Iubind, te vindeci

Toți pornim de undeva în această viață. Ni se spune că suntem egali, încă de când suntem mici. De pe la grădiniță, începem să ne ținem de mâini și să ne jucăm împreună. Învățăm să îl privim pe celălalt cu bunătate și respect, învățăm să ne împărțim jucăriile și să ne comportăm frumos. Acesta este primul pas pe care îl facem într-o societate. Undeva pe drum, ceva se pierde. În călătoria pe care o facem pe acest Pământ, în trecerea noastră de la copii către oameni mari ceva se schimbă.

Mă uit la oamenii din jurul meu cu gândul că și ei au fost cândva copii și mă întreb ce s-a întâmplat; Ce poate să schimbe viața unui om atât de radical încât un suflet cald, naiv de copil să se transforme într-un sloi de gheață?

Un singur cuvânt le poate cuprinde pe toate: durere. Omul învață ce este suferința. Omul, o ființă plăpândă cu prea multe speranțe, prea multe vise și prea multe sentimente se transformă într-o stană de piatră, mai rece decât gheața, mai amară decât pelinul, mai tare ca stânca...

Și totuși, de ce? De ce îi este omului dat să cunoască durerea? De ce nu pot lucrurile să rămână la stadiul acela de naivitate și frumusețe? Prea multe ”de ce-uri” și prea puține răspunsuri. Poate că într-o zi, Dumnezeu ne va răspunde la toate întrebările...

Omule, știu că doare, dar nu lăsa ca inima ta să se stingă, nu îți lăsa sufletul să fie acoperit de ură, de deznădejde și de răceală. Iubește, chiar dacă doare.

Iubirea te înalță, iubirea zidește. Iubind, te vindeci pe tine și îi zidești pe alții. Nu renunța la iubire, nu renunța la inima ta.

Astăzi, e o altă zi, în care ți se dă șansa să iubești.

Sursă imagine: Pinterest