Sursă imagine: http://www.deviantart.com/art/bliss-431266949
Lecţiile pe care ţi le dă viaţa sunt greu de suportat de multe ori şi nu mă pot pronunţa care dintre lecţii e mai grea dar momentan învăţ lecţia căderii din toate punctele de vedere şi nu-mi place.
Problema la această lecţie a căderii este că nu se întâmplă o singură dată în viaţă şi când se întâmplă poate să fie dublă, triplă sau chiar mai mult de atât, poate să fie interminabilă.
Când mergi pe drumul vieţii întâlneşti în cale şi flori şi spini, şi nori şi cer senin şi treci prin toate acestea dar când apar obstacolele mari peste care trebuie să sari sau să le împingi, să le alungi din calea ta se întâmplă să cazi, şi când cazi stai la pământ o bucată de vreme până vine cineva să te ajute să te ridici sau poate dacă eşti puternic te ridici singur, dar ridicarea este grea şi de obicei se întâmplă ca imediat după acea grea ridicare să urmeze altă cădere şi mai îngrozitoare decât prima.
Sigur că poţi să le faci faţă doar eşti un adevărat luptător de război însă când după cea de a doua cădere mai urmeză încă vreo două, trei ce faci?
Drumul e atât de greu şi uneori îţi doreşti să fii singur, alteori îţi doreşti companie, uneori ţi-l doreşti pe Dumnezeu, dar ce se întâmplă atunci când sunteţi căzut şi oamenii nu au cum să vă ridice, Dumnezeu ar putea dar nu ştiţi cum să veniţi la El şi aveţi impresia că nu vă ascultă?
Eu învăţ lecţia căderii acum, sunt căzută în credinţă , căzută în ceea ce priveşte examenele de la şcoală, căzută în legătură cu viaţa mea de zi cu zi şi nu e doar o cădere, sunt mai multe, mă simt blocată, mi-am tot zis că le fac faţă, dar vin alte căderi.
Să fie lecţia căderii cea mai grea sau nu ştiu eu cum să o suport?
În orice caz sper să treacă odată această lecţie, să sar bolovanii, poate chiar îi rostogolesc pe la voi ! :) Glumesc :D
Partea frumoasă este că dacă de fiecare dată te-ai ridicat cu ajutorul lui Dumnezeu vei avea în urmă experiența că El este mereu în lumină și în umbră, la bine și la greu și este gata să te treacă nevătămat prin orice ar urma să vină :) E și un cântec: dacă Dumnezeu este cu noi cine ar sta împotrivă? :D
ReplyDeleteCu siguranta ca m-am ridicat prin El..altfel nu as mai fi fost acum aici. Stiu cantecul , mi-ai adus aminte de el exact la timp. Multumesc!
DeleteCăderea nu e niciodată ușoară. Spunea cineva:Nu sunt niciodata jos! Sunt fie sus… fie tocmai ma ridic!
ReplyDeleteCe s-a întâmplat la școală?
Orice ar fi fost nu uita că valoarea ta nu e dată de un examen, fie el luat, fie el picat.
>:D<
Scoala... ah.. m-as lasa de ea :)) nimic..doar invat sa ma obisnuiesc cu caderea examenelor..chiar si cand inveti.
DeleteAsa este :)
>:D<
Multumesc ca mi-ai amintit!
Si eu am avut in aceasta perioada cadere dupa cadere si mi-am pus de multe ori intrebarea "De ce?". Inca nu am primit raspunsul, dar eu cred ca El e acolo, e cu noi in lupta si modeleaza in noi un caracter dupa placul inimii Lui, ca sa ne dea stralucirea diamantului. Dumnezeu e alaturi de noi si in incercare! O sa ma rog pentru tine sa ramai in picioare si sa fii biruitoare!
ReplyDeleteMultumesc pentru rugaciune, sunt sigura ca El rasplateste!
DeleteImi place ce spui, mi-ar placea sa simt si eu asta...insa eu nu-L vad nicaieri...Inainte simteam ceva cand ma gandeam si cand ceream ajutor..acum simt doar ca vorbesc singura...
ReplyDeleteNici eu nu-l vedeam, si am momente in care nu il vad, dar asta nu inseamna ca nu este acolo, inseamna ca noi ne simtim departe si avem impresia ca ne-a lasat. Dar cand vorbesti cu Dumnezeu, nu vorbesti niciodata singura, El si daca nu iti raspunde de auzit tot aude.
DeleteNustiu care totusi ar fi scopul caderii :( am si eu cateodata aceste sentimente, insa incerc sa ma ridic, cer ajutor de sus, uneori chair parca cred ca nu ma aude nimeni, insa totusi nu dureaza mult si ma simpt in forma. E mare Dumnezeu, e vesnic si neschimbator!!!
ReplyDeleteIti doresc sa fii ocrotita si vegheata de Tatal si ingerii tai pazitori :)
Ganduri scumpe sa ai x
Era un citat care zicea ceva de genul " adesea caderea este un mijloc de a te ridica mai sus" acum cand am citit comentariul tau mi-am adus aminte si ma gandesc ca poate din aceste motive cadem.
DeleteSi eu iti doresc la fel!>:D<
Buna ziua tuturor,eu cred ca am cunoscut atat Marirea cat si Decaderea si mai ales Caderea ....acuma ori am fost prea mareata si n-am stiut de unde am venit ,cum am ajuns ,ori am coborat sa experimentez pentru mine ,mai degraba cred ca am coborat pentru altii deoarece nu prea ma simt de pe aici ,insa este un Loc superb,fascinanta Creatia lui Dumnezeu ...tot ce am cerut am primit ...ramane ACUM sa ofer ...asta e ...Sa ofer !...parca cineva mi-ar spune sa nu mai invat nimic ,doar sa aplic ceea ce stiu ,constienta dealtfel de infinita si misterioasa cunoastere ..e de Bine si va fi BINE ! Va salut cu drag,Gina
ReplyDeleteSa oferi este ceva frumos :) si eu invat sa ofer momentan, neconditionat! Multumesc pentru vizita si ganduri!
DeleteLectia caderii este grea, si cine zice ca nu-i asa nu are dreptate. Nu cred ca i-ar place cuiva sa piarda. Asa cum ai scris in titlu este o lectie chiar si caderea, esecul, despartirea….e foarte important sa o vedem ca pe o lectie, si nu ca pe o pedeapsa sau necaz. Asta inseamna ca ai trecut la un anumit nivel de maturitate. Cu siguranta ca te vei ridica si frumusetea sta in insasi faptul ca exista un varf de munte, iar tu te afli in vale acum, deci, ai de unde sa te ridici. Imi doresc mult sa te ridici cat mai repede si sa ajungi din nou in varf. Poate ca este un moment mai dificil care te-a impiedicat sa te concentrezi.
ReplyDeleteAi potential si sunt convinsa ca vei reusi la urmatoarea incercare. Nu trebuie sa le stim pe toate, nu putem sa placem toate materiile, nu trebuie sa renuntam sau sa credem ca nu suntem in stare.
Tu “poti totul prin Hristos, care te intareste”.
Si o poezie interesanta, si chiar amuzanta, dar adesea reala :)
Din viaţă
lui Gh. Bulgăr
Mi-a bătut în poartă Fericirea
Şi intrând în curte m-a strigat.
Eram dus alături cu iubirea.
A-nchis poarta iute şi-a plecat.
Mi-a bătut de-asemeni Bucuria.
A intrat, a stat sub pomii goi.
N-a văzut pe nimeni să-i vorbească
Şi-a plecat grăbită înapoi.
Într-o seară, luminând pe stradă,
Mi-a bătut şi Steaua mea — de sus
Tot aşa, eram plecat aproape,
Şi-a strâns fusta-n mână şi s-a dus.
Mi-a bătut în poartă şi Necazul.
Eram dus departe. Liniştit,
S-a întins pe ţolul de la uşă
Şi m-a aşteptat până-am venit.
Din volumul „Inedite”, 1966
Nu m-am gandit la asta, la faptul ca deja esti la un nivel prin simplul fapt ca recunosti, caderea ca fiind o lectie...
DeleteMultumesc pentru cuvinte Simona, si eu sper sa ma ridic, si deja m-am ridicat...in ceea ce priveste credinta..de fapt nu eu.ci El m-a ridicat si cred ca ma va ridica si in continuare in celelalte lucruri in care sunt cazuta.
Poezia e chiar simpatica...desi in in sine e trista pe mine m-a facut sa zambesc, asa e necazul e acolo gata sa ne dea piept, sau poate noi suntem mai deschisi sa primim necazul decat bucuria.
Vei reusi , am incredere in tine ! Si nu-mi fac griji.. pentru ca tu ai incredere in Domnul , iar daca ai asta , o sa reusesti , sper doar sa nu te doara prea tare...
ReplyDelete