Pictură.

Totul în jur e pustiu. Noaptea se aşterne uşor peste amintiri, peste credinţa ta şi peste dorinţele tale. Te lasă puterile, şi deodată se întunecă mai tare. Stelele nu se mai văd acum, cerul e sumbru. Nu mai vezi nici un viitor, nu mai ai nici o nădejde. Eşti singur. Oriunde priveşti e beznă totală. Nici o licărire de speranţă, doar dacă...nu, nu e posibil. Şi stai şi gemi în năuntrul tău, groaza de întuneric te cuprinde, dar apoi o voce te trezeşte la realitate, e vocea credinţei, ea îţi spune că te-ai rătăcit.Te trezeşti, te uiţi atent în jur, în faţa ta nu decât o pictură.O pictură veche ce inspiră teamă şi deznădejde, dar tu stai departe de ea, viaţa ta nu e aşa, viaţa ta e plină de lumină, iar dacă se întâmăplă să te rătăceşti şi te apucă groaza, nu dispera , nu eşti singur, Dumnezeu e cu tine!