~Eu mă dezleg de tine~

~Timpule, ai fost hain atâtea zile,
luni, secunde şi chiar ani,
încât acum mai am doar o amintire,
un album ,şi-un suflet gol , sărman.~

Timpul mi-a fost duşmanul cel mai mare, mi-a furat tot ce am avut, şi copilăria, şi păpuşa cea frumoasă, chiar şi castelul meu făcut din lut, iar acum când stau să mă gândesc, la anii ce în urmă i-am lăsat, văd doar un oraş stingher, părăsit, de toţi uitat.

Mi-a lăsat în schimb ceva ce-i veşnic, ceva ce niciodată să uit nu voi putea, mi-a lăsat iubirea strânsă de inima mea. Mi-a lăsat durerea dulce amară a unui trecut irosit pe nimicuri, plin de povară, pe oameni fara rost daruit.

~Cândva o parte din mine, acolo mereu rămânea,
dar azi trecut şi timp hain, eu mă dezleg de tine,
îmi las să meargă mai departe viaţa mea~