Obsidian de Jennifer L. Armentrout

Obsidian este o carte care m-a făcut să răsfoiesc pagină după pagină, efectiv nu mă puteam opri. În 3 zile am terminat-o și nu m-am săturat de ea. Mai voiam.

”Când ne-am mutat în Virginia de vest, chiar înaintea ultimului meu an de liceu, mă resemnasem să am de-a face cu accente ciudate, acces intermitent la internet și teribil de multă plictiseală… până când am dat cu ochii de vecinul meu sexy, înalt și cu ochii de un verde straniu. Lucrurile păreau deja sa meargă mai bine.

Și pe urmă a deschis gura. Daemon este enervant. Arogant. Îmi vine să-l omor. Nu ne înțelegem deloc. Absolut deloc. Dar când un străin mă atacă și Daemon efectiv face timpul să încremenească doar cu o simplă mițcare a mâinii, ei bine, ceva… neașteptat se întamplă.”

Nu mai sunt o adolescentă, am trecut de acea etapă în care mă bucuram de anii de liceu, dar cărțile cu adolescenți mă vor atrage mereu. Sunt atât de pline de viață și de zbucium. Obsidian e mai mult decât atât, obsidian m-a ținut trează, m-a făcut să pătrund într-o altă lume, am ieșit din cotidian și am deschis ușa aventurii.

Mi-a plăcut Obsidian, acesta este și motivul pentru care v-o recomand și vouă. Visați, pătrundeți în lumea imaginației, este minunat!

Citate:

”Într-un fel, ne trăim singuri viața.” 

”Îmi place să mă uit la cer. Are ceva special. 

[...]

- E nesfârșit, știi. ”

”Am ajuns la concluzia că în general oamenii frumoși, adică cei cu adevărat frumoși, și pe dinăuntru și pe dinafară, nu sunt niciodată conștienți de efectul pe care îl produc. ”

”Frumusețea lor e trecătoare. E ca o carcasă sub care nu se ascunde decât goliciune și umbră.”

Notă: 5/5

Noi încă putem zbura!

Sursă imagine: www.youtube.com

Îngrijorarea și teama pot să bată ușor la inima noastră. Astăzi, lumea se destramă. Atât de multe lucruri nu sunt cum ar fi trebuit să fie, atât de mulți oameni renunță cu ușurință la iubire, la iertare, la speranță. 

Cine suntem noi și cum putem să ne recuperăm cărarea pe care am fost odată? 

Sufletele noastre tânjesc după speranță, după dragostea adevărată dar nu o găsesc, în schimb rătăcim și suntem gata să renunțăm...

M-am pierdut și eu de la o vreme. M-am uitat în jurul meu și nu am găsit speranță. M-am pierdut printre grijile pământești, printre lipsuri și dorințe egoiste dar și dorințe sufletești...

M-am pierdut. M-am uitat în zare și nu am văzut nimic. O ceață densă mi-a umplut ochii. 

Astăzi cineva mi-a trimis niște gânduri și am realizat că El e cu mine, că Dumnezeu știe deja totul și că pot fi liniștită.

Nu știu cum sunteți voi, sau cine sunteți voi, dar dacă v-ați pierdut, dacă simțiți că nu aveți pace sau speranță să știți că El e cu voi, că dacă îl veți căuta îl veți găsi în inima voastră.

Poate că urmează să vină război, poate că oamenii nu mai sunt ce au fost și poate că chiar noi ne-am schimbat dar Dumnezeu e încă aici, cu noi, și cât timp El e de partea noastră noi încă putem zbura. Îndrăzniți!.

Ce ai făcut azi pentru visul tău?

Oamenii visează. Unii au vise mai multe, alții mai puține. Unii au vise mai mari, alții mai mici, dar cu toții avem sau am avut la un moment dat un vis. Eu de-alungul timpului am avut mai multe vise , dar pot spune că astăzi am un vis mai mare, mai greu de realizat, aș zice chiar imposibil.
 Am dat peste o imagine ce conținea o întrebare anume: Ce ai făcut azi pentru visul tău?
În încercarea mea de a-mi răspunde mi-a venit o singură frază pe buze: M-am rugat. Da, chiar așa, azi m-am rugat pentru visul meu cel mare.

Lupt pentru visul meu, în momentul de față dacă stau să mă gândesc nu doar că mă rog pentru visul meu dar depun și un efort zilnic pentru a ajunge la țintă, însă fraza de mai sus a fost primul gând pe care l-am avut.
Poate că de multe ori visele noastre sunt prea mari, sunt la mare depărtare de noi și sunt chiar prea grele. Poate că uneori ne vine să renunțăm și nu vedem nici o urmă de speranță. Dar, când nu putem noi, poate Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care eu m-am rugat pentru visul meu, am știut că unde nu pot eu poate El și că unde mă încurc mă ghidează. Nu doar că nu mă lasă să renunț dar la final îmi dă chiar mai mult decât îmi doresc, pentru că Dumnezeu e un Tată iubitor, și de obicei printr-un vis împlinește mai multe.
Poate ați obosit să luptați pentru visele voastre, poate nu mai aveți speranță și nici măcar o țintă, dar amintiți-vă să vă rugatți pentru visele voastre, pentru că rugăciunea schimbă totul, pentru că nu sunteți singuri, pentru că mai înainte de a fi a început voi să parcugeți drumul către visul vostru, El a implantat acea dorință în inima voastră.