Eu zic, STOP!

  Sursă imagine: internet

Nu ştiu cum să încep, dar acest articol se presupune că trebuie să aibă o notă de optimism şi de încredere. 

De prea multe ori ne lăsăm mototoliţi de oameni ca o hârtie , îi lăsăm să facă asta prin nimic altceva decât prin nişte cuvinte (sau ne-o facem chiar cu mâna noastră). Cuvinte pe care poate voi le-aţi întâlnit, le-am întâlnit şi eu, cuvinte precum: " Dar, ce tu chiar crezi că ai să ajungi vreodată acolo?" , " Tu chiar te crezi frumoasă? Nu vezi cum arată altele?", " Nu eşti bun/ă de nimic" , " Păi tu l-ai văzut pe y? Nu ajungi nici până la degetul lui mic!". 

Eu zic, STOP! 

E destul! 

Nimeni nu îţi poate spune ce şi cât poţi, nimeni nu poate să îţi nege frumuseţea nici măcar pe cea fizică. 

Nimeni nu ar trebui să audă sau să îşi spună singur aceste cuvinte. 

Uitaţi-vă la voi, este adevărat, sunteţi oameni, aveţi defecte, nu vă puteţi declara perfecţi, dar cine zice că nu sunteţi minunaţi? 

Prin tot ceea ce sunteţi voi, prin tot ceea ce faceţi, sunteţi frumoşi!

Aşa că nu vă mai subestimaţi atunci când întâlniţi oameni ce par încrezători de parcă le-ar şti pe toate, nu vă simţiţi urâţi doar pentru că vedeţi în faţa voastră un om care vi se pare vouă mai frumos, frumuseţea e relativă, e frumos ce îţi place, şi poate eu ador dantela dar tu o urăşti, aşa că cine poate să vină să îmi spună că dantela e urâtă doar pentru că lui nu-i place?

Deci, feceţi-vă o regulă, apreciaţi-vă la adevărata valoare, prea mulţi oameni frumoşi se subapreciază şi se simt neapreciaţi, asta pentru că sunteţi înconjurat de oameni nepotriviţi şi orbi, numai aşa îmi pot explica faptul că cineva nu vă vede aşa cum sunteţi, adică minunaţi!

Şi am să vă las cu o melodie ale cărui versuri întăresc ceea ce eu am spus, chiar  merită ascultată.

Articol dedicat unei prietene, A.