Sunt ca vaporul Titanic și mă scufund

Doamne, în seara aceasta poți să vii să stai puțin lângă mine? 

Aș avea nevoie acum de o gură mare de aer și de puțină liniște. Nu se aude nimic în jurul meu, dar îmi curg lacrimi pe obraz și am senzația că undeva în mine este haos. Nu prea știu ce am, ce mă doare și ce mi-aș dori, știu doar că nu mai pot. 

Aș vrea să vii, să îmi dai o îmbrățișare gigantică și să îmi spui doar atât: Va fi bine. Am totul sub control. Eu chiar știu ce fac. Și sunt aici, cu tine. 

Doamne, câteodată sunt ca o epavă. Sunt ca vaporul Titanic și mă scufund, cu tot ce e în mine. Sufletul îmi strigă disperat după ajutor dar în jur nu se găsesc bărci de salvare și marea e atât de înfuriată încât am senzația că în curând mă va înghiți pe de-antregul.

De fiecare dată când cred că ajung undeva, că reușesc să descifrez ceva; De fiecare dată când încep să mă bucur că realizez ceva, de fiecare dată când văd luminița de la capătul tunelului întunecos, sunt lovită cu putere și trasă înapoi.

Doamne, în seara aceasta aș vrea să îți spun că sunt bine, că lupt, că trăiesc așa cum Tu mă înveți. Iubind, iertând, slujind, răbdând. Dar amândoi știm că nu este adevărat. Amândoi știm că de fapt m-am săturat. Că nu iubesc decât puțin din când în când. Că îmi e greu să iert, să rabd și să slujesc. Amândoi știm că sunt la capătul puterilor. Și mi-aș dori atât de mult să faci ceva. Să spui ceva. Să faci ceva. 

Am văzut de atâtea ori că poți și că ești. Și în seara asta aș vrea să mai văd încă o dată. Aș vrea o minune. Aș vrea o gură mare de aer și puțină liniște. Și aș mai vrea o îmbrățișare gigantică plină de dragoste de la Tine.

Te aștept, ai de gând să vii?

Sursă imagine: Pinterest