Păreri adunate de la oameni

  Sursă imagine: internet

Dat fiind faptul că zilele acestea nu prea am fost în stare să scriu ceva dar nici nu am dorit să abandonez blogul aşa cum am mai făcut, am decis să strâng idei de la oameni, pe această temă:
"Care sunt primele gânduri pe care le ai când auzi numele Dumnezeu? ", puteti participa si voi prin comentarii dacă doriţi.
Iată şi răspunsurile lor puse în ordine aleatorie. Dacă daţi click pe numele lor veţi putea ajunge pe blogul lor (cei care au blog,  au numele subliniat, cei care nu au blog au numele simplu).

Mălina : Dumnezeu = Tată, familie, prieteni, iertare.

Robert:  Pe mine cuvântul Dumnezeu nu mă face doar să am anumite gânduri ci şi să simt anumite lucruri. Pentru mine Dumnezeu înseamnă început şi sfârşit. El mi-a dat viaţă şi la El voi ajunge la sfârşit. Dumnezeu e prietenul meu. E tatăl meu. E ajutorul meu. E cel care mă pedepseşte fiindcă mă iubeşte.E cel care îmi şterge lacrimile de atâtea ori.... 

Oricât aş încerca nu aş putea să descriu în cuvinte pe Creatorul meu dar dacâ ar fi să aleg un cuvânt aş alege cuvântul dragoste.Da, Dumnezeu este dragoste şi la asta mă gândesc când aud cuvântul Dumnezeu.

Laura: Dumnezeu... 

Atunci când spui Dumnezeu te gândeşti la o forţă supranaturală, la o putere care te însoţeşte în fiecare moment, un prieten care nu lipseşte niciodată, pe care îl poți simți aproape prin rugăciune, cântare. Dumnezeu este dragoste, este o sursă permanentă de bucurie şi pace!

Alina Georgiana: Primele gânduri care-mi vin în minte când aud numele Dumnezeu sunt teama, teama că îl dezamăgesc mereu, mai sunt puterea şi încrederea şi faptul că nu sunt singură.

Miriam: E Cel care mă iubeşte necondiţionat, Cel care îmi conduce paşii.

Florin Alexandru: Când aud numele Dumnezeu, instant mă duc cu gândul la Hristos. Şi de acolo, fiindcă eu nu mi-L pot imagina pe Dumnezeu ca pe ceva abstract şi fiindcă ştiu că Dumnezeu este o Persoană, automat mă duc cu gândul la cei care I-au urmat exemplul şi care îI menţin vie memoria. Ce-a făcut Dumnezeu? 

S-a întrupat şi s-a jertfit pentru păcatele noastre. A făcut asta pentru a ne recâştiga Raiul pe care l-am pierdut, dar şi pentru a ne dovedi prin fapte Iubirea şi purtarea Lui de grijă. Când spun cei care Ii menţin vie memoria, mă refer în primul rând la părinţii mei, fiindcă ei sunt primii oameni cu care am luat contact şi care s-au jertfit pentru mine. Adică mama care a fost la un pas de moarte atunci cand nu putea să nască si tata care a intervenit pe lângă cineva ca să cheme doctorul potrivit. Iarăşi, mama care se frământa tot timpul dacă îi lipsea ceva copilului ei şi tata care atunci când venea de la servici nu venea niciodată cu mâna goală. Dacă nu i-aş fi avut pe ei, ar fi fost mult mai dificil să înţeleg cine este Dumnezeu. Fiindcă în ei am descoperit prima dată Chipul lui Dumnezeu din om.

 În al doilea rând, L-am descoperit pe Dumnezeu aflând şi citind despre martirii din temniţele comuniste, adică cei care s-au sacrificat pentru ca noi, cei de azi, să ne afirmăm astăzi credinţa în El fără a mai fi închişi, pedepsiţi sau torturaţi. Pentru că ei sunt cazurile cele mai recente de jerftă şi memoria lor este una cât se poate de vie. Aflând despre experienţele şi durerile lor, nu poţi să nu rămâi înmărmurit şi să te întrebi : 

Cum au putut îndura, de unde au avut această putere? 

Şi cum se face că mulţi dintre ei au supravieţuit grelelor încercări, ajungând lucizi la bătrâneţe şi stingându-se în pace, iertând gresiţilor lor ? 

Atunci, dacă stai şi analizezi lucid, raţional, emoţional, sau din orice alt punct de vedere, vei descoperi că în spatele lor a stat o forţă, care nu poate fi decât una dumnezeiască. Şi dacă îţi îndrepţi ochii spre suferinţa lor, vei vedea că rostul acestor jertfe a fost îndreptat spre Dumnezeu. Imboldul pe care ei l-au simţit a venit de la Dumnezeu şi izbăvirea tot de la El. Dumnezeu S-a Răstignit, a murit şi în final a Inviat.

În al treilea rând, L-am descoperit pe Dumnezeu citind despre vieţile Sfinţilor. Deci, când aud numele Dumnezeu, mă gândesc la părinţi, la martiri şi mucenici mărturisitori, la Sfinţi si la … copiii pe care deocamdată nu îi am, dar pe care îi voi avea într-o zi.

Viorel:  Când aud numele de Dumnezeu, prima dată mă gândesc la Tatăl meu, apoi la divinitatea care a creat tot acest univers.Când aud cuvântul "Dumnezeu" mă gândesc la EL, cel care este întotdeauna alături lângă mine, care îmi îndrumă mareu paşii, care mă ascultă de fiecare dată şi singurul care mă înţelege întotdeauna. Când aud cuvântul "Dumnezeu" spus, asociez rapid cu următoarele sentimente: iubire, pace şi armonie. Zilnic îi acord câteva minute gândindu-mă la El şi seara, înainte de culcare, întotdeauna comunic cu El prin rugăciune. Îi mulţumesc pentru ziua pe care am avut-o, îi mulţumesc pentru sănătatea mea, iubirea mea şi a celor din jur...îi mulţumesc pentru tot. Apoi mă rog să mai am încă o zi la fel de frumoasă. El este Dumnezeu!

Ionuţ:  Când spui Dumnezeu spui, credinţă, religie, Tatăl nostru al tuturor.