Sursă imagine:
Poate vă vine greu să credeți, dar a fi om nu înseamnă a fi perfect, nu a însemnat niciodată și nici nu cred că va însemna vreodată. Poate vă vine greu să acceptați asta, dar noi, oamenii avem părți rele, de fapt în esență noi suntem păcătoși, pentru că ne-am născut într-o astfel de lume și pentru că există bine și exisă rău.
Dacă vom căuta să fim sinceri cu noi, fie că ne place sau nu vom constată că răul caută întotdeauna să iasă la lumină. E ușor să fii rău. E ușor să spui o vorbă la mânie, să scoți un cuvânt urât pe buze, să alungi brațele care caută alinarea, dar e greu să fii bun. E nevoie de atât de multe din partea noastră uneori pentru ca să zicem o vorbă bună, pentru ca să oferim iertare, pentru ca să putem să ne deschidem sufletul spre iubire...
Știu că v-am mai scris de Dumnezeu, dar am să o mai spun o dată, Dumnezeu este iubire iar noi avem nevoie de El. Nu înțeleg de ce alegem să pribegim prin lumea aceasta de unii singuri, de ce ne avântăm înspre rău și de ce nu îmbrățișăm dragostea Lui.
Ne-am născut în păcat, purtăm numele de păcătoși dar Dumnezeu ne-a iubit și ne-a dat în schimb un nume nou. ”Ești salvat, am deschis cerul pentru tine...”
Nu înțelegeți?
Avem șansa prin El să ne lepădăm de trecutul nostru, de faptele noastre murdare și să îmbrățișăm iubirea.
Am dat peste ceva astăzi, ceva ce m-a întristat, un articol de pe internet în care la un moment dat apare această frază: „Biblia este o carte sfântă, frumoasă, dar ca toate cărțile vechi importante, unele pasaje sunt depășite.”
Eu aș zice că Biblia e Cuvântul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu e nici depășit și nici vechi, unele lucruri nu se schimbă. Dumnezeu iubește păcătosul, nu păcatul. Discerneți lucrurile, vă stă în putință!
Un om iteligent a spus odata un lucru interesant care mi-a dat posibilitatea de atunci sa traversez anumite momente mai delicate, cand din impuls sa zicem ca am avut atitudini, ganduri si reactii nepotrivite pentru un crestin practicant. Imi amintesc ca dupa ce l-am accept in inima mea pe Domnul Isus si m-am hotarat sa duc o viata dupa voia Lui, am foarte dezamagita de faptul ca destul de des reactiile mele erau departe de invataturile Doomnului. A fost foarte frustrant atunci deoarece ma asteptam ca odata ce am devenit copil al lui Dumnezeu sa am taria sa nu mai gresesc, dar nu a fost asa. Biblia zice ca vom fi ca El cand va veni El. Pana atunci santem intr-un continuu proces de transformare. A vel om de care ziceam explica frumos ca asemanarea intre un crestin si un necrestin este ca amandoi sunt pacatosi. Deosebirea dintre ei o face credinta in Domnul I sus vare prin jertfa Sa a facut posibila iertarea acelui ce crede.Amandoi, atat crestinul cat si necrestinul gresesc, dar in timp ce primul greseste din neveghere si ii pate rau si regreta cu durete ce a facut, celalalt trece cu usurinta, na mai mult i se pare firesc ce a facut. Diferenta de atitudine este faptul cs in timp ce crestinul este un om nascut din nou si are Duhul Sfant care sa il calauzeasca si sa il modeleze, regreta astfel iesirile din voia lui Dumnezeu, necrestinul se lasa condus doar de firea lui si nu numai ca nu regreta dar chiar se bucura de greseala facuta s-au de raul altuia. Asa ca noi ce-i ce am facut. Un legamant cu Domnul Isus mai gresim din neveghere Domnul ne mustra, iar noi intr-un lung proces de transformare prin vointa Domnului vom invata cum sa nu mai repetam greselile si vom creste preccum un copil educat de parinti lui. Numai ca in cazul nostru avem un Tata Iubitor Omniscient, Omnipotent, Omniprezent, care cu rabdare ne educa sa semanam din ce in ce mai mult cu Chipul Domnului Isus. Cu drag Carmen
ReplyDelete