Femeile Bibliei - soția lui Lot

 

Sursă imagine: Pinterest

De citit: Geneza 19: 12-2

Despre această femeie nu sunt specificate foarte multe lucruri, nici măcar cum o cheamă. O vedem totuși ca soție, mamă și soacră. 

”Lot a ieșit, și a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui.” Geneza 14 a

”Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicând: Scoală-te, ia-ți nevasta și cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri și tu în nelegiuirea cetății.” Geneza 19:15

Tot ce avea de făcut era să lase în urmă ce agonisise până atunci, să meargă alături de soțul și fiicele ei înainte, ascultând de Dumnezeu, dar nu a făcut-o. A întors capul și a plătit prețul despre care fuseseră avertizați. 

”După ce i-a scos afară, unul din ei a zis: Scapă-ți viața, să nu te uiți înapoi și să nu te oprești în vreun loc din Câmpie; scapă la munte, ca să nu pieri.”

”Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma și peste Gomora pucioasă și foc de la Dumnezeu din cer.” Geneza 19:24

”Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi și s-a prefăcut într-un stâlp de sare.” Geneza 19: 26

Mai departe, aceasta este pomenită în Luca, ca un avertisment dat de către Isus pentru noi. 

”Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot.” Luca 17:32

Ce am putea noi să învățăm de la această femeie? Eu deduc aici două lucruri. Primul, ascultarea de Dumnezeu trebuie să fie prioritară. Când Dumnezeu care îți este Creator și Tată îți spune anumite lucruri, tu ca și copil al Său ești îndemnat să îl asculți. Neascultarea de Dumnezeu atrage consecințe asupra ta. 

Cred că cel mai vizibil exemplu este umblarea în păcat. Dumnezeu, prin Cuvântul Său ne atrage într-un mod foarte clar atenția în privința păcatului. Totuși, de cele mai multe ori omul alege să păcătuiască. Problema cu păcatul este că la început pare un fagure cu miere, iar când fagurele de miere se termină, omul dă de butoiul cu rahat, se scaldă în el și nu mai are putere să iasă de acolo. Urmează apoi stadiul final: durerea și regretul. Asta în cazul în care îți vii în fire și realizezi ce ai făcut, altfel rămâi scufundat în butoi și ți se pare că mergi bine. Da, cuvinte cam dure, dar cam așa stă treaba cu păcatul. Întotdeauna păcatul va avea consecințe și nu doar asupra ta ci și asupra celor dragi ție. Ce poți să faci? Ascultă-L pe Dumnezeu, fugi de păcat, ieși de acolo!

Al doilea lucru pe care îl deduc aici este starea inimii. Zilnic trebuie să avem grijă de inima noastră, să vedem în ce stadiu e. Bate ea pentru cer sau bate pentru pământ? Inima soției lui Lot pare să fie lipită mai mult de pământ decât de Dumnezeu. Inima ta cum e?

Ne dorim uneori să credem că la Dumnezeu merge oricum. Că e în regulă dacă nu L-ai ascultat azi, că mâine îți vei cere iertare și că El e bun și iertător și treaba e ca și rezolvată. Adevărul e că oricât de mult am dori noi să vorbim de dragostea, iertarea și mila lui Dumnezeu, nu putem evita la nesfârșit caracterul Lui sfânt. 

Dragilor, știu, e greu de acceptat, dar adevărul e că Dumnezeu nu e doar dragoste, El este și sfințenie. El este drept și sfânt. În El nu se găsește păcat și tocmai de aceea El nu poate suferi păcatul. Dacă tu te numești copil al Său dar trăieși în mocirlă, pune-ți astăzi întrebarea, nu cumva ceva nu e bine în relația ta cu Dumnezeu? Există doar două stadii în care te poți afla. Ori ești cu Dumnezeu și mergi înspre sfințire, căutând să crești zi de zi câte puțin în adevărul Său. Ori ești de unul singur și te duci în jos, apucând fagurul de miere și îndreptându-te ca un orb spre butoiul cu rahat. 

Tu nu stai niciodată pe loc. 

Tu fie înaintezi, fie te afunzi. 

Întrebarea e ai habar pe unde e inima ta? 

Femeile Bibliei

Sursă imagine: Pinterest

Am fost copil, dar am crescut. Cumva, nu știu cum, am ajuns să fiu femeie. Uneori îmi pare că îmi vine să mai copilăresc puțin, dar nu mai pot. Aceste lucruri nu mai țin de mine. Trebuie să învăț să cresc, să îmi iau zborul, să îmi îmbrățișez cu adevărat identitatea de femeie, de om matur, așa cum Dumnezeu a intenționat-o pentru mine. 

Așa am hotărât de ceva timp, să privesc la femeile din Biblie, să parcurg această călătorie alături de ele, rugându-mă și cerând înțelepciune de la Dumnezeu, lăsându-mi inima deschisă, încercând astfel să învăț din greșelile sau din lucrurile bune și frumoase pe care le-au făcut. 

Vă invit să parcurgeți această călătorie alături de mine, din care să învățăm împreună adevăruri biblice care să ne zidească caracterul, să ne ajute să devenim tot mai mult asemeni lui Hristos și să ne îmbrățișăm adevărata chemare, aceea de a fi femei deosebite, care trăiesc în ascultare de Dumnezeu.

Va urma...

Ana a căpătat bucuria pe genunchi (3)

Rubrica ”personaje din Biblie”, detalii aici - Daniel om al rugăciunii - (1)

Astăzi o vom urmări pe Ana, oare ce vom descoperi?

Câteodată e greu să fii bucuros. Când ai o durere în inimă - și, de parcă aceasta nu ar fi de ajuns, se mai găsesc și oameni care să apese pe rana ta și să te înțepe - parcă atunci nu te mai poți bucura. Într-un astfel de stadiu al durerii o găsim pe Ana. Ana era stearpă. Trăia într-o vreme în care un bărbat putea să aibă mai multe soții. Ana nu era singura soție a bărbatului ei, și cu toate că acesta o iubea, Ana avea o durere în inimă pentru că era stearpă, iar cealaltă soție o înțepa și o rănea din această cauză. 

Ai mâncat vreodată cu lacrimi? Sau poate, ai fost atât de supărat încât nici măcar nu ți-a mai trebuit mâncare, deși poate erai flămând? 

Dacă da, atunci o poți înțelege pe Ana.  În 1 Samuel 1:7, aflăm că Ana plângea și nu mânca. 

Totuși, există o alegere înțeleaptă pe care Ana o face. Cu toată că inima ei este cuprinsă de amărăciune, ea nu alege să se plângă oamenilor, ci se duce pe genunchi înaintea lui Dumnezeu. Acolo, pe genunchi, își varsă tot amarul. 

1Samuel 1:10 - Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât și plângea. 

Partea mea preferată a acestei povești a Anei, nu este partea în care ea primește răspuns la rugăciune, ci este tocmai partea de după rugăciune. Atunci când Ana a terminat rugăciunea, Eli, îi spune: du-te în pace. 1 Samuel 1:17, iar puțin mai jos aflăm că Ana nu a plecat de acolo la fel cum a venit, Ana a plecat de acolo total diferită. 

1 Samuel 1:18.  Ea  a zis: Să capete roaba ta trecere înaintea ta! Și femeia a plecat. A mâncat, și fața ei n-a mai fost aceeași.   

Dacă ne uităm la referințe vom ajunge în Eclesiastul 9:7 Du-te dar, de mănâncă-ți pâinea cu bucurie, și bea-ți cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum. 

Ana a plecat de acolo cu bucurie. 

Poate te întrebi, ce e așa minunat la această parte? Ei bine, poate faptul că situația Anei nu se schimbase cu nimic. Dumnezeu nu i-a răspuns în mod miraculos la rugăciune în acel moment. Ana nu a plecat de acolo bucuroasă pentru că problemele ei se schimbaseră, căci acestea erau tot acolo, însă Ana știa ce poate Dumnezeu să facă, știa în mâna cui a lăsat cererea și focul inimii sale. Ana știa înaintea cui își vărsase durerea. Așadar, a căpătat bucurie chiar în necaz.  

Dacă vei continua să citești, vei afla că Domnul i-a răspuns și ce mult s-a bucurat ea după aceea. Însă pentru mine, și poate și pentru tine, partea frumoasă va rămâne acestea. Ana a căpătat bucuria pe genunchi. A venit cu sufletul mâhnit înaintea lui Dumnezeu și a plecat de acolo cu bucurie și pace în inimă pentru că Domnul o ascultase. Ana primise bucuria mai înainte de a vedea răspunsul la rugăciune. 

Ai vrea tu astăzi să fii ca și Ana? Ai vrea să capeți bucuria pe genunchi? 

Dacă da, Dumnezeu te așteaptă. 

Sursă imagine: Pinterest

Avraam, om al ascultării (2)

Vă amintesc că am creat o rubrică nouă, intitulată ”personaje din Biblie”, mai multe detalii puteți găsi aici, la primul articol de acest fel: Daniel, om al rugăciunii

Astăzi îl vom urmări pe Avraam, oare ce vom descoperi?

Aș vrea să observăm ceva, Dumnezeu îi dă mai întâi o sarcină lui Avraam, iar apoi îi face o promisiune. 

”Domnul zisese lui Avram: ieși din țara ta, din rudenia ta, și din casa tatălui tău, și vino în țara pe care ți-o voi arăta. 

Voi face din tine un neam mare, și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare.” Geneza 12: 1,2 

Vi se pare o cerere ușoară? Nu știu dacă voi ați fost nevoiți să vă părăsiți țara, sau locul în care ați crescut. Eu am fost nevoită să plec din locul în care am crescut, a fost foarte greu. Știți cum am părăsit acel loc? Cu sufletul rupt. 

Și totuși Dumnezeu vine la Avraam și îi zice: ieși din țara ta.  Și Avram ar fi putut să zică: păi stai așa, Doamne, dar parcă eram prieteni ce te-a apucat? Cum să îmi zici așa ceva? Păi aici e viața mea, aici am cunoscuți, aici am...  dar din versetele următoare aflăm ce face Avraam. 

”Avram a plecat, cum îi spusese Domnul.” Geneza 12: 4

„Avram a chemat numele Domnului” Geneza 13: 4

Altfel spus, Avraam se ruga, petrecea timp cu Dumnezeu. 

Vă mai amintiți de promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu lui Avraam? Cum că va face din el un neam mare. Interesantă promisiune, dar știți care era problema? Avraam nu avea copii. 

”Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii” Geneza 15:2

”Uită-te spre cer și numără stelele, dacă poți să le numeri. Și i-a zis: așa va fi sămânța ta. Avram a crezut pe Domnul.” Geneza 15: 5,6

De aici aflăm că Avraam a avut încredere în Dumnezeu chiar dacă nu vedea dovezi. 

Avraam a așteptat atât de mult nașterea unui copil și când într-un final Dumnezeu i l-a dat pe Isaac, a apărut o altă cerere. 

”Dumnezeu i-a zis: ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în țara Moria, și adu-l ardere de tot, acolo, pe un munte pe care ți-l voi spune.” Geneza 22:2

Ce îi cere Dumnezeu lui Avraam? Să își sacrifice propriul fiu. Și poate tu și eu ne-am fi opus, poate l-am fi întrebat pe Dumnezeu: Te-ai țicnit la cap? E copilul meu, am așteptat atâta timp după el, l-am primit chiar de la Tine, acum mi-l iei? Ce înseamnă asta?

Dar nu și Avraam. Pentru că Avraam știa cât de mare și de bun e Dumnezeu, Avraam știa că Dumnezeu e Tatăl său și că toate stau în mâna Sa, Avraam credea că Dumnezeu știe ce face. Avraam a ascultat de Dumnezeu chiar și în această sarcină. 

Issac nu moare, Dumnezeu oprește lucrurile. Totul  fost o încercare. 

Vedeți dragii mei, uneori Dumnezeu ne pune la încercare, să vadă dacă ascultăm de El sau nu. De la Avraam ar trebui să învățăm astăzi să fim oameni care ascultă de Dumnezeu, căci El ne vrea binele și își ține promisiunile. Mi-a plăcut foarte mult un gând pe care l-am auzit acum ceva timp la biserică: dacă tu asculți de Dumnezeu și Dumnezeu ascultă de tine. 

Dă-mi voie să te întreb astăzi, ești tu un om al ascultării?

Sursă imagine: Pinterest

Daniel, om al rugăciunii (1)

Sursă imagine: Pinterest

Poate te-ai întrebat vreodată ce ar trebui să faci ca să îi poți fi pe plac lui Dumnezeu, poate ți-ai dorit să fii unul dintre oamenii spre care Dumnezeu privește cu bucurie. Și eu mi-am dorit și îmi doresc acest lucru.

Zilele trecute mă gândeam că sunt atât de mulți oameni prezentați în Biblie care s-au lăsat folosiți de Dumnezeu și s-au pus la dispoziția Lui. Aș vrea să fac și eu asta, mi-am zis. Apoi m-am gândit, cum oare aș putea face așa ceva?

Am să încep prin a observa acele personaje. Așadar, am creat o rubrică nouă, intitulată ”personaje din Biblie”

Astăzi îl vom urmări pe Daniel, oare ce vom descoperi?

Daniel era cumpătat. Daniel își cunoștea locul și limitele, el știa unde să se oprească și unde să înainteze.

”Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul, și a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l siliească să se spurce.” Daniel 1:8

Daniel spunea adevărul și îl recunoștea pe Dumnezeu în fața împăratului, nu se rușina. 

”Daniel a răspuns înaintea împăratului, și a zis: Ce cere împăratul este o taină pe care înțelepții, cititorii în stele, vrăjitorii și ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului. Dar este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele, și care face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă.” Daniel 2: 27, 28

Daniel era credincios, nu se găsea nici un rău la el, făcea ceea ce este corect. 

”Atunci oamenii aceștia au zis: Nu vom găsi nici un cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în legea Dumnezeului lui.” Daniel 6:5

Daniel era un om al rugăciunii în orice vreme.

”Daniel, unul din prinșii de război ai lui Iuda, nu ține deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o, și își face rugăciunea de trei ori pe zi!” Daniel 6:13

Te întreb astăzi, ești tu, un Daniel?