O frunza purtata de vant...

Sunt o frunza purtata de vant ce se avanta zi de zi inspre aventuri noi, si ce daca s-a dus vara cu caldura ei?  Abea acum pot sa ies si eu la iveala, abea acum voi fi in toata frumusetea mea, voi lua intai putin din culoarea galbuie apoi, din cea rosiatica, iar apoi voi zbura, da voi zbura intr-o alta lume. Pentru ca, sincera sa fiu, oamenii de pe pamant sunt mereu atat de rai si de egoisti, se gandesc numai la ei, nici macar nu mai stiu ce-nseamna sa iubesti, de ce as mai sta aici?


Sunt doar o frunza, si acum  va voi spune adio, adio lume rea, voi ramaneti, fara dragoste, fara pace dar eu ma duc in lumea mea. Promit, insa ca ma voi intoarce din nou la primavara, si va voi spune ca am gasit fericirea, undeva unde ura, invidie, egoism, nu exista, undeva unde iubirea , pacea si bucuria sunt invingatoare.
Dar, stati, nu va grabiti, caci am uitat sa va mai spun ceva, eu, nu am darul vostru, sunt doar un lucru mic, neinsemnat, dar voi, cu atatea calitati, ati putea schimba lumea, doar schimbandu-va pe voi.