Oameni mari

Oameni mari nu sunt aceia care se văd importanţi pentru statul pe care îl au, oameni mari sunt aceia care au un suflet mare în spatele cărora se ascunde multă suferinţă.

Oameni mari sunt :

cei ce încă mai ştiu să spună o vorbă caldă şi să se lase cuprinşi de iubire.

cei care au curajul să creadă în Dumnezeu şi să recunoască acest lucru.

cei ce nu se tem în faţa unui val ci înaintează.

cei care găsesc putere să se ridice de jos după ce alţii i-au călcat în picioare.

cei ce au inima fărmată bucăţele dar încă mai găsesc speranţă.

cei care ştiu că frumueţea adevărată este cea interioară.

cei ce au fost dezamăgiţi de oameni dar totuşi nu încetează să caute oameni de încredere.

cei care ştiu că adevăratele lucruri de valoare nu stau în bani ci în inimi pure.

cei ce se lasă călăuziţi de adevăr.

cei cu inima deschisă spre iertare.

cei care nu au o viaţă perfectă dar care o iubesc aşa cum este.

Oameni mari sunt cei care au valoare în ochii lui Dumnezeu.

Unde a dispărut dragostea?

Mi s-a spus că dragostea este unul dintre cele mai frumoase sentimente şi am vrut să o găsesc şi eu. Am căutat-o la oameni, dar am găsit răceală şi am rămas dezamăgită de cei puţini la care am găsit un strop de iubire, căci până la urmă s-au dovedit a fi la fel de reci.

Am căutat-o la mine şi mi-am dat seama atunci cât sunt de slabă şi de goală în ceea ce priveşte acest sentiment. M-am întristat. Am plecat să găsesc dragostea adevărată şi m-am întors cu jumătăţi din ea. Apoi l-am întâlnit pe Dumnezeu şi am găsit dragostea supremă, cea care nu poate fi exprimată în cuvinte.L-am rugat să îmi dea şi mie din dragostea Lui, dar El îmi dăduse deja atât mie cât şi acelor oameni reci, problema era că noi nu ne-am deschis inima, am rămas împietriţi în faţa iubirii Lui. Acum încerc să am grijă, să nu mai pierd dragostea, dar totuşi în caz că dispare, căutaţi-o la Dumnezeu, acolo se ascunde mereu.

Să fii în pas cu moda

Întotdeauna oamenii îşi doresc să fie în pas cu moda, fie că este vorba de mobila din casă, de hainele pe care le poartă sau de alte lucruri.Dar mai mult decât atât oamenii urmează moda şi în lucrurile mai puţin frumoase care de cele mai multe ori strică. 

Se poate observa că este la modă să fii răutăcios, să te crezi superior celor din jur, să înjuri, să fumezi; este la modă să fii lacom , să trădezi şi să îi învinovăţeşti pe cei dragi pentru greşelile tale; este la modă să fii egoist şi răzbunător.

Valorile reale pe care un om ar trebui să le adopte şi să le aibă pe parcursul vieţii sunt învechite. În ziua de astăzi nu mai este loc pentru bunătate, dragoste, sinceritate, responsabilitate, credinţă şi altele.

Oamenii cu caracter sunt pe cale de dispariţie şi daţi undeva mai deoparte, în schimb oamenii cu bani, poate fără nici un pic de bun simţ sunt promovaţi şi puşi în faţă.

Este frumos şi bine să fii în pas cu moda atunci când este vorba de aranjamentul din casă sau coafură, dar ce se întâmplă când moda ne schimbă în ceva mai puţin bun? 

De ce trebuie ca să te ghidezi după cineva care face rău şi nu are principii în viaţă? De ce să nu fii unul dintre oamenii de valoare? De ce să nu oferi un zâmbet cald dacă cel de lângă tine nu o face?

 Nu uita că dincolo de modă şi de coperta din exterior tu eşti acelaşi. Încetează să te mai ghidezi după oameni sau lucruri care te trag în jos, şi începe să fii tu, cel care trebuie să fii!

Când Dumnezeu nu te mai iartă...

Noi, oamenii suntem uneori pasivi.Trecem aşa uşor prin unele lucruri care ar merită mai multă atenţie din partea noastră,dar aşa de greu prin altele care nu ar merita deloc atenţie. Unul dintre lucrurile peste care trecem nepăsători este chiar cel  mai mare dar pe care l-am putut primi şi anume mântuirea sufletului. Dumnezeu a dat acest dar tuturor dar cu toate acestea nu mulţi sunt cei care îl primesc şi nu puţini sunt cei care îl resping. Poate sunt prea directă, dar suntem de multe ori impresionaţi de poveşti de dragoste, de persoane speciale sau de cazuri de boală, însă când vine vorba de Dumnezeu şi de mântuire suntem mai reci decât gheaţa, ceea ce este ciudat de altfel, pentru că un sacrificiu ca acesta nu a mai fost făcut niciodată pentru oameni.Evident că toată lumea ştie că Dumnezeu ne iubeşte, ne iartă şi este îndelung răbdător, însă ceea ce oamenii uită, ignoră sau chiar nu pot să creadă este faptul că Dumnezeu este sfânt, drept, gelos şi pedepseşte.

Ştiţi voi că oamenii nu iartă de prea multe ori pentru acelaşi lucru, o dată, de două ori mai merge a treia oară deja te ard.Însă cred că la fel de bine ştiţi că Dumnezeu nu este om şi că are o răbdare imensă însă are şi El o limită. Oamenii stau de multe ori în nepăsare cu toate că Dumnezeu îi îndeamnă când într-un fel când în altul să renunţe la anumite păcate, şi îi iartă şi îi tot amână, şi iar îi iartă, dar Dumnezeu nu iartă la infinit. După cum spuneam El este sfânt şi drept şi mai devreme sau mai târziu te vei trezi fără El.

Dumnezeu nu te mai iartă atunci când ţi-a dat o mie de şanse să te întorci, iar tu ai fi putut să o faci dar ai preferat să spui, nu azi, am timp mâine. Adevărul este că mântuirea este cel mai preţios dar , însă este şi cel care se poate pierde cel mai repede.

Când Dumnezeu nu te mai iartă e deja prea târziu să mai regreţi, s-arputea să fii într-un sicriu!

Există persoane cărora le vine greu să creadă că Dumnezeu pedepseşte sau face dreptate prin pedeapsă, însă nu trebuie să uităm că oricât de mult ar iubi Dumnezeu păcătoşii, urăşte păcatul, iar păcatul pune o barieră între Dumnezeu şi rugăciunile noastre.

P.S. Nu aşteptaţi să treacă timpul pentru a vă cere iertare atunci când greşiţi, iar dacă aveţi păcate de care nu vă puteţi lăsa cereţi-i ajutorul, Dumnezeu e pregătit oricând să ierte dar aşteaptă dorinţă şi căinţă din partea voastră, daţi nepăsarea la o parte!

A-ţi da cu părerea...

Unii nu au altceva de făcut decât să se bage în viaţa altora şi să o controleze , cu toate că nu au trecut prin ceea ce a trecut persoana respectivă, nu au fost acolo niciodată, nu au habar de ceea ce simte acea persoană.Da vezi-ţi omule de viaţa ta.Serios acuma. M-am săturat de astfel de persoane care să vină mereu să îşi dea cu părerea şi nimeni să nu fie mai presus de părerea lor.Persoane cu care nu poţi comunica pentru că orice ai spune ele rămân la ideea lor. Cu ce drept te poţi băga aşa în viaţa altuia numai pentru că nu înţelegi persoana respectivă?

Viaţa mea, greşelile mele eu învăţ, eu pe pielea mea o simt nu altcineva.Şi chiar nu am nevoie de toate ideile absurde care nu fac decât să mă facă să cad la pământ , pentru că dacă ai avea ceva constructiv de spus ar fi ok dar aşa ţine-ţi părerile pentru tine mai ales când nu ţi le cere nimeni.

M-am săturat de scandaluri şi persoane care nu fac decât să rănească fără să le pese.Am o viaţă şi cred că a venit timpul să o trăiesc după cum vreau eu şi după cum cred eu şi nu alţii care nu au fost lângă mine , care nu m-au crescut şi nici nu au stat să-mi şteargă lacrimile sau să râdă cu mine.

Singurii care pot să mă judece , să îmi corecteze viaţa şi să se ia de mine sunt cei care şi-au câştigat acest drept, şi anume oamenii cărora le pasă,. care au fost mereu lângă mine, care mă cunosc şi mă acceptă aşa cum sunt, care stau şi plâng şi râd cu mine. Iar mai presus de ei, Dumnezeu care mi-a dat viaţa şi are tot acest drept oricând. Nimeni altcineva! 

Atâta timp cât eu nu am nimic de spus la adresa ta şi nu mă bag în viaţa ta să te judec fără să ştiu ce simţi , cred că ar trebui să faci şi tu la fel.

"Numai Dumnezeu poate judeca,fiindcă numai El cunoaşte urzeala principiilor şi ştie cum a fost cu de-amănuntul,totdeauna.Noi,oamenii,dibuim,nu ştim nimic!"

Liviu Rebreanu

Violenţa în cuplu.

Se spune că atunci când iubeşti te sacrifici de dragul persoanei iubite şi este necesar să laşi anumite lucruri sau poate chiar idei de alte tale doar pentru a-l mulţumi pe celălalt şi a-l face fericit. Dar oare intră în această categorie şi violenţa? Adică iubeşti, dar este nevoie să accepţi o persoană care te bate numai pentru acest fapt? Eu cred că nu.

Este normal ca atunci când iubeşti să schimbi poate anumite lucruri la tine sau să faci unele sacrificii  dar de aici şi până la a accepta ca persoana respectivă să te bruscheze sau chiar mai mult , mai sunt mulţi paşi. Iubeşti dar a iubi nu înseamnă a fi sclavul cuiva ci înseamnă a te dărui.

Am văzut un film în care băiatul a lovit-o pe prietena lui odată destul de rău, aşa încât să te sperii când te uiţi în oglindă, iar aceasta nu a vrut să renunţe la el.Bineînţeles că el şi-a cerut scuze şi a spus că nu o să mai facă acest lucru, dar imediat după aceea a început să devină posesiv şi să îi arunce fetei vina pentru ceea ce s-a întâmplat.

Eu nu am întâlnit un caz ca acesta în mod real, insă vă întreb pe voi, ce fel de parteneri aveţi?

Nu uitaţi să faceţi diferenţa între a iubi şi a fi obsedat sau posesiv, pentru că atunci când iubeşti faci totul pentru persoană respectivă în măsura în care poţi.Dacă stai cu cineva care se comportă urât cu tine şi face astfel de lucruri nu îi demonstrezi că il/o iubeşti ci doar suferi.

Iubirea te lasă să fii liber, să fii fericit şi să vezi viaţa în culori!

Voi ce părere aveţi?

Important!

Am aflat că există o persoană care se dă drept mine, spunând că acest blog este al ei. Dacă vă contactează sau daţi de ea să ştiţi că nu are nici o legătură cu acest blog. Aici aveţi adresa ei de facebook: Lavi Huston iar id-ul ei este lavi_osperata ( da am scris bine e "osperata") şi bănuiesc că vine de la link-ul meu osperanţă.

Repet, această persoană nu are legătură cu acest blog, şi nici nu sunt eu!

Religia o etichetă?

Religia , o etichetă? Din punctul meu de vedere da. Pentru că în ziua de azi nu se ţine cont de cine crede ori de cine nu crede sau cine în ce crede ci se pun întrebări de genul "ce religie eşti?" şi deja dacă vii cu un răspuns eşti etichetat: " aa, ălă-i aşa". De unde şi până unde mai spune religia ceva despre tine în ziua de azi?Sunt atâţia oameni care se declară că aprţin unei religii şi totuşi nu se duc decât odată pe an la biserică şi n-au habar de ce scrie în Biblie sau în ce constă religia respectivă.Am întâlnit persoane care deşi aparţineau unui cult nu erau în stare să îmi explice de ce la ei se ţine postul, pur şi simplu îmi dădeau răspuns de genul "aşa e tradiţia" sau " nu ştiu."Mi se pare ruşinos să faci un lucru doar pentru că aşa ţi-au zis alţii să îl faci, adică cum rămâne cu convingerile tale , cu ce crezi tu ?Sunt oameni care dacă te aud că eşti de nu ştiu ce religie ţi-au şi pus capac.

Îl face religia pe om? Păi dacă unul e de religia x şi stă şi bea toată ziua înseamnă că de acuma îi cataloghezi pe cei de religia respectivă ca fiind beţivi?

Când întrebi "ce religie ai" pare aşa o întrebare banală la care răspunde toată lumea, dar când întrebi "crezi în Dumnezeu" te strâmbă şi se dă cu bâlbâitul.Păi despre ce vorbim aici? Nu se presupune că religia ar trebui să aibă legătură cu credinţa şi cu Dumnezeu?Faptul că spui că aprţii unui cult nu este acelaşi cu faptul că spui că eşti creştin?Mai există şi o altă categorie de oameni, aceia care încearcă să te convingă să treci la religia lor. Păi dacă eu cred în Dumnezeu, îl simt în viaţa mea, şi stau bine acolo unde sunt pentru ce vii tu cu replici gen "religia ta e falsă, la noi e nu ştiu cum"?

Oameni buni, mai am o întrebare, de când e religia aşa importantă? Este mântuit omul prin religie? Ciudat.Eu credeam că omul este mântuit prin jertfa lui Isus. A avut Isus vreo religie? De ce nu a întemeiat una? Avea destui oameni cât să facă acest lucru.Putea să zică religia x e adevărată. Dar nu a făcut aşa, pentru că religia nu este decât o etichetă dată de om.Dumnezeu nu are treabă cu religia ta ci cu viaţa pe care o trăieşti.Aşă că degeaba sar unii că religia lor e cea adevarată, în opinia mea toate au pornit de la un adevăr şi s-au pierdut pe drum. Adevărata religie nu există. Vreţi să ajutaţi un om? Nu-i mai povestiţi despre cât de bună e religia voastră, povestiţi-i despre cât de bun e Dumnezeul vostru,pentru că asta contează şi mişcă inimile.Religii sunt peste tot, Dumnezeu  doar unul aveţi grijă cui daţi importanţă, pentru că deja religiile se depărtează din ce în ce mai mult de ceea ce vrea Dumnezeu de la un copil al Său.

Aştept părerile voastre, sunt deschisă  la păreri noi sau diferite :)

Pe această temă a scris şi Viorel

Plouă ploaie peste mine...

M-am îndrăgostit de melodia aceasta. Am găsit-o întâmplător pe profilul de youtube al unui prieten şi pare că mi se potriveşte aşa de bine, m-am gândit să o împărtăşesc cu voi.

Nu săruta broscoi, treci direct la prinţ!

După cum ştiţi am avut o temă intitulată Cel care mi-a cucerit inima tema aceasta fiind propusă de B.D. Ca să vă explic mai exact despre ce este vorba  B.D. a creat blogul Inimă de prinţesă, acesta fiind un blog special pentru fete şi în fiecare marţi este propusă câte o temă :) Săptămâna aceasta tema este : Nu săruta broscoi treci direct la prinţ! Cine vrea să participe poate să scrie o postare până duminică :) şi rog acele persoane să anunţe decizia lor printr-un comentariu la B.D.

Tot mai mulţi tineri în ziua de azi se îndrăgostesc de cine nu trebuie.Fie că îi atrage aspectul fizic sau anumite detalii la "cei aleşi" ajung să sufere  şi în mod special fetele care sunt mai sensibile şi pun mai mult suflet.Unora li se pare că este la modă să aibă un partener, sau există persoane care au senzaţia că dacă prietenii au pe cineva trebuie să aibă şi ei.De asemenea unii stau cu cineva din plictiseală sau pur şi simplu că aşa au ei chef. Să vă vorbesc acuma despre aşteptarea persoanei iubite? Păi mi-aţi spune că sunt de pe vrema lui ceaşcă sau mai ştiu eu a cui. Că m-am ţăcănit la cap! Păi da vorba aia suntem tineri, ne distrăm şi noi, sau avem o viaţă trebuie să o trăim.

Dacă a ieşi cu cineva care îţi rupe inima în bucăţi pe la vârste fragede înseamnă distracţie?!

Tinerii uită ce este dragostea şi ce înseamnă cu adevărat să fii îndrăgostit, dacă ai fluturaşi în stomac sau arzi de nerăbdare să îl săruţi nu e dragoste. Şi dacă vrei să fii cu cineva doar pentru că aşa ai tu chef sau pentru că toţi ceilalţi au pe cineva nu rezolvi nimic. Sunt fete care au impresia că dacă vor fi cu un băiat vor fi considerate frumoase.Greşit! Te vei simţi la fel şi după ce vei fi cu el. 

Într-o lume în care relaţiile de durată şi sufletul pereche par să nu existe şi să fie demodate pot eu să vin şi să vă spun, păstraţi-vă pentru persoana care vă merită? Pentru prinţul/prinţesa voastră? De putut pot, dar are rost? Mă va asculta cineva? Probabil că nu.

Dar vreau totuşi să vă spun ceva din propria mea exprienţă. În lumea asta sunt mulţi broscoi şi multe broscuţe iar ei ies mereu în evidenţă , prinţesele şi prinţii sunt mai rari şi mai ascunşi, dar cu toate acestea există câte unul pentru fiecare. Noi suntem cei care decidem dacă vrem să luăm broscoi şi să rămânem dezamăgiţi, să fim fericiţi doar pentru câteva momente sau dacă aşteptăm după cel/cea care ne aşteaptă şi lângă care vom fi pe deplin fericiţi şi împliniţi.Credeţi-mă, nu se compară un prinţ cu un broscoi şi cu siguranţă se merită să aştepţi! Dar desigur, dacă doriţi lacrimi şi nopţi nedormite doar pentru că v-aţi lăsat inima în braţele cui nu trebuia e strict problema voastră :)

Acoperă-mi inima cu iubire

Nu mă privi aşa, nu-mi spune iar cu ce ţi-am greşit, nu mă trata cu răceala care ţi se citeşte în ochi.De fapt am nevoie să-mi acoperi inima cu iubirea ta.

Nu mă mai lăsa să privesc la oamenii pe care îi găsesc din ce în ce mai egoişti.Realizez că ei din totdeauna au fost aşa dar eu am ţinut ochii închişi. Nu mă lăsa să îmi fac rău singură şi să mă depărtez de adevăr.

Tu mă vezi? Eu mă uit în oglindă şi văd rămăşiţe transformate, văd pe altcineva.Dar mă bucur, e o transformare bună şi va fi şi mai bună.Am încredere în asta.Pentru că nu mă bazez pe mine ci pe El.

Nici tu nu mă crezi, ştiu asta. Dar hai să ne lăsăm cuprinşi de tăcere. Vreau să las greşelile şi oamenii, vreau să mai cred că toţi au ceva bun în ei, vreau să ma mai leg odată de trecut şi să mă îmbrac cu inocenţa unui copil.Acum, te rog acoperă-mi inima cu iubire , e tot ce am nevoie.

Cugetări despre viaţă.

Şi m-am trezit într-o dimineaţă şi am realizat că am tot ce îmi trebuie chiar lângă mine, acum mai trebuie doar să apreciez ce am.

Stau şi mă gândesc la viaţa mea, la ce am avut , la ce mi-a fost luat şi la ce mi-a fost dat mai târziu. Văd oameni pe care la momentul respectiv i-am considerat minunaţi, şi de ce să nu îi consider şi acum? Dar îmi dau seamă că locul lor a fost lângă mine doar pentru un anumit timp.E ca atunci când eşti copil şi mănânci dintr-o farfurie mai mică, apoi creşti şi realizezi că de fapt farfuria aceea nu mai este pentru tine , că tu ai nevoie de altceva.Acele persoane au fost minunate dar au trebuit să îşi urmeze propriul drum.

Când pierd câte ceva oamenii tind să caute un vinovat, însă unele lucruri se întâmplă pentru că aşa trebuie, aşa au fost menite să fie. Câteodată nu există vinovaţi  ci doar lucruri care trebuie acceptate.

Uneori trebuie doar să te opreşti din plâns, să te opreşti din a mai privi spre uşile ce ţi-au fost închise drept în faţă şi să te avânţi înainte. Întotdeauna vor exista noi oportunităţi, iar dacă nu te vei grăbi să le prinzi le va lua altcineva în locul tău.

Important e să iubeşti persoanele din viaţa ta, să te trezeşti dimineaţă şi să fii mulţumit cu ceea ce ai, să zâmbeşti şi să îţi spui "am să trec şi peste asta"

"Azi este ziua de mâine pentru care te îngrijorai ieri."