Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți

”Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” 

Matei 22:39

Isus a lăsat iubirea pentru semenii noștri ca pe o poruncă. Nu a zis ceva de genul: știți, dacă vreți puteți să încercați să vă iubiți aproapele. Nicidecum. Isus a zis: să îi iubim. Pur și simplu. 

Sună frumos să poți să iubești pe cineva ca pe tine însuți. Însă de multe ori este tare greu, uneori chiar imposibil. 

Cine este aproapele nostru?

Este ușor să iubești persoanele drăguțe. Acele persoane care sunt mereu cu zâmbetul pe buze, vorbesc frumos cu tine și sunt gata să îți sară în ajutor. Vrei sau nu, îți vine pur și simplu să le iubești.

Dar cum rămâne cu vecinul morocănos ce stă gard în gard cu tine? Sau omul de pe stradă care nici măcar nu te cunoaște dar îți aruncă niște priviri urâte, de parcă îi vine să te mânânce cu totul; Cum rămâne cu cel din trafic, cel care nu respectă regulile și te predispune la ciocniri? Cum rămâne cu vânzătoarea nepoliticoasă care îți vorbește urât și îți aruncă priviri mânioase ori de cât ori te vede, ca și cum tu ai fi vinovatul pentru zilele ei proaste?

Cum rămâne cu cel care te nedreptățește?

Când Isus îți spune să îți iubești aproapele nu sare peste acești oameni. Isus nu lasă nici măcar pe unul din ei afară. El se referă la toți. Adică vrei să spui că trebuie să îi iubesc și pe criminali, și pe hoți și pe cei ce fac rău? Da. Exact asta vreau să spun. Pe toți. 

Cum trebuie să îi iubești?

Ca pe tine însuți. Adică cum? Aruncă o privire în 1Corinteni 13.

Dragostea este îndelung răbdătoare. Vrei să spui că trebuie să rabd când cineva mă tot supără, mă tot jignește?! Da, rabdă. 

Dragostea este plină de bunătate. Trebuie să fac bine inclusiv celor ce mă privesc urât și se comportă urât cu mine? Da.

Dragostea nu pizmuiește. Cum? Adică să nu am invidie față de nimeni? Nici măcar puțin? Nici măcar atunci când unii au totul și eu mă chinui de pe o zi pe alta? Nu, nici măcar atunci.

Dragostea nu se laudă. Stai, stai așa. Cum adică dragostea nu se laudă? Ce are dacă mă laud puțin? Nu fac rău nimănui.  Ba, da, faci. Cu ce motiv te lauzi? Nu ca să îi arăți aproapelui tău, ceea ce tu ai și el nu are? 

Dragostea nu se umflă de mândrie. Asta înseamnă că trebuie să am o atiudine de smerenie față de aproapele meu? Da.

Dragostea nu se poartă necuviincios. Nu știu despre ce vorbești. Eu mă comport frumos tot timpul. Dar atunci când ridici tonul? Atunci când bârfești și spui cuvinte urâte despre vecinul tău? Atunci când în loc să vorbești politicos, respectuos tu de fapt înjuri și blastemi? 

Dragostea nu caută folosul său. Când caut eu folosul meu? Eu chiar ajut oamenii, eu chiar fac fapte bune. Cum rămâne cu zilele în care cineva îți cere ajutorul și îl refuzi pentru că ți-e lene până să duci și gunoiul; Cum rămâne cu zilele în care știi că fâcând ceva, superi pe cineva dar continui să o faci, pentru că așa îți cere eul tău; Cum rămâne cu zilele acelea în care se aude peste tot, eu vreau așa, eu așa, eu așa?

Dragostea nu se mânie. Asta chiar e culmea. Nu am cum să nu mă mânii. Trebuie să mă enervez măcar puțin. Nu, nu trebuie. 

Dragostea nu se gândește la rău. Deloc? Vrei să spui că nu am voie să doresc răul aproapelui meu? Adică să nu sper să se împiedice de ceva, să se îmbolnăvească, să pățească ceva? Dar ce spui de momentul ăla când sunt așa de nervos încât îmi vine să îi trag una, nici măcar asta? Nu, niciodată.

Dragostea nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr. Adică dragostea e morală? 

Dragostea acoperă totul. Stai așa. Vrei să spui că trebuie să acopăr greșelile altuia? Păi cum. E vina lui, să plătească. Asta i se cuvine. Dragostea acoperă.

Dragostea crede totul. Ce vrei să spui? Trebuie să nădăjduiesc în bine?

Dragostea suferă totul. Serios? Cum să spui așa ceva? Nu, nu voi suferi din cauza altora. Asta nu e dragoste. Ba da, este.

Dragostea nu va pieri niciodată. 

Și acum, după ce ai înțeles cum vrea Isus ca tu să iubești, poate vei spune că e complet nedrept, că e imposibil, că nu se merită. Ei bine, poate că ai dreptate. Dar oare, Isus nu te-a iubit și nu te iubește la fel pe tine?

De fapt, iubind așa pe aproapele tău, tu iubești pe Dumnezeu. 

Știu, e o iubire ideală, greu de pus în aplicare. Dar dacă îți pleci genunchii în fiecare zi și ceri dragoste de la Cel ce este sursa dragostei, Dumnezeu, vei învăța să iubești chiar și oamenii care sunt tare greu de iubit.

În final, te las cu un gând care sper să îți dea de meditat. Lumea e plină de oameni care sunt greu de iubit, iar tu ești unul dintre ei.  Pe această temă vom discuta în articolul următor, așa că dacă sunteți curioși rămâneți pe aproape.

P.S. În tot ce scriu, mă includ și pe mine. Să nu crezi că mesajul îți este adresat doar ție. Mesajul îmi este adresat și mie. Cu toții avem nevoie să învățăm să iubim.

Sursă imagine: Deviantart