Într-o zi ai dispărut

Sursă imagine: deviantart.com

N-am crezut că într-o zi vei pleca, că drumul nostru se va despica ca din senin în două, că norii vor aglomera cerul pentru câteva secunde și stropi mari de ploaie vor cădea la pământ.
N-am crezut că ne vom transforma în doi străini, în niște pasageri anonimi care circulă pe aceleași rute dar privesc în direcții diferite.
N-am crezut, dar acum știu.

Într-o zi ai dispărut. Și te-am căutat, te-am strigat și m-am sfărmat în bucăți de dragul tău, dar tu, nu te-ai mai întors.

Am sperat să privești în urmă, să privești spre mine, spre cerul întunecat, spre marea albastră, spre valurile înspumate...dar tu ai continuat să înaintezi.

M-a durut sufletul, iar apoi mi-a trecut. Pentru că vezi tu, toate trec cu timpul iar amintirile se șterg. Orizontul e liber. Sufletul e liniștit, e o liniște înebunitoare, ca după furtună.

Te-ai dus și ai luat cu tine stelele, eu am rămas cu cerul, gol. Și acum...și acum ce fac?

Continui. Fără tine.