Oameni cu povești - Bogdan - 3

În luna octombrie 2017 a luat naștere proiectul: ”Oameni cu povești.” 

De ce? 

Pentru că peste tot în jurul nostru sunt oameni, ca și noi. Oameni cu dureri, oameni cu bucurii, cu bune și cu rele. Spre acești oameni aș dori să privim. 

Aici nu puteți găsi decât o mică parte din povestea lor.

A se citi numai cu inima deschisă.

Bună, spune-mi ceva despre tine, care este povestea ta?

Bună, mă numesc Bogdan și am 30 de ani. Vin dintr-o familie creștin ortodoxă care nu prea a avut legatură cu Dumnezeu. Am umblat de la “băiețași de cartier” până la cei mai bogați și faimoși oameni din orașul meu. Am făcut în viața aceasta tot ce mi-a poftit inima, nu mi-am oprit nici măcar o plăcere.

Având posibilităti financiare bunicele și fiind răsfățat de părinți, de mic copil, am avut o înclinație spre rău. Mi-a plăcut să ies în evidență, să epatez, să fiu în centrul atenției iar dacă nu reușeam prin caracter și  prin lucrurile lumești, atunci apelam la forță, fiind un bătăuș insensibil. 

Tot acest stil de viață nonconformist și extrem (cu băutură, droguri, scandaluri, femei, petreceri etc) m-a adus în pragul sinuciderii la vârsta de 15 ani. Abia astăzi realizez ce “Forță” m-a oprit atunci să îmi pun capăt zilelor.

Mă simțeam ca un om posedat de demoni. Aveam coșmaruri groaznice aproape în fiecare seară, și chiar de 2-3 ori pe noapte. Rămâneam paralizat în somn, în coșmar (în timp ce duhuri rele mă chinuiau) dar eram perfect conștient, ca și cum aș fi fost treaz, nuputând să mă mișc deloc nici să scot vreun sunet.  Puteți căuta pe google: “paralizie în somn”  pentru o explicație mai bună.

Tot acest haos și chin au ținut până la vârsta de aproximativ 21 de ani, când am cunoscut o fată, care avea sa îmi devină soție doi ani mai târziu.

Ea, o fata întoarsă la Domnul, în dragostea dintâi exprima dragostea lui Dumnezeu pe fața ei, în comportamentul ei și prin vorbele și atitudinea ei. Nu o sa uit niciodată cât de frumos și cu câtă patimă vorbea de Domnul Isus și îi lua apărarea ori de câte ori eu sau vreo cunoștință încercam să o convingem că nu există nici un Dumnezeu sau îl badjocoream. 

Noi ne-am indrăgostit unul de altul. Ea nu m-a agasat în nici un fel cu credința ei, însă mi-a vorbit atât de frumos din Biblie ori de cate ori a fost nevoie.

Fata aceasta era tot ce și-ar fi putut dori vreodată un băiat : credincioasă, frumoasă, elegantă, cu prea mult bun simț și bun gust, finuță, rafinată, cu o situație materială bună iar Dumnezeu mi-a dat-o mie de soție, un păcătos.

Domnul Isus a lucrat prin ea și mi-a transformat viața într-una nouă, curată, frumoasă.

L-am primit în inima mea pe Domnul Isus  după aproape doi ani de cercetări sufletești ale Duhului Sfânt în anul 2011 pe 13 februarie.

Cea mai frumoasă zi din viața mea o datorez fetei care a avut răbdare cu mine și mi-a vorbit și explicat din Biblie  ca o fiica a lui Dumnezeu.

Dar ceva, undeva s-a întamplat. Iar când a venit încercarea peste mine, am căzut și prăbușirea mi-a fost mare. Am păstrat în inima mea ceva numai pentru mine și acest ”ceva” a început sa îmi creeze amărăciune și nemulțumire. Ajunsesem să trăiesc o viață dublă.

Dumnezeu m-a avertizat: ce seamănă omul aceea va și secera, dar am refuzat categoric să îl ascult, crezând că merge și cu lumea și cu Dumnezeu. 

Anul trecut, în noiembrie 2016, după o îndelungă răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și după ce m-am făcut vinovat și de slăbirea credinței soției mele datorită comportamentului meu; după o căsnicie de șase ani și o fetiță minunată, perfectă,  am divorțat. 

După ce m-am mutat în alt oraș, Dumnezeu mi-a deschis ochii și mi-a dat pe față toată nebunia pe care am jucat-o în toți acești șase ani de căsnicie. Am căzut în genunchi și i-am cerut iertare lui Dumnezeu. 

Știu că El m-a iertat, dar consecințele și durerea rămân.

M-am jucat cu viața mea și am pierdut cel mai frumos dar de la Domnul: familia.

Soția mea se află acum într-o stare de împietrire față de Dumnezeu și trăiește în păcat. Duce o viață dublă și își caută plăcerea și fericirea în orice altceva, mai puțin în Dumnezeu. Toate acestea mulțumită mie. Fetița mea crește fără tatăl ei alături. Domnul a lucrat mult în sufletul meu, m-a vindecat de depresia puternică în care căzusem, m-a eliberat de vicii vechi de care nu puteam să scap și mi-a dat putere, credință, răbdare și dragoste să îl urmez pe El în toate lucrurile.

A șters vina mea și a aruncat toate păcatele mele înapoia Lui.

Astăzi pot spune cu tărie că sunt un copil al Domnului și că tot ce sunt, sunt datorita Lui și Harului Lui care m-a salvat. Dar cu ce cost?

Mă rog în fiecare zi pentru soția și fetița mea. El să lucreze și să facă o minunată lucrare de izbăvire în viața lor iar dacă e voia Lui  să ne reîntregească familia.  El poate, știu că poate!

În viața primim multe lecții, care ar fi cea mai prețioasă lecție pe care consideri că ai primit-o?

Să nu desconsider avertizările lui Dumnezeu.

“Ce seamănă omul, aceea va secera” – NEGREȘIT !

Domnul e drept și sfânt.

Spune-mi care este visul tău? Ce ți-ai dori să faci cu viața ta?

Visul meu e să îmi recâștig soția și copilul  iar împreună să îl laudăm pe Domnul toată viața noastră.

Să mai am odată șansa să fiu așa cum Domnul a vrut să fiu: un soț și un tată iubitor, dedicat, responsabil și puternic, gata să ma sacrific oricât și oricum, stâlp pentru familia mea. Să nu îl mai întristez pe Domnul meu.

Dacă ar fi să alegi o amintire memorabilă din viața ta, una la care te-ai tot reîntoarce, care ar fi aceea?

Prima dată când a venit soția la mine într-o seară și mi-a propus să ne rugăm împreună iar eu am refuzat-o găsind motivații și alegând altceva.