Poate că tu nu auzi, dar inima ta plânge

Sursă imagine: Deviantart

Ai pus accent pe trupul tău. Te-ai asigurat că este îmbrăcat, hrănit, spălat, parfumat și scos la vedere, ca o bucată de carne pusă pe raft la magazin. Nu ai pus un preț pe el, dar aproape că ai fi ajuns și acolo. Te-ai delectat cu like-uri și cu priviri deocheate și ți-ai zis că asta este fericirea ta. Dar oare ai uitat că ai o inimă? Ai auzit-o vreodată plângând?

Poate că tu nu auzi, dar inima ta plânge. Plânge pentru că este goală și neîngrijită. Pentru că în goana ta după plăceri în această lume, ți-ai abandonat inima și ți-ai ridicat trupul pe un piedestal. Ți-ai dorit admirația oamenilor și ai căutat să fii bine văzut. Dar oare asta este ceea ce contează cu adevărat? 

Ai pus accent pe avere. Ai muncit și ți-ai dat toată suflarea pentru ca să ai tot ceea ce îți trebuie. Te-ai asigurat că nu vei duce lipsă de nimic. Practic, tu ți-ai cumpărat fericirea. Te-ai gândit că atâta timp cât ai casă, mașină, haine de firmă și poți călători prin lumea întreagă, ai totul. Dar oare ai uitat că ai o inimă? Ai auzit-o vreodată plângând? Oare știi tu că inima ta tânjește după mult mai mult decât atât?

Poate că tu nu auzi, dar inima ta plânge. Plânge pentru că este goală și neîngrijită. Pentru că în drumul tău prin această lume, ai uitat cine ești de fapt și încotro te duci. Ai uitat că vine o zi în care averea nu îți va mai folosi la nimic, pentru că acolo unde te duci, banii nu au nici o valoare. Vine o zi în care moartea îți va bate la ușă și aici o să rămână tot ce ai strâns cu atâta ardoare. Spune-mi, chiar se merită să dai tot ceea ce ești pentru așa ceva? Chiar se merită să faci totul pentru acest trup muritor?

Ascultă-ți inima cum plânge. Ascultă-ți sufletul cum tânjește să fie îmbrăcat, hrănit, spălat și scos la vedere. Nu, trupul tău nu este tot ceea ce ai și nu, nu trebuie să dai totul pentru o mână de țărână care astăzi există dar mâine va înceta să mai fie. Tu ești un suflet, comportă-te ca atare. Nu îți mai irosi viața alergând după plăceri, căutănd să îți găsești împlinirea în ceea ce oamenii văd în tine. Ești mai mult decât atât. Când ai să înțelegi asta?

Oameni cu povești - Ionuț - 8

În luna octombrie 2017 a luat naștere proiectul: ”Oameni cu povești.” 

De ce? 

Pentru că peste tot în jurul nostru sunt oameni, ca și noi. Oameni cu dureri, oameni cu bucurii, cu bune și cu rele. Spre acești oameni aș dori să privim. 

Aici nu puteți găsi decât o mică parte din povestea lor.

A se citi numai cu inima deschisă.

Bună, spune-mi ceva despre tine, care este povestea ta?

Bună, numele meu este Prilipceanu Dragoș Ionuț, deși primul prenume este Dragoș toată lumea mă știe drept Ionuț. Am 25 de ani, sunt din Botoșani, dar de 5 ani locuiesc în Iași, deoarece aici am început studiile la Universitatea Tehnică Iași (UTI), mai precis Facultatea de Construcții de Mașini și Management Industrial. Între timp, am absolvit cursurile de licență dar am continuat cu masterul în cadrul aceleiași facultăți.
După absolvire am reușit să găsesc un job în domeniul studiat în facultate, de asemenea sunt și fotograf. Uneori lucrez 7 zile din 7 a cate 15-16 ore pe zi, sună ciudat dar chiar este adevărat, se pare că am venit cu vechi obiceiuri din USA (daca nu mă crezi caută oameni care au mers cu programele Work and Travel ☺).

Povestea cu USA s-a petrecut în vara lui 2016 când, ca să strâng bani pentru a-mi plăti programul, am fost nevoit să lucrez multe ore pe zi.  Primul job pe care l-am avut a fost ca “Houseman”, adică, acel om care face curat prin hoteluri, iar al doilea job, a fost ca bucătar într-un restaurant, acolo am descoperit că, gătitul nu-i chiar așa greu.☺

În viață primim multe lecții, care ar fi cea mai prețioasă lecție pe care consideri că ai primit-o?

Consider că o lecție prețioasă pe care am primit-o, a fost aceea că trebuie să-ți prețuiești părinții. Până să plec la facultate nu mi-am dat seama de acest lucru, dar ei sunt singurele persoane care te susțin și ar face orice pentru tine. Datorită lor, sunt omul din spatele acestor cuvinte, ei m-au crescut și mi-au oferit ce au avut mai bun, pentru asta le sunt recunoscător și le mulțumesc!

Spune-mi care este visul tău? Ce ți-ai dori să faci cu viața ta?

Sincer, nu am un vis anume, am multe idei pe care le-aș pune în aplicare. Momentan, vreau să las timpul să treacă pentru a mă mai “coace” la minte și apoi voi vedea încotro o voi apuca.  

Dacă ar fi să alegi o amintire memorabilă din viața ta, una la care te-ai tot reîntoarce, care ar fi aceea?     

Cred că o amintire notabilă s-a petrecut în 2016 la New York, mai exact la 86 de etaje desupra Manhattan-ului, pe Empire State Building, undeva la apus de soare, când mi-am luat inima în dinți și am cerut-o pe Daniela, logodnica mea, de soție. A fost un moment interesant în care ea și prietena ei de față, Doina, au rămas mască așa că m-aș întoarce doar pentru a le vedea expresiile. ☺