Testamentul

Când s-a ridicat de pe scaunul vechi acesta a  scârţâit uşor, bătrânul fără să stea prea mult pe gânduri a luat o foaie de hârtie şi cu mâna tremurândă a început să scrie versuri.

"Soţiei mele, îi las toată dragostea mea. I-aş da inima dar nu mai pot căci deja îi aparţine.
  Fiului meu, îi înmânez jurnalul, gândurile şi sfaturile mele, cu dorinţa ca acestea să îl călăuzească în viaţă. Ei... şi cam atât. Sufletul meu, îl încredinţez în mâna lui Dumnezeu. Altă avere nu mai am, cu nimic am venit, cu nimic plec."

Oamenii adună multe în viaţă, dar când pleacă , o fac la fel cum au venit, cu mâna goală. Se duc în veşnicie numai cu viaţa lor de până atunci. Dacă eşti bogat material  aici pe pământ poţi scrie multe în  testament , dar acolo când te vei prezenta înaintea lui Dumnezeu nu vei putea scrie decât dacă eşti bogat sufleteşte.