Versetul zilei

Monday, April 16, 2018

Ana a căpătat bucuria pe genunchi (3)

Rubrica ”personaje din Biblie”, detalii aici - Daniel om al rugăciunii - (1)

Astăzi o vom urmări pe Ana, oare ce vom descoperi?

Câteodată e greu să fii bucuros. Când ai o durere în inimă - și, de parcă aceasta nu ar fi de ajuns, se mai găsesc și oameni care să apese pe rana ta și să te înțepe - parcă atunci nu te mai poți bucura. Într-un astfel de stadiu al durerii o găsim pe Ana. Ana era stearpă. Trăia într-o vreme în care un bărbat putea să aibă mai multe soții. Ana nu era singura soție a bărbatului ei, și cu toate că acesta o iubea, Ana avea o durere în inimă pentru că era stearpă, iar cealaltă soție o înțepa și o rănea din această cauză. 

Ai mâncat vreodată cu lacrimi? Sau poate, ai fost atât de supărat încât nici măcar nu ți-a mai trebuit mâncare, deși poate erai flămând? 
Dacă da, atunci o poți înțelege pe Ana.  În 1 Samuel 1:7, aflăm că Ana plângea și nu mânca. 

Totuși, există o alegere înțeleaptă pe care Ana o face. Cu toată că inima ei este cuprinsă de amărăciune, ea nu alege să se plângă oamenilor, ci se duce pe genunchi înaintea lui Dumnezeu. Acolo, pe genunchi, își varsă tot amarul. 

1Samuel 1:10 - Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât și plângea. 

Partea mea preferată a acestei povești a Anei, nu este partea în care ea primește răspuns la rugăciune, ci este tocmai partea de după rugăciune. Atunci când Ana a terminat rugăciunea, Eli, îi spune: du-te în pace. 1 Samuel 1:17, iar puțin mai jos aflăm că Ana nu a plecat de acolo la fel cum a venit, Ana a plecat de acolo total diferită. 
1 Samuel 1:18.  Ea  a zis: Să capete roaba ta trecere înaintea ta! Și femeia a plecat. A mâncat, și fața ei n-a mai fost aceeași.   
Dacă ne uităm la referințe vom ajunge în Eclesiastul 9:7 Du-te dar, de mănâncă-ți pâinea cu bucurie, și bea-ți cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum. 

Ana a plecat de acolo cu bucurie. 

Poate te întrebi, ce e așa minunat la această parte? Ei bine, poate faptul că situația Anei nu se schimbase cu nimic. Dumnezeu nu i-a răspuns în mod miraculos la rugăciune în acel moment. Ana nu a plecat de acolo bucuroasă pentru că problemele ei se schimbaseră, căci acestea erau tot acolo, însă Ana știa ce poate Dumnezeu să facă, știa în mâna cui a lăsat cererea și focul inimii sale. Ana știa înaintea cui își vărsase durerea. Așadar, a căpătat bucurie chiar în necaz.  

Dacă vei continua să citești, vei afla că Domnul i-a răspuns și ce mult s-a bucurat ea după aceea. Însă pentru mine, și poate și pentru tine, partea frumoasă va rămâne acestea. Ana a căpătat bucuria pe genunchi. A venit cu sufletul mâhnit înaintea lui Dumnezeu și a plecat de acolo cu bucurie și pace în inimă pentru că Domnul o ascultase. Ana primise bucuria mai înainte de a vedea răspunsul la rugăciune. 

Ai vrea tu astăzi să fii ca și Ana? Ai vrea să capeți bucuria pe genunchi? 
Dacă da, Dumnezeu te așteaptă. 

Sursă imagine: Pinterest

Monday, April 9, 2018

Doamne, câteodată cerul îmi pare atât de departe...

Cazi, plângi și te doare. Simți cum povara grea apasă din ce în ce mai tare pe umerii tăi. 
Ieri, scoteai strigăte de bucurie și te considerai victorios. Spuneai la toată lumea despre cât de mare e Dumnezeul tău. Astăzi, te-ai retras într-un colțișor și ai început să plângi, victoria nu mai era a ta. Te-ai văzut neputincios și gol. Mai sărac și mai necredincios ca niciodată. Mai nevrednic și mai părăsit. 
Ieri, erai plin de dragoste. Spuneai că poți să înduri totul, spuneai că orice ar fi tu nu ai să te lași. Astăzi, dragostea ți-este atât de mică încât te usuci de unul singur pe dinăuntru. 
Ieri, erai plin de avânt și te vedeai cucerind lumea toată, făcând totul. Astăzi, te vezi prea slab ca să îți mai dorești să faci ceva, dar mai să te și vezi făcând.

Cazi, plângi și te doare. Și ai vrea să vină cineva să stea puțin lângă tine. Sau poate puțin mai mult, poate chiar până îți trece. Dar se găsește acel cineva? 
Uneori se lasă tăcerea și strigi în năuntrul tău: 
Doamne, câteodată cerul îmi pare atât de departe...

Poate dacă mai aștepți puțin, poate dacă nu ai să te mai uiți la tine, ai să auzi și un răspuns: 
Copilul Meu, dar Eu sunt mereu lângă tine, chiar și când cerul îți pare departe. Nu uita că sunt Cel ce locuiesc în inima ta. 
Nu știi că Eu îți dau putere în toate? Atunci când cazi, vin și te ridic și te port pe brațele Mele. Nu știi că de fiecare dată când ai spus că nu mai poți, mâna Mea te-a prins și ți-a dat avânt din nou?
Oare chiar nu știi că uneori există înfrângeri, că nu vei putea câștiga toate luptele, dar că Eu voi fi acolo până și în căderile tale?
Ți-am promis că îți voi șterge lacrimile. Ți-am promis că orice ai înfrunta, nu te las singur. Ți-am promis că îți voi lumina mereu drumul dându-ți suficientă lumină pentru pasul următor. De ce plângi? Nu mai plânge, cerul e chiar mai aproape decât crezi, iar Eu sunt chiar aici, lângă tine. Și rezolvarea e pe drum.

Sursă imagine: Deviantart

Friday, April 6, 2018

Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?

Este minunată pacea pe care a avut-o Iisus și pe care ne-a promis-o, mie și ție, nouă celor ce credem în El. 
Iisus a avut mereu pace, totuși parcă nicăieri nu e arătată într-un mod mai deosebit decât atunci când El potolește furtuna. 

Poți să îți imaginezi că ești pe mare, într-o corabie și se stârnește o furtună. Vântul începe să bată cu putere, valuri vin de peste tot în corabie, aceasta aproape că se umple cu apă. Îți poți imagina tot acel haos? 
Vuietul făcut de vânt, zgomotul scos de apă, legănarea, apă peste tot. Te cuprinde panica. Nici nu mai poți auzi bine. Iar în tot acest haos, Domnul Iisus doarme. 
Poți să ți-i imaginezi pe ucenici cum se panichează, cum frica pune stăpânire pe ei? Îl trezesc pe Iisus și îl intreabă: ”Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim? ” Marcu 4:37-40
Știi și tu ce se întâmplă mai departe, Iisus potolește furtuna. 

Dă-mi voi să te întreb, ai cunoscut tu o astfel de pace? 
Când în jurul tău e haos, când lumea întreagă se sfarmă, când oamenii de lângă tine încep să se teamă, ai tu pace? 

Iisus a avut o astfel de pace. O pace care rezistă până și în cel mai mare haos. Ce lucru minunat! Dar și mai minunat decât atât este faptul că Iisus ne-a promis că ne va da și nouă acea pace.
El vine și ne spune: ”Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” Ioan 14:27 
Ce promisiune minunată, nu-i așa? 

Dragul meu cititor, împacă-te astăzi cu Dumnezeu și vei avea parte de pacea Lui. Apropie-te de Dumnezeu, caută să ai o relație cu El și vei găsi pacea. 

Sursă imagine: Deviantart

Thursday, April 5, 2018

Poate ai uitat, dar și Iisus s-a rugat

Tu știi că prin rugăciune ai acces direct la Dumnezeu. Știi că poți să te rogi, cerând lucruri în numele lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru. Totuși, uneori îți este atât de greu să te rogi. Te uiți la munții ce stau în fața ta, la problemele ce se țin mai rău ca scaiul de tine și parcă nu vezi nici o scăpare. Ai vrea să te rogi. Te gândești de atâtea ori că vei merge în audiență la Dumnezeu, îi vei spune tot ce ai pe inimă și El se va ocupa de problemele tale. Însă apoi, ceva se întâmplă. Parcă te cuprinde oboseala, începe să te doară și capul, sau brusc îți amintești că nu ai timp să te rogi astăzi, ai lucruri mai importante de făcute. Și chiar când apuci să îți pleci genunchii simți cum te apasă durerea și îți spui că nu ai cum să stai în rugăciune. 

Poate ai uitat, dar și Iisus s-a rugat. Și nu i-a fost ușor să o facă. În Biblie, Noul Testament, Marcu capitolul 1 versetele 32-35 îl putem vedea pe Iisus. De fapt, dacă ne uităm puțin mai în spate, și începem să citim chiar de la versetul 21, vom vedea că Iisus nu a stat deloc. Toată ziua a avut ceva de făcut. Iar când s-a înserat, mulți bolnavi au fost aduși la El, așadar, nici măcar pe înserate nu a apucat să se odihnească. 

Dacă eu și cu tine am fi fost în locul Domnului Iisus, am fi fost foarte obosiți. Nu știu despre tine, dar eu una, am așa o stare, că orice fac obosesc și trebuie neapărat să mă odihnesc. Dacă eu aș fi avut o zi precum cea a lui Iisus, ocupată, plină de oameni, de vindecări, de mers, cu siguranță aș fi fost frântă la finalul ei. Și aș fi zis, acuma mă duc să mă odihnesc. Dorm până mâine târziu. Însă Iisus nu face așa.
Îl vedem pe Iisus în versetul 35, trezindu-se de dimineață pe când era întuneric, ducându-se într-un loc pustiu să se roage. 

Crezi că I-a fost ușor? După o zi lungă și posibil o noapte scurtă, pentru că nu putem ști cât timp au stat oamenii cu El pentru a fi vindecați, El alege să se trezească după cum am spune noi ”cu noaptea-n cap” ca să meargă în audiență la Dumnezeu. Îți poți închipui că dacă cineva l-ar fi întrebat atunci ce face, ar fi răspuns probabil: Mă duc să vorbesc cu Tata. Îți poți închipui cum ar fi decurs conversația în continuare? Ce ai, la ora asta? Lasă că ai timpNu, ar fi răspuns El, Mă duc să vorbesc cu Tata, acum.

Da, uneori e greu să te rogi. Uneori e necesar să îți sacrifici timpul, poate relațiile, poate chiar odihna pentru ca să poți sta de vorbă cu Dumnezeu. Iisus a știut cât era de important acest lucru. Cât era de importantă rugăciunea. Oare noi astăzi știm?

Poate ai uitat, dar ai acces direct la comunicare cu Dumnezeu, prin Domnul Isus. Poți astăzi să te pleci pe genunchi și să îi spui tot ce te apasă. Poți astăzi oricât de greu ar fi să lași deoparte totul și să te rogi, pentru că rugăciunea schimbă lucrurile. Ce tu nu poți face, Dumnezeu poate, alege astăzi să te rogi. Fii înțelept, răscumpără timpul, fii ca Iisus. 

Sursă imagine: internet

Sunday, April 1, 2018

Cum mi-a răspuns Dumnezeu la rugăciune - 2

Acest articol face parte din rubrica mărturisiri personale. 

A fost o zi ca oricare alta, o zi de duminică. Citeam din Biblie și încercam să vorbesc cu Dumnezeu. Doream să fiu mulțumitoare pentru ceea ce aveam. Dar eram într-o situație financiară destul de dificilă. Începusem niște lucrări la dinți, ce erau necesare. Nici măcar nu avusesem bani pentru așa ceva, dar Dumnezeu îmi dăruise prin cineva. Totuși, acei bani nu îmi erau de ajuns. Mai erau câteva zile până la următoarea mea programare și eu eram cu bani lipsă.

Nu știam ce să fac, dar mulțumeam pentru ce aveam. Apoi, în timp ce citeam privirea mea a ajuns la pasajul acela din Matei în care Domnul Isus înmulțește pâinile și peștii și le dă oamenilor să mănânce.
”N-avem aici decât cinci pâini și doi pești.” Matei 14:17 Erau acolo mulțimi de oameni flămânzi și nu existau decât cinci pâini și doi pești. Totuși, dacă continuăm să citim, o să ajungem la versetul 20 care ne spune : ”Toți au mâncat și s-au săturat.”.  Atunci, am rostit o rugăciune. Nu că nu m-aș mai fi rugat până atunci pentru acest lucru, căci m-am mai rugat. Ba încă mă bazam și pe două prietene ce au spus că se vor ruga împreună cu mine. Dar atunci, am rostit o rugăciune, cred că una mai plină de credință. Știam că Dumnezeul care a înmulțit pâinile și peștii continuă să fie viu și lucrător, așa că am îndrăznit să îi spun: Doamne, înmulțește și banii mei puțini.

Asta a fost tot. Dar câteva ore mai târziu, mi-a sunat telefonul. Era o persoană care mă sună mai rar. M-am uitat mirată și am răspuns. De la capătul firului am auzit: I-am dat surorii tale niște bani să îți trimită. Iar eu mă gândeam, oare vrea să îmi dea bani împrumut? Căci nu aveam cum să îi dau înapoi. Așa că am întrebat, acești bani, sunt ca pentru Domnul? Și acea persoană a răspuns cu da. Asta înseamna că banii îmi erau trimiși mie în numele lui Dumnezeu, ca pentru El, iar eu nu trebuia să plătesc nimic înapoi.
Dintr-o dată mi-a venit să sar în sus de bucurie. Nu mai știam cum să îi mulțumesc lui Dumnezeu.

Dumnezeu într-adevăr a înmulțit puținul meu cu mult mai mult decât aveam eu nevoie sau am gândit. El a făcut în așa fel încât ceea ce am primit mi-a ajuns și de dinți și de mâncare și mi-a mai și rămas. Ce bun e Domnul. El este credincios copiilor Săi întotdeauna. Minunate sunt lucrările Lui!

Sursă imagine: Pinterest