Au fost momente în viaţă în care oamenii m-au părăsit, momente în care aş fi vrut să mă duc să spun amărăciunea ce o aveam în suflet cuiva dar nimeni nu s-a arătat interesat. În acele momente mă duceam şi vorbeam cu Dumnezeu, El era acolo, nu era prea ocupat pentru a asculta gândurile mele poate chiar nesemnificative,nu era prea superior aşa încât să nu poată să stea lângă o persoană slabă ca mine, era acolo.
Azi , sunt înconjurată de persoane care mă ascultă şi îmi sunt alături, dar l-am lăsat la o parte pe cel care a fost lângă mine mereu la greu, şi nu ştiu de ce, pentru că Dumnezeu e tot aici...
Am realizat că stau şi sufăr după oamenii care pleacă din viaţa mea şi parcă aş vrea să cerşesc din atenţia lor, deşi tot ce am şi tot ce sunt vine de la Dumnezeu, nu m-am dus niciodată să cerşesc atenţia Lui, El mi-a oferit-o gratuit, cu toată dragostea , dar de multe ori l-am refuzat.
Mi se pare sau mă duc după cine nu trebuie?
Am oamenii care trebuie lângă mine, Dumnezeu ştie că îmi trebuie prieteni, familie, şi mi i-a trimis, de ce atunci cerşesc atenţia celor care au plecat?
Nu căutaţi atenţia oamenilor, căutaţi atenţia lui Dumnezeu, El e mereu acolo!
No comments:
Post a Comment