Versetul zilei

Sunday, January 17, 2021

L-ai întâlnit tu pe Dumnezeul cel adevărat?

Sursă imagine: Pinterest

Adesea îl căutăm pe Dumnezeu, însă nu ne dorim să îl găsim pe El, Cel adevărat, ci pe el cel creionat în gândul nostru. Avem tot felul de prejudecăți și cunoștințe prestabilite despre El, pe care le credem reale și cu care dorim să mergem înainte. Îl căutăm pe Dumnezeu, fără să ne dezbrăcăm de noi înșine și de ideile noastre, fără să ne deschidem inima și să fim sinceri. 

Întreabă-te astăzi, tu cu ce fel de gând îl cauți pe Dumnezeu? 


  • Îl cauți pe Dumnezeu având prejudecăți?
Auzim multe de peste tot despre Dumnezeu, dar oare câte din lucrurile pe care le auzim sunt adevărate? Da, fiecare am crescut într-o religie anume, toți cu gândul că religia de care aparținem noi e cea mai bună. Din păcate acest lucru este fals. Cum ar putea să fie adevărat? Dacă ar fi adevărat ceea ce credem fiecare, ar însemna că toate religiile din lume sunt cele mai bune și mai drepte. Este doar o singură problemă, ele se cam exclud una pe alta. Nu, Coranul nu este același lucru cu Biblia, Allah nu e același cu Dumnezeul creștinilor, nici cu Buda sau alții. De ce? 

Ca să înțelegem dacă este vorba despre același Dumnezeu sau nu, trebuie să ne uităm la teologia pe care o proclamă fiecare. Din moment ce acești dumnezei, proclamă teologii diferite, creștinismul având chiar o teologie exclusivistă, Iisus mergând până acolo și zicând că nu există altă cale în afară de El, este clar că undeva, ceva e greșit. Există un Dumnezeu pe lumea aceasta, unul singur, dar nu toți cred în El, fiindcă nu toți îl cunosc. 

Întrebarea e, L-ai întâlnit tu pe Dumnezeul cel adevărat, sau încă umbli după prejudecățile din mintea și inima ta? 

Dacă îți dorești din toată inima îl poți găsi pe Dumnezeu. Nu, nu pe cel pe care ți-l imaginezi tu, nu după standardele tale sau ale lumii, ci pe El cel Adevărat. Cum? Pleacă-ți genunchii și roagă-te. Nu o fă ca până acum, ci dă-ți la o parte orice convingere pe care o ai față de El. Vino cu o pagină albă, cu o inimă deschisă și cu o foame sinceră după El, după caracterul Lui, după prezența Lui, prietenia Lui. Și lasă-L pe El să îți arate cine este. 

  • Îl cauți pe Dumnezeu având o motivație greșită?
Ne-am obișnuit să îl căutăm pe Dumnezeu doar atunci când avem nevoie de El. Când ne lipsește ceva și nu reușim să realizăm de unii singuri, când avem greutăți, când am vrea un răspuns la o întrebare. Suntem centrați pe noi. E vorba mereu doar despre noi: noi și planurile noastre, noi și dorințele noastre, noi și durerile noastre. Dumnezeu este văzut ca un duh din acela din lampă, care la o simplă strigare ar trebui să vină și să ne îndeplinească nouă dorințele sau rugăciunile, și dacă nu o face, ne supărăm. Fie începem să îl renegăm cu totul, fie începem să credem că El nu e cu noi sau că nu ne iubește. 

Te-ai întrebat vreodată, ce vrea Dumnezeu de la tine? În loc să te focalizezi atât de mult pe ce vrei tu de la El, poate ar trebui să te uiți la ce vrea El de la tine. Fiindcă Dumnezeu te-a creat, te iubește, și și-a revelat Cuvântul Său, Biblia, ca să te învețe anumite lucruri și ca să îți arate cine ești, care este identitatea ta și ce dorește El de la tine. Începe astăzi să cauți să cunoști Cuvântul Său, să cauți să înțelegi ce vrea Dumnezeu de la tine și să te rogi pentru voia Lui în viața ta. 

  • Îl cauți pe Dumnezeu fără să fii dispus să îl și asculți?
Dumnezeu ne vrea binele, El nu dorește altceva decât inima noastră sinceră, dar adesea, noi, nu vrem ce vrea Dumnezeu și nu dorim să îl ascultăm. Totuși, măsura în care El ne promite prezența și binecuvântarea Sa, este și măsura în care noi ascultăm de El. Și mai exact, la ce ne cheamă Dumnezeu? La curăție, la o viață sfântă, dreaptă. La o inimă caldă, jertfitoare, iertătoare. La o prietenie și o relație cu El, prin care să îi permitem nu doar să facă parte din viața noastră ci să ne și conducă pașii. Îți pui tu încrederea în El, asculți tu de El sau ești de unul singur pe drumul vieții tale? 

Dumnezeu dorește o relație personală cu tine. O relație bazată pe respect, dragoste, prietenie, ascultare. Dumnezeu nu poate asculta de tine, dacă tu nu asculți de El. Degeaba te dorește El și e lângă tine, dacă Tu nu îl dorești pe El și voia Lui și fugi în toate direcțiile numai înspre El nu. Dumnezeu e la pachet cu caracterul Său, cu identitatea Sa, cu voia Lui. Nu poți să îl ai pe Dumnezeu, dar fără standardele Sale. Ori îl iei pe de-antregul, ori ești pe undeva pe lângă. 

”Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” 
Biblia, Ieremia 29:13

Dumnezeu se lasă găsit. Întrebarea e, tu chiar vrei să îl cauți?

Saturday, January 9, 2021

Băieți și fete care nu se mai maturizează

Sursă imagine: Pinterest

Suntem prea comozi. Nu o spun cu mândrie. Cu comoditatea și lenea nu te poți mândri, dar așa suntem noi, generația de astăzi. 

Fetelor le e greu să fie gospodine și nu își doresc să devină femei. Vor mai degrabă să ia totul de-a gata și dacă se poate să trăiască povestea vieții lor alături de Făt Frumos, dar fără prea multă maturitate. Ele nu vor tot pachetul, ci doar partea aia faină din el, sau, altfel spus, vor doar toppingul de deasupra nu și ce e rămas pe fund. Băieților le e greu să înceteze să se mai țină după fusta mamei și să își ia în mâini menirea de a fi bărbați. Unii au probleme în a își găsi un job și în a se ține de el, iar alții pur și simplu refuză să își ia anagajamente. 

Mamele, prea prinse între gospodărie sau faliment, între copii sau ele însele aleargă dintr-o parte în alta, căutând să controleze totul sau nimic, păcălindu-se și suferind aievea în tăcere. Tații, dați dispăruți de-a dreptul, atât de dispăruți încât lumea începe să se întrebe dacă chiar a existat la un  moment dat așa ceva, precum o familie cu tați, căci acesta e un lucru aproape de negăsit în zilele noastre.

Sunteți în șoc? Ei bine, nu fiți! Cam asta este ceea ce societatea din jurul nostru modelează. Băieți și fete care nu se mai maturizează, nu mai caută responsabilitate și nu mai știu ce e acela angajament. Familii în faliment, date la știri zi de zi, inimi frânte și copii care se trezesc dintr-o dată orfani, deși în acte au părinți.

Dragi părinți, sunteți datori să vă creșteți copiii cu înțelepciune nu doar cu dragoste. Sunteți datori să îi educați, să îi responsabilizați, să le stabiliți limite și să îi îndrumați.Nu le oferiți ajutor atunci când faceți lucruri în locul lor, ci doar le substituiți voința și nevoile. Nu vă mai întindeți mai mult decât vă e plapuma! Da, știu, e greu, sunt copiii voștri, dar au și ei nevoie să învețe unele lucruri pe pielea lor, să fie lăsați să facă propriile alegeri, să trăiască, nu să fie mereu sub papuc. Și nu în ultimul rând, au nevoie să nu fie cocoloșiți întruna, mai mult decât e cazul ci să învețe ce înseamnă să îți câștigi pâinea și să muncești pentru nevoile tale; ce înseamnă să îți porți de grijă, să faci curat după tine, să fii ordonat și disciplinat. Nu uitați că copiii voștri vor deveni adulții de mâine. Ei vor duce societatea mai departe așa cum i-ați educat voi, vor face exact ce le-ați permis să facă. 

Creșteți în schimb băieți care se vor transforma la vremea porivită în bărbați. Bărbați care vor ști să își respecte părinții, familia, dar nu vor ezita să se dea un pas înainte, pentru a își întemeia propriul cămin. Bărbați la care nu le va fi frică să pună mâna la treabă, să repare ceva stricat prin casă sau să își iubească soția. Bărbați care vor ști cum să aibă grijă de o femeie, cum să o curteze și cum să se bucure de ea. Bărbați care vor fi un adăpost pe vreme de furtună și vor ști să ofere siguranță, încredere și dragoste. Bărbați care vor dori cu bucurie să devină tați și să își asume rolul în provocările zilnice, în viața luată la pas, nu doar pe hârtie. Bărbați care vor putea să își educe copiii cu discernământ, responsabilitatte și onoare. 

Creșteți în schimb, fete care se vor transforma la vremea potrivită în femei. Femei care își vor înțelege menirea și nu se vor angrena în lupte care nu le aparțin. Femei care își vor cunoaștea valoarea și vor ști cine sunt, de ce sunt și ce au de făcut. Femei care vor deveni soții mature, mame, bunice și își vor modela cu drag căminul, transformându-l într-un loc în care el va dori mereu să se întoarcă. Femei care nu vor fugi de muncă, de responsabilități sau de copii și își vor lua datoria de angajat, soție, mamă, sau orice ar fi ele, în serios. Femei de care nu va trebui să tragă nimeni ca să își spele vasele sau ca să își îngrijească casa. Femei mature care nu se vor clătina la primul vânticel și nici nu vor face din viața lor o pledorie în jurul unui bărbat, căutând orice doar ca să primească atenția lui. 

Dacă vreți modele de astfel de cămine, astfel de bărbați și de femei, puteți privi în Biblie, sau puteți privi în jur la cealaltă parte a peisajului, la oameni care trăiesc pe lângă noi, care s-au dedicat lui Dumnezeu și au reușit să clădească familii în adevăratul sens al cuvântului. 

Saturday, January 2, 2021

Femeile Bibliei - Eva

Sursă imagine: Pinterest

De citit: Geneza capitolul 2, 3

Primul om pe care Dumnezeu l-a făcut, a fost de parte bărbătească și s-a numit Adam, dar Dumnezeu nu s-a oprit acolo. 

Biblia ne spune : 

”Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Geneza 2:18 

Eva este făcută cu scopul de a fi un ajutor potrivit pentru Adam, o tovarășă de viață pentru el. În acest stadiu al vieții ei, ea este soție.

Și omul a zis: Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup.” Geneza 2:23, 24

Eva este vulnerabilă în fața ispitei și se focusează pe creație (șarpele) în loc să se focuseze pe Creator (Dumnezeu). Alege să creadă că Dumnezeu nu dorește ce e mai bine pentru ea și se îndoiește de El, în loc să se îndoiască de șarpe și să pună la cercetare cuvintele lui. Prin acest act, ea îi permite celui rău să vorbească cu ea și îi primește ideile deși acestea sunt în contradicție cu învățătura primită de la Dumnezeu, Creatorul lor. 

El a zis femeii: 

-Oare a zis Dumnezeu cu adevărat, să nu mâncați din toți pomii din grădină? 

Femeia a răspuns șarpelui: 

-Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină, dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis ”Să nu mâncați din el, și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.”

Atunci șarpele a zis femeii: 

-Hotărât că nu veți muri, dar Dumnezeu știe că în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii, și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.” Geneza 3: 1-5

Vedem aici, o femeie credulă, naivă, care ia drept bun ce i se spune și care mai apoi, are o influență negativă asupra bărbatului ei, devenind din persoană ispitită o persoană ispititoare. 

Șarpele nu face altceva decât să se joace cu cuvintele, să semene îndoială peste adevărul spus de Dumnezeu și să ispitească. Eva îl crede și ajunge să aducă ispita mai departe spre soțul ei. 

A luat deci din rodul lui și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el.” Geneza 3:6  (partea a doua a versetului)

Oare cum ar fi fost dacă Eva ar fi ascultat de Dumnezeu până la capăt? Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem astăzi ca și femei este, noi de cine ascultăm? I-am permis noi lui Dumnezeu să fie cu adevărat în inima noastră și acționăm în conformitate cu Cuvântul Lui, căutând voia Lui? Ce fel de influență avem asupra soților noștri (pentru cele căsătorite) sau asupra oamenilor din viața noastră (pentru cele necăsătorite)? Suntem prinse în păcat? Suntem ispitite? Cu siguranță suntem ispitite în mii de feluri. Întrebarea e, cum răspundem ispitei? Mare atenție, căci odată ce răspundem cu da în fața ispitelor, suntem extrem de vulnerabile în fața păcatelor și putem ușor să ne prindem în ele, odată prinse în păcat vom deveni la rândul nostru, ispititoare și vom avea o influență negativă asupra celorlalți. 

Pe ce cale a venit ispita? 

”Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit, și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea.” Geneza 3:6  (partea întâi a versetului)

Sunt trei tipuri de ispite pe care le putem detecta de aici: 

  • nevoi trupești (hrană, sex, băutură)
  • plăcerile ochiului (frumusețe, atractibilitate)
  • cunoștință (înțelepciune, realizare)
Lucrurile în sine nu sunt păcătoase, însă atitudinea pe care noi o avem față de acele lucruri e cea care schimbă un lucru bun într-un lucru păcătos. 

Ce a câștigat Eva ascultând de șarpe? Cine a mințit până la urmă, șarpele sau Dumnezeu? Dumnezeu nu poate să mintă, întrucât El e adevărul, dar șarpele da. În final, cine era cel care dorea binele Evei? Dumnezeu. Neascultarea de Dumnezeu atrage după sine consecințe, la fel cum a atras și pentru Adam și Eva. Citind mai departe, Geneza 3, veți descoperi consecințele alegerii lor. 

Femeie, ai fost creată de Dumnezeu cu un scop nobil. El știe care e rostul vieții tale mai bine ca oricine, fie că ești singură sau fie că ai o familie, fie că ai statut  de bunică, de soacră, de mamă, de tânără soție sau de domnișoară, Dumnezeu te vrea pentru El. Nu te pângări cu tot ce lumea aceasta îți oferă și nu asculta de glasul celui rău. Caută să îl cunoști pe Dumnezeu, să te apropii de El și să asculți de El, căci numai El te iubește cu adevărat și îți dorește binele chiar și atunci când tu nu înțelegi anumite lucruri. 

Ține minte, singurul care va lupta întotdeauna cu o inimă sinceră pentru binele tău, e chiar Dumnezeu, Tatăl tău!

Wednesday, December 30, 2020

Femeile Bibliei

Sursă imagine: Pinterest

Am fost copil, dar am crescut. Cumva, nu știu cum, am ajuns să fiu femeie. Uneori îmi pare că îmi vine să mai copilăresc puțin, dar nu mai pot. Aceste lucruri nu mai țin de mine. Trebuie să învăț să cresc, să îmi iau zborul, să îmi îmbrățișez cu adevărat identitatea de femeie, de om matur, așa cum Dumnezeu a intenționat-o pentru mine. 

Așa am hotărât de ceva timp, să privesc la femeile din Biblie, să parcurg această călătorie alături de ele, rugându-mă și cerând înțelepciune de la Dumnezeu, lăsându-mi inima deschisă, încercând astfel să învăț din greșelile sau din lucrurile bune și frumoase pe care le-au făcut. 

Vă invit să parcurgeți această călătorie alături de mine, din care să învățăm împreună adevăruri biblice care să ne zidească caracterul, să ne ajute să devenim tot mai mult asemeni lui Hristos și să ne îmbrățișăm adevărata chemare, aceea de a fi femei deosebite, care trăiesc în ascultare de Dumnezeu.

Va urma...

Monday, November 30, 2020

De ce prețuiesc Biblia

Sursă imagine: Pinterest

Undeva pe raftul bibliotecii mele se află o carte mai deosebită, care deși este foarte cunoscută, cumpărată chiar, stă adesea nerăsfoită și plină de praf în casele multora. Această carte poartă denumirea de Biblie și i se mai spune de asemenea: Cuvântul lui Dumnezeu. 

La prima vedere, arată ca oricare altă carte. Atâta doar că e mai groasă și pe alocuri mai fragilă. La o analiză mai atentă, vei putea observa ceva ce alte cărți nu au. Credință, dragoste, adevăr, viață și pe Dumnezeu. 

Da, ai dreptate. Tu deții deja toate aceste informații. 

De ce prețuiesc Biblia? Sau, în alte cuvinte, ce e așa special la ea?

Biblia dă direcție vieții mele. Biblia e cartea care explică într-un mod foarte clar cine m-a creat. Care este originea mea, care este scopul meu pe acest pământ și care este identitatea mea. Mai mult decât atât, ea îmi spune inclusiv care este finalul vieții acesteia pământești și ce se va întâmpla cu mine după aceea.

Contrar a ceea ce spun unii, Biblia este o carte atestată istoric, cu oameni care chiar au existat. Paginile ei nu sunt umplute cu povești inventate și nici pentru adormit copii. De la acești oameni se pot extrage învățături prețioase. Putem învăța din ceea ce au făcut bine la fel de multe pe cât putem învăța din ceea ce nu au făcut bine. Pentru că da, pe paginile Bibliei găsim de toate, și caractere frumoase dar și caractere mai puțin frumoase. Găsim oameni cu suflet curat, atins de Dumnezeu, dar pășim și pe după cortină în slăbiciuni, în momente mai puțin atrăgătoare și la șarada păcătosului. 

Biblia mă educă. Nu, nu că eu nu aș fi trecut prin școala obișnuită care ne oferă educație sau că nu aș fi trecut prin școala vieții, însă Biblia are o educație aparte. Biblia îmi educă sufletul. Mi-l învață să fie curat într-o lume murdară; să lumineze într-un întuneric crunt; Biblia mă învață să aleg disciplina, să nu dau frâu liber tuturor poftelor animalice care există în mine și nici să nu las sentimentele să pună stăpânire pe mine. Biblia mă învață să cresc. Nu, nu în mândrie, ci dimpotrivă, în smerenie, în iubire, în iertare, în sacrificiu. Ea îmi arată cât de importanți sunt cei de lângă mine și cât de mare este datoria mea de a îi iubi. Cum atunci când privesc dincolo de mine și reușesc să desprind o parte din suferința și traiul celor ce îmi sunt semeni, ajung să mă deștept și să înțeleg că nu poți fi matur decât atunci când te decizi să slujești oamenii și încetezi să mai trăiești pentru tine. 

Biblia îmi deschide orizontul. Ea mă poartă mai departe decât m-aș putea duce eu de una singură. Mă îndeamnă să cred cu tărie până la capăt, să visez, să trec peste obstacole și să privesc tot mereu mai sus, mai sus, spre cer și spre mai mult. Pământul adesea ne limitează. Ne face să privim doar pe orizontală, fie la probleme, la lipsuri, la nevoi sau la neputințe. Biblia mă îndeamnă să privesc la Dumnezeu. Cel care are rezolvare și metode atunci când eu nu am. Cel care îmi arată că finalul meu nu e aici și că viața aceasta e mai mult decât un pământ cu lucruri materiale, la fel cum și eu sunt mai mult decât un trup. 

Biblia îmi arată cine sunt. E ca o oglindă. Dă cărțile pe față cu mine și îmi arată pe unde mai am de îndreptat. Ea scoate la iveală tot praful de pe hainele mele, îmi dezlipește masca de pe chip și îmi spune că nu sunt chiar atât de perfectă pe cât tind să mă cred. Și că viața mea nu e chiar atât de uau pe cât pretinde  a fi. Dacă lucrurile ar fi fost așa, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu nu ar mai fi fost nevoit să moară crucificat, să plătească cu sânge pentru păcate. Păcatul meu. Păcatul tău. Păcatul omenirii întregi. 

Biblia îmi arată cât valorez. Când mă uit la oameni adesea îmi uit valoarea. Uneori, indiferent cât de mult efort depun nu sunt de ajuns. Aceștia îmi găsesc greșeli, lucruri ce încă nu sunt șlefuite. Nu de puțin ori mă simt ca un sac fără fund. În care tot pun și pun și pun, dar fără ca nimic să iasă. Însă apoi, mă duc la Biblie și îl găsesc pe Hristos, care îmi arată palmele Sale găurite și îmi spune: Lavinia, exact atât valorezi. Nici mai mult, nici mai puțin decât tot ce aveam mai scump. Biblia îmi amintește cât de prețuită sunt prin faptul că Dumnezeu a dat tot ce a avut mai scump, viața Fiului Său iubit, pentru ca eu să am viață. Nu, nu orice fel de viață. E vorba de mai mult decât viața din acest trup. Mulți oameni au viață în trup. Dar Dumnezeu promite, o viață în trup având pace și nădejde în El, având curăție în inimă (prin iertarea păcatelor și prin faptul că atunci când avem o relație cu Dumnezeu, El intră în viața noastră și ne ajută să ne îndreptăm, El nu doar ne iartă, dar ne și curățește și ne dă putere zi de zi să nu mai trăim în păcat) și o viață veșnică cu El în ceruri. 

Și aș mai putea să găsesc motive, dar mă opresc aici. Mă întreb în schimb, ești și tu printre acei oameni care prețuiesc Biblia sau poate Biblia ta stă pe undeva, prăfuită pe vreun raft așteptându-te? 

P.S. Biblia e toate acestea și mai mult decât atât, numai atunci când o citești/studiezi cu inima sinceră și cu rugăciune. 

Saturday, November 28, 2020

Tu și cu mine pentru totdeauna

Sursă imagine: Pinterest

Hai să stăm undeva, să ne retragem într-un loc, departe de zgomotul lumii și de mizeriile ei, Tu și cu mine. Hai să-ți spun ce m-a durut ieri și ce m-a pângărit azi. Te las să-mi atingi inima, dacă vrei și dacă ai puțin timp, am să-ți dezvălui o parte din mine. Am atâtea să îți spun, dar sufletul meu amar și căpcăun mă împiedică de multe ori să o fac. Însă nu și azi. Azi, vreau să mă deschid, bucățică cu bucățică și să Te las să privești. Știu că deși vei vedea tot ce sunt, tot ce am fost și probabil tot ce voi fi, Tu nu vei fi nici surprins, nici speriat. Știu că mă cunoști deja, dar mai e necesar să învăț să mă cunosc și eu pe mine și să învăț să colaborez cu Tine. 

Hai să stăm undeva, să-ți povestesc de oamenii care m-au rănit cu egoul lor și m-au călcat în picioare zdrobindu-mi inima. Și hai, mai vino un pic, căci pe cărarea aceasta m-am întâlnit cu ispita și m-a biruit. Puțin mai încolo dacă Te duci, îmi vei vedea aspirațiile și visele. Poate că sunt naive sau poate că nu. Tot ce știu e că aș vrea să le împart cu Tine. Nu este loc din inima mea pe care să nu îmi doresc să ți-L arăt și să ți-L las. Ce crezi Tu că nu e bine, aș vrea să te rog să cureți; ce crezi că nu e necesar, aș vrea să Te rog să tai de la rădăcină, iar ce crezi că e bun, aș vrea să Te rog să altoiești.

Hai să-ți spun ce m-a bucurat azi și unde mi-am găsit plăcerea. De fapt, erai și Tu acolo, dar tot îmi place să îți povestesc. Și te-aș mai purta și prin biruințele mele. Am zis mele? Îmi cer iertare. Am vrut să zic biruințele noastre, pentru că nu aș fi reușit să fac nimic fără Tine. Ori de câte ori privesc în urmă, Te văd acolo, stând alături de mine și ținându-mă de mână. 

Te-aș mai duce și pe la eșecuri, pe la lucruri care se țin ca scaietele de mine și pe la obiceiuri nesănătoase și proaste. La timpul îmbâcsit adesea cu prea multe și la sentimentele ce încearcă să mă acapareze. 

Într-un final, m-aș despărți de Tine zicându-ți, mulțumesc pentru că ești, pentru că ai făcut turul inimii mele și ai rezistat până la final, iar acum, nu pleca, mai rămâi puțin. Mai rămâi puțin azi, mai rămâi puțin mâine, mai rămâi pentru cât timp se poate, Mântuitor drag, Isus Hristos, Domnul meu.

Tu și cu mine, pentru totdeauna. 

Friday, October 30, 2020

Trupul îmi îmbătrânește încet

 Sursă imagine: Pinterest

M-am gândit să stau pe loc, dar apoi mi-am dat seama că fuge timpul pe lângă mine și imaginea mea de din afară se trece. Câteodată, când privesc în grabă în oglindă, mă văd tot copila de odinioară, apoi îmi observ ridurile de pe frunte și îmi amintesc că nu mai sunt ce am fost. Îmi spun că trupul îmi îmbătrânește încet, dar sigur. Apoi zâmbesc și adaug faptul că sufletul îmi întinerește pe zi ce trece tot mai mult și devine tot mai frumos. De ce? Pentru că așa mi-l educ. Îl educ să crească, să înflorească și să lase ceva în urma lui. Știu că el nu e aici degeaba, are o datorie față de Creator, față de oameni. Are datoria de a iubi, de a sluji și de a răspândi lumină. 

Monday, October 26, 2020

M-aș duce undeva

Sursă imagine: Pinterest

Plecată după vată pe băț, înghețată și ceva colorat. 
Mă întorc repede.
Nu mă mai întorc.

M-aș duce undeva. Aș lua câteva haine la nimereală din dulap și aș cumpăra un bilet către o destinație oarecare. M-aș urca într-un tren și m-aș pierde în gânduri. Aș rosti o rugăciune în care m-aș confesa și în confesiunea mea aș spune că m-am săturat de lumea aceasta haină. O lume în care ți se ia și haina de pe tine, nu din nevoie ci din pură răutate. O lume în care adevărul moare și oamenii mor odată cu el. 

Aș fugi de locurile în care sufletele sunt înghețetate și inimile tot mai împovărate. Aș fugi de oamenii lacomi și avizi care se gândesc numai la ei. Aș fugi până și de mine. 

M-aș duce într-un loc în care nu am mai fost, dar la care visez și de care îmi e dor uneori. Într-un loc unde e pace și lumină, iar întunericul nu poate nicicum să ajungă. 

Aș lua o pauză de la pământ dacă aș putea, o pauză lungă, o pauză chiar de-o viață. M-aș duce acasă. Acolo unde nu e amar, nu e durere, nu e nici ură și nici scârbă. Acolo unde sunt doar lucruri frumoase care însuflețesc și dau viață. Nu, nu e un loc secret, e doar un loc îndepărtat. E locul pe care Dumnezeu ni-l păstrează. 

Aș lua o pauză de la lume și m-aș împrieteni mai mult cu Dumnezeu, într-un final, când tragi linie, El e îți e cel mai bun prieten și singurul ajutor de nădejde. El e Cel care urmărește binele tău și prosperitatea ta sufletească. El e Cel care te iubește necondiționat. Mai bine decât lângă El nu e niciunde. 

Saturday, October 24, 2020

Și, aproape de fiecare dată o cred.

Sursă imagine: Pinterest

Inima mea uneori o ia pe cărări străine. Se decide de nebună să fugă de acasă, deși își cunoaște identitatea și vocația. Eu fug pe urmele ei, încerc să o prind în pumnii goi și să o aduc spre locul în care ar trebui să se afle, dar de prea puține ori se lasă găsită. Îi place să se ascundă. Aruncă câteva vorbe în grabă și mai apoi evadează. Se ascunde de ea însăși, de lume, de Dumnezeu. De fiecare dată când reușesc să dau de ea, sângerează. Îmi spune că regretă amarnic ce a făcut și că nu dorește să se mai întoarcă pe acele cărări străine. Și, aproape de fiecare dată o cred. Pun accent pe aproape, pentru că de la o vreme am învățat să o cunosc mai bine și să nu mai iau drept bun chiar tot ce îmi spune. E adevărat că e inima mea, e parte din mine, și totuși, e atât de înșelătoare! 

Din când în când îi pun adevărul în față și o las să se confrunte cu el. Numai adevărul o pune la punct. E acel moment în care își deschide ochii și începe să vadă ceea ce înainte nu a văzut. Faptul că, sentimentele ei nu sunt tot. Tot zbuciumul din ea e înșelător și tot amarul vieții e capturat în ea chiar și atunci când viața nu mai e amară. Inima poartă cu sine toate cicatricile și rănile din trecut și din prezent, și, de ar ști ce-i rezerva viitorul și pe ce poteci o să mai calce, le-ar mai purta și pe cele viitoare. Probabil de aceea fuge de acasă. De fapt, tot ce știe e să fugă. Dar am de gând să mă transform într-un paznic pe timp de zi și pe timp de noapte și să îi spun cu o voce blândă, însă fermă: oriunde ai fugi, să știi că fugi degeaba. 

Pentru inimă am găsit o soluție. Ori de câte ori o văd amărâtă, mă pun și înalț o rugăciune către Dumnezeu. Ori de câte ori o văd descurajată, deschid Biblia și încep să citesc. Atunci când tace și începe să gândească aiurea, îi mai pun un cântec despre credință. Încet încet, inima își revine. Cine ar fi crezut că rugăciunile, Biblia și cântecele creștine sunt ca un leac vindecător? De fapt nu, nu ele în sine, ci Dumnezeu care are grijă ca inima mea să rămână în brațele Lui. 

Mă întreb, inima ta pe unde e? 

Thursday, October 22, 2020

Îmi place tot ce ești Tu în mine


Sursă imagine: Pinterest

Dragă Dumnezeu,  

Când eu nu pot, Tu îmi dai putere.
Când eu mă înfurii, Tu mă înveți să rabd. 
Când eu iubesc, Tu îmi spui că sunt pe aproape și că mai am de învățat. 
Când eu sunt slabă, Tu îmi arăți că pot mai mult decât atât. 
Când eu am o inimă amară, Tu îmi dai din dulceața inimii Tale. 
Când eu rănesc, Tu îmi oferi iertare și mă ajuți să mă îndrept.
Când drumul nu reușeșesc să îl mai văd, Tu îmi oferi îndrumare. 
Când mă simt singură, îmi amintești că ești cu mine. 
Când cad, îmi întinzi o mână și mă ridici cu blândețe.
Când îi judec pe alții, îmi amintești că și eu merit să fiu judecată, dar cu toate acestea am primit dragostea Ta. Așa că sunt și eu datoare să învăț să iubesc. 
Când greșesc, Tu cu răbdare îmi arăți unde am greșit și cum să mă corectez.
Când îmi privesc sufletul în oglindă și îi văd inima acră și urâtă, Tu te cuibărești în el și mă umpli de Tine. Când privesc iarăși în oglindă, văd frumusețea pe care Tu o pui zi de zi acolo.
Când eu sunt eu, Tu ești Tu și aș vrea să îți spun, dragă Dumnezeu, că îmi place tot ce ești Tu în mine și că fără Tine nu aș putea trăi. Fără Tine eu nu aș ști cum e să ai pace, cum e să iubești, cum e să fii iertat, iubit, cum e să te simți valoros, cum e să trăiești având un scop și o direcție. Fără Tine, eu nu aș fi tot ce sunt, pentru că Tu mă completezi, Tu îmi dai valoare, Tu ești în inima mea și ai grijă ca ea să strălucească cu adevărat. 
Da, e adevărat, îmi place tot ce ești Tu în mine, și, între noi fie vorba, Te-aș invita să mai schimbi câte ceva, pentru că încă mai sunt lucruri pe acolo care nu funcționează în parametri normali. 
P.S. Mulțumesc pentru că ești.