Versetul zilei

Thursday, October 29, 2015

Căsătoria

 Sursă imagine: www.law.msu.edu

Mă uit la lumea în care trăim și îmi dau seama că multe lucruri s-au schimbat. Lucruri care altă dată erau considerate nevrednice astăzi sunt promovate. Cum pot oare oamenii să schimbe ceva la 180 de grade nu știu, și totuși se întâmplă.
Mă întreb cum de căsnicia și-a pierdut din valoare. Cum de oamenii de astăzi văd căsnicia doar ca pe un act și echivalează adevărata ei semnificație cu altceva.

Căsătoria, din punctul meu de vedere, este dată de acel moment în care două persoane aleg să își unească sufltele, să formeze împreună o familie, să locuiască în aceeași casă, să doarmă în același pat. Actul de căsătorie nu este o dovadă pentru cei doi tineri  ci aș zice că mai degrabă este o dovadă pentru oameni.

Tot mai mulți tineri se mută împreună, fac alegeri împreună, dorm împreună, mănâncă la aceeași masă dar nu sunt căsătoriți. Căsătoria cândva însemna tocmai aceste lucruri, astăzi însă lucrurile sunt posibile în absența ei.

Dacă Dumnezeu a lăsat căsătoria, cine suntem noi să o desființăm?

Lumea acceptă aceste lucruri. Astăzi căsătoria pentru mulți reprezintă doar un act, nu contează faptul că unul dintre momentele căsătoriei ar fi unirea în fața lui Dumnezeu, cererea binecuvântării Lui, pentru că dacă ar conta, nu ne-am mai rezuma doar la un act, atunci când am vorbi despre căsătorie.
Mâine, am impresia, că căsătoria va fi pentru mulți un nimic, că nici măcar nu va mai exista. Dacă lumea în continuă în acest fel se va mai auzi oare de căsătorie peste câțiva ani?
Vor fi oare numiți deomodați, cei care vor alege să se căsătorească?

Căsătoria este lăsată de Dumnezeu, ar trebui să ne amintim asta.

Monday, October 19, 2015

Voiam să mă simt iubită

Sursă imagine: cristina1990.wordpress.com

 Câteodată mă întreb de ce fetele se lasă uneori cucerite atât de ușor. De ce un trup și o strângere de mână este ceea ce caută și de ce nu se uită dincolo de aceste lucruri.

Aveam cândva o prietenă, care nu știu cum se face dar alegea mereu băieți care pe mine una mă scoteau din sărite.
Se cunoșteau azi, erau împreună mâine și peste alte câteva zile se despărțeau iar ea suferea. I-am zis să nu se mai bage în astfel de relații în care nici măcar nu știe care e cel de al doilea nume al persoanei, i-am zis să aștepte, să vorbească până se cunosc destul de bine și apoi să hotărască dacă se merită sau nu.
Dar nu m-a ascultat, pentru ea, la vremea respectivă erau importante alte lucruri, mi-a și zis într-o zi care erau acele lucruri. Era supărată pentru că se întâmplase ceva cu prietenul ei, nu îmi amintesc ce, dar știu că în acea zi am fost atât de nervoasă pe ea încât i-am ținut o predică lungă și atunci mi-a zis, mi-a zis de ce făcea asta.

”Voiam să mă simt iubită.”

Poate că multe fete vor să se simtă iubite, mai ales la vârsta adolescenței, poate că de multe ori nu primesc înțelegere din partea părinților și nu se simt iubite, dar un băiat nu e soluția. Un băiat nu doar că nu este soluția dar uneori lasă chiar mai multe cicatrici decât acea persoană are deja.

Iar fetele sunt sensibile. Nu zic că băieții nu sunt, dar fetele sunt mai mult decât ei. Fetele sunt cele care visează încă de mici la prințul lor și au impresia că primul băiat care le aruncă niște vorbe frumoase este el.
Fetele sunt cele care își deschid inima de multe ori în fața unui băiat care nu știe să le prețuiască.

Fetelor, dacă nu vă simțeați iubite înainte de a vă începe relația cu un băiat ce vă face să credeți că odată intrând într-o relație vă veți simți iubite? Iubirea trebuie dăruită mai întâi și abia apoi primită. Rănile voastre trebuie să fie vindecate înainte de a vă dărui sufletul altcuiva.

Dragostea are timpul ei, nu vă grăbiți!

Friday, October 16, 2015

Și dacă dragoste nu e...

Sursă foto:www.pxleyes.com

Și dacă dragoste nu e, nimic nu e...spuneau versurile unui cântec iar lumea de astăzi nu mi s-a părut niciodată mai lipsită de dragoste decât mi se pare acum.
Lucrurile încep să devină din ce în ce mai clare și stau și mă întreb dacă lumea a fost așa mereu sau s-a schimbat pe parcurs?

Obișnuiam să fiu optimistă, să cred în oameni, să dăruiesc totul sau nimic. Obișnuiam să îmi deschid sufletul și să mă întâlnesc cu oameni care făceau la fel.
Unde s-au dus prietenii cărora puteai să le spui orice?
Unde s-au dus oamenii care nu știau cum să lase un om drag în urma lor?
Unde s-a dus dragostea?

M-am trezit într-o zi și am realizat că sunt pustie. Am tânjit după oamenii de altă dată, după inocența pe care am avut-o, după omul care am fost, dar a fost în zadar.
Am tânjit după dragostea pe care oamenii și-o oferă dar am găsit în schimb invidie și lăcomie. Am găsit relații distante, oameni care pleacă și scuze.

Ce s-a întâmplat cu timpul petrecut împreună, ce s-a întâmplat cu sacrificiile? Am ajuns să văd lipsa dragostei.
Astăzi, am văzut doi bătrânei. El era nervos, din ce am putut înțelege eu, ea venea de la un magazin, sau de la o farmacie și stătuse la coadă, el o așteptase dar se pare că nu s-a gândit că ea va sta atât de mult acolo. Și pe când se îndreptau unul către celălalt eu m-am uitat către ei, primul gând pe care l-am avut a fost povestea aceea cărora multora li se pare minunată, doi oameni care au îmbătrânit împreună, doi oameni care s-au iubit. Însă apoi un alt gând mi-a venit, dacă au fost divorțați? Dacă ei duc de fapt în spate alte povești de iubire?

Dragostea nu separă. Dragostea nu durează doar atât timp cât există pasiunea. Dragostea nu se stinge.

Trăim într-o lume în care nu mai există dragoste.
Divorțuri. Copii abandonați. Câini maltratați. Oameni părăsiți.
Și se promovează doar lucruri de nimic.

Și dacă dragoste nu e... se întâmplă exact ceea ce trăim noi astăzi.

Thursday, October 8, 2015

Bunătatea, farmecul unui om


Sursă imagine:www.popsugar.com

Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui;
 Proverbe 19:22

A fi bun înseamnă să ierți, să ai răbdare, să poți privi la omul de lângă tine cu milă. A fi bun înseamnă să iubești, să ai pace în inimă.
Recunoști un om bun după vorbele pe care le rostește, după felul în care se comportă în compania altora, după cum știe să ierte.

Astăzi, bunătatea e rară. Nu putem găsi bunătate acolo unde găsim crime, violuri, bătăi. Nu putem găsi bunătate în vorbele ce le auzim rostite zi de zi pe stradă. Nu putem găsi bunătate în felul în care ne comportăm uneori.
Nu putem găsi bunătate atunci când spunem: ”nu îl pot suporta pe omul acela”.

Astăzi, bunătatea e rară și totuși, de ce se întâmplă asta?

De ce nu mai suntem buni?
De ce nu ne oprim o secundă din a ne gândi doar la noi, ca să putem să  facem un bine pentru cineva?
De ce nu mai iertăm?
Știți cât de multe lucruri s-a prutea schimba prin bunătate?

Imaginați-vă o lume în care te trezești dimineața și soarele îți zâmbește, mergi la magazin și întâlnești un vânzător amabil. 
Ești într-un oraș nou și te rătăcești, dar cineva se oprește să te îndrume. Tu nu știi asta, dar omul acela și-a pierdut poate cinci minute importante din viața sa, cinci minute din cauză căruia este posibil să fie concediat. De ce?

Bunătate. 

Dacă oamenii de astăzi ar înceta să își mai pună ego-ul pe primul loc în toate, dacă ei ar avea bunătate lumea pe care o cunoaștem astăzi s-ar putea să fie un loc total diferit.

P.S. Bunătatea izvorăște dintr-o inimă ce are la bază dragostea, iar dragostea nu se poate găsi cu adevărat decât în Dumnezeu.