi și cu toții avem multe de făcut. Singurul lucru care face diferența este ceea ce noi alegem să facem cu acele ore pe care le avem. 

A venit vremea să te oprești din a-ți irosi timpul și viața. Timpul tău este prețios și merită investit în lucruri care au valoare. Dacă nu știi care sunt lucrurile care au valoare le poți căuta în rugăciune. De fapt totul începe de la o rugăciune simplă făcută din toată inima, și e chiar rugăciunea lăsată de Mântuitorul nostru : Tatăl nostru care ești în ceruri facă-se voia Ta.

Pe măsură ce tu vei afla care este voia lui Dumnezeu pentru tine și vei acționa conform acesteia timpul tău va fi investit unde trebuie. Vei avea timp din belșug. 

Alege astăzi cât încă ți se oferă timp să îl investești cu înțelepciune!

Sursă imagine: Deviantart.com