În luna octombrie 2017 a luat naștere proiectul: ”Oameni cu povești.”
De ce?
Pentru că peste tot în jurul nostru sunt oameni, ca și noi. Oameni cu dureri, oameni cu bucurii, cu bune și cu rele. Spre acești oameni aș dori să privim.
Aici nu puteți găsi decât o mică parte din povestea lor.
A se citi numai cu inima deschisă.
Bună, spune-mi ceva
despre tine, care este povestea ta?
Mă numesc Petronela, am 23 de ani și locuiesc în
orașul Botoșani. Am crescut fără părinți, a trebuit să mă descurc mereu de
una singură. Vara trecută s-a întâmplat să rămân pe străzi din cauză că nu
am mai putut să îmi plătesc gazda. Pe timp de zi, oameni din biserică mă mai
primeau în casele lor dar pe timp de noapte rămâneam afară. În
mintea mea se dădeau tot felul de lupte, stăteam cu teamă să nu mi se întâmple
ceva rău. Mulți bărbați au vrut să se folosească de mine, chiar și niște
jandarmi, dar eu mă rugam mult și Dumnezeu m-a ferit de acești oameni. Dumnezeu
m-a scăpat de multe pericole, în această perioadă.
La sfârșitul lunii august, păstorul din biserică mi-a
oferit cazare într-un apartament din cadrul unei fundații ce se ocupa cu
persoane fără adăpost. Am avut parte și de nopți nedormite, de zile în care am
stat fără mâncare, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am trecut biruitoare peste
acestea.
Încă de când am fost mică oamenii m-au rănit. Fiind
abandonată de mama mea, am crescut într-un orfelinat. La vârsta de 5 ani o
familie m-a luat în grija lor, urmând să locuiesc împreună cu ei timp de aproximativ
12 ani. Deși traiul alături de ai ar fi trebuit să fie mai bun decât cel de la
orfelinat, totuși, a fost mai rău. Am fost abuzată, bătută, chinuită. La vârsta
de 16 ani am fugit de la ei pentru că nu am mai putut face față.
La 19 ani, cineva mi-a spus despre Isus și atunci am
simțit că Dumnezeu vrea să se atingă de inima mea. Numai El m-a ridicat cu
dragoste și mi-a vindecat rănile produse de oameni.
În viața primim multe
lecții, care ar fi cea mai prețioasă lecție pe care consideri că ai primit-o?
Să fiu mulțumitoare și în privința celor mai mici
lucruri din viața mea. Pentru mine este o minune faptul că în fiecare zi am un
acoperiș deasupra capului.
Spune-mi care este
visul tău? Ce ți-ai dori să faci cu viața ta?
Visul meu este să pot fi o mărturie. O lumină în
această lume. Vreau ca oamenii să găsească iubirea, speranța și pacea în Isus.
Ceea ce am găsit și eu atunci, la 19 ani.
Dacă ar fi să alegi o
amintire memorabilă din viața ta, una la care te-ai tot reîntoarce, care ar fi
aceea?
Într-o duminică, înainte de vară, la ora șase
dimineața, am simțit cum un înger trimis de Dumnezeu m-a îmbrățișat. Îmi este
tare dor de acea zi.
Dacă dorești și tu să ne împărtășești povestea ta, scrie-mi pe laviniahumeniuc@gmail.com
Dacă dorești și tu să ne împărtășești povestea ta, scrie-mi pe laviniahumeniuc@gmail.com
No comments:
Post a Comment