Astăzi o vom urmări pe Ana, oare ce vom descoperi?
Câteodată e greu să fii bucuros. Când ai o durere în inimă - și, de parcă aceasta nu ar fi de ajuns, se mai găsesc și oameni care să apese pe rana ta și să te înțepe - parcă atunci nu te mai poți bucura. Într-un astfel de stadiu al durerii o găsim pe Ana. Ana era stearpă. Trăia într-o vreme în care un bărbat putea să aibă mai multe soții. Ana nu era singura soție a bărbatului ei, și cu toate că acesta o iubea, Ana avea o durere în inimă pentru că era stearpă, iar cealaltă soție o înțepa și o rănea din această cauză.
Ai mâncat vreodată cu lacrimi? Sau poate, ai fost atât de supărat încât nici măcar nu ți-a mai trebuit mâncare, deși poate erai flămând?
Dacă da, atunci o poți înțelege pe Ana. În 1 Samuel 1:7, aflăm că Ana plângea și nu mânca.
Totuși, există o alegere înțeleaptă pe care Ana o face. Cu toată că inima ei este cuprinsă de amărăciune, ea nu alege să se plângă oamenilor, ci se duce pe genunchi înaintea lui Dumnezeu. Acolo, pe genunchi, își varsă tot amarul.
1Samuel 1:10 - Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât și plângea.
Partea mea preferată a acestei povești a Anei, nu este partea în care ea primește răspuns la rugăciune, ci este tocmai partea de după rugăciune. Atunci când Ana a terminat rugăciunea, Eli, îi spune: du-te în pace. 1 Samuel 1:17, iar puțin mai jos aflăm că Ana nu a plecat de acolo la fel cum a venit, Ana a plecat de acolo total diferită.
1 Samuel 1:18. Ea a zis: Să capete roaba ta trecere înaintea ta! Și femeia a plecat. A mâncat, și fața ei n-a mai fost aceeași.
Dacă ne uităm la referințe vom ajunge în Eclesiastul 9:7 Du-te dar, de mănâncă-ți pâinea cu bucurie, și bea-ți cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum.
Ana a plecat de acolo cu bucurie.
Poate te întrebi, ce e așa minunat la această parte? Ei bine, poate faptul că situația Anei nu se schimbase cu nimic. Dumnezeu nu i-a răspuns în mod miraculos la rugăciune în acel moment. Ana nu a plecat de acolo bucuroasă pentru că problemele ei se schimbaseră, căci acestea erau tot acolo, însă Ana știa ce poate Dumnezeu să facă, știa în mâna cui a lăsat cererea și focul inimii sale. Ana știa înaintea cui își vărsase durerea. Așadar, a căpătat bucurie chiar în necaz.
Dacă vei continua să citești, vei afla că Domnul i-a răspuns și ce mult s-a bucurat ea după aceea. Însă pentru mine, și poate și pentru tine, partea frumoasă va rămâne acestea. Ana a căpătat bucuria pe genunchi. A venit cu sufletul mâhnit înaintea lui Dumnezeu și a plecat de acolo cu bucurie și pace în inimă pentru că Domnul o ascultase. Ana primise bucuria mai înainte de a vedea răspunsul la rugăciune.
Ai vrea tu astăzi să fii ca și Ana? Ai vrea să capeți bucuria pe genunchi?
Dacă da, Dumnezeu te așteaptă.
Sursă imagine: Pinterest
No comments:
Post a Comment