Nici versurile nu au un inteles, s-au stins de mult si au apus in ceasuri grele, candva cand visele libere le-am lasat. Dar, astazi nu mai stiu ce sunt, sau incotro ma indrept , nu mai stiu ce vreau sau ce sa mai astept, stiu doar atat, El m-a iubit iar eu nu stiu sa iubesc...E oare vina mea? Greseala cea mai mare , sau poate e doar un moment, o simpla intrebare. E oare doar un joc? E oare o magie? E oare o voce stinsa si pustie? Dar cine e? Inima? Sau poate sufletul, e oare mintea, sau doar ratiunea....
Nu, nu e nimic, e o simpla amintire, e vie si acum si chiar de-i moarta ea mereu invie...
Dar tu , tu ce simti acum? E-un dor? Sau e doar un trecut nebun? Mai intelegi ceva? Eu nu, eu nu mai inteleg nimic, nici lumea mea si nici zambetul de zi cu zi. Deci cine sunt? Si incotro ma indrept? Te-am pierdut? Sau trebuie sa te astept? Esti tu? Sau poate nu...
Tacere. Caci nimeni nu-mi raspunde, si vocea inimii mele se pierde si se ascunde. Eu am crezut in tine... eu am crezut in noi, acum straine...tu unde esti? Te indrepti cu pasi inceti spre mine, si parca crezi ca inca te mai vreau, dar eu, eu sunt o veche amintire, un fost prezent ....Dar tu? Tu de ce taci? Tu fugi de mine? Ai crede ca vreau sa te ranesc? Nu, eu nu vreau vorbe, nu vreau nici macar iubire...vreau doar un simplu raspuns.Sau poate...nu... sau poate da? Esti? Sau esti? Sau nu?!
Dumnezeule...cum ma pot regasii in postarea ta!
ReplyDeleteDar cum iti spuneam si tie,timpul ne va da raspunsuri!
Nici eu nu pot intelge atatea lucruri...dar vreau sa pot sa ma incred in continuare in El, in Dumnezeul ce mi-a promis ca "Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi."
ReplyDeleteChiar daca am primit durere impletita cu bucurie, chiar daca nu pot intelege de ce s-au intamplat atatea...totusi aleg sa ma incred si mai mult...
Wordless :|:|
ReplyDeleteGenial si-atat
Lavinia,postarea ta imi aduce aminte de interviul lui Octavian Paler cu Dumnezeu:este postat si pe youtube si google si suna cam asa,citez:
ReplyDelete"- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani……iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.Faptul că se gândesc cu timp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…..şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna" .
Sau mai bine uite linkul:
www.youtube.com/watch?v=XhSpvE9pjPY
nu-mi place deloc cand te citesc asa trista, Lavi :-<
ReplyDeletePicaturile de ploaie sunt lacrimile lui Dumnezeu..
ReplyDelete~Alissu asa este :)
ReplyDelete~symona asa trebuie da facem toti, sa ne incredem in El.
~Flyerboy multumesc:)
~FRENCH.KISS am mai citit acest interviu, imi place mult.
~Nymphetamine si eu sunt trista uneori :D
~Denisaaa frumoase cuvinte...
Sentimentele sunt ciudate si nesigure uneori.
ReplyDelete