Credinţă la Londra

***I***
***II***
***III***

***IV***
Aerul rece de primăvară mă făcea să mă relaxez pentru prima oară în ultimele luni.Nici măcar nu mi-am dat seama că am fost atât de stresant "Poate ar fi cazul să mă detaşez" mi-am spus, "până la urmă e doar un vis".
La poartă opreşte un taxi , ceea ce înseamnă nimic altceva decât că familia Bee e aici."Off" suspin  în năuntrul meu," mătuşa Emma chiar trebuie să fie aşa bună cu toată lumea?"
O femeie şi o tânără coboară din taxi, alături de Emma şi Charlie.
-John, nu sta aici, treci şi ajută la bagaje, o aud pe mama strigând.
-Ok, zic plictisit.
-Casa voastră e foarte mare!
-O, stai să vezi şi curtea din spate, mă trezesc eu completând-o pe fata străină, fără să îmi dezlipesc ochii de la ea, ceea ce nu prea pare să o deranjeze.

...*...

Câteva ore mai târziu, o siluetă întunecată se mişca pe lângă poartă.Părul brunet, lung şi buclat îmi trezea curiozitatea într-un fel bizar.Ea era. Fata ciudată pe care Shan credea că am omorât-o.
-Ce cauţi tu aici?
-Ţi-am spus.Am nevie de ajutorul tău.
"Am nevoie de ajutorul tău"se auzea vocea ei în capul meu ca un ecou stupid.
-Ce naiba?! Ţi se pare că sunt o persoană sufletistă? Nu fac acţiuni caritabile!
Eram nervos, dar în ochii ei am văzut ceva ce m-a făcut să mă calmez.Îi era teamă.De cine? De mine? Sau de altcineva?
-Te rog, a spus luând o gură de aer de parcă cineva sau ceva ar fi fortat-o să respire.
M-am întors să plec, dar atunci am observat-o pe cealaltă.Cum să-i spun? Misterioasă, frumoasă şi sexi.Nici măcar nu-i ştiam numele.
-Nu te-a învăţat nimeni să nu tragi cu urechea la discuţiile altora?
Eram sarcastic.Însă ea a plecat de parcă nici nu m-ar fi auzit.Când a aruncat acea ultimă privire înapoi, ochii noştri s-au întâlnit, am tresărit.Acelaşi sentiment, aceeaşi privire. Teamă.
-La naiba, am spus şi am trântit cheile de la maşină de pământ.

 ...*...

Va urma...