Versetul zilei

Monday, April 29, 2013

Cel ce caută...

Ce cauţi , aia găseşti. 
Cel ce caută ură ,găseşte ură,
Cel ce caută bucurie, va găsi bucurie,
Cel ce caută prieteni, va găsi prieteni,
Cel ce caută fericirea, va găsi fericirea,
Cel ce caută probleme, va găsi probleme,
Cel ce caută un scop în viaţă, va găsi un scop în viaţă,
Cel ce caută ajutor, va găsi ajutor,
Cel ce caută explicaţii, va găsi explicaţii,
Cel ce caută dragoste, va găsi dragoste,
Cel ce caută ceartă va găsi ceartă,
Cel ce caută lumină, va găsi lumină,
Cel ce îl caută pe Dumnezeu, va găsi totul.

Sunday, April 28, 2013

Un an din viaţă...

A mai trecut un an din viaţa mea, cu bune cu rele, un an în care am iubit , am plâns, am iertat, am fost iertată, am dezamăgit, am rămas dezamăgită.
Dar, dacă există ceva ce am învăţat cu tărie pe parcursul acestui an, este că încă sunt  persoane care să fie cu tine în orice moment, să te ridice atunci când cazi, să se bucure atunci când te bucuri, persoane care să ştie când să te asculte şi când să tacă.Iar aceste persoane nu sunt multe, însă îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că mi-a dăruit această bucurie şi onoare de a avea prieteni adevăraţi.

Am învăţat că unii oameni sunt încăpăţânaţi şi nu vor ezita să te contrazică de fiecare dată când vor gândi diferit faţă de tine, dar tot te iubesc.

Când erm copil îmi doream aşa de mult să cresc, să fiu mare, acum îmi doresc să fiu din nou copil, să mă mai joc pe afară fără grija zilei de mâine, fără alte lucruri pe cap. 
Mulţi cred că adolescenţii sau tinerii nu au griji, dar ar rămâne uimiţi dacă şi-ar da seama câte lucruri îi preocupă, deşi unele sunt mai puţin importante.

După un timp citindu-mi jurnalul, mi-am dat şi eu seama ce lucruri inutile îmi complicau viaţa atât de tare, acum mi-aş mai dori ca doar acele lucruri să fie în grija mea, însă nu se mai poate.
Mă duc şi eu ca frunza încotro mă poartă vântul, şi cu cât mă uit mai mult în urmă cu atât îmi doresc mai mult  să întorc timpul înapoi.
Nu pot să cred că a trecut aşa de repede, parcă mai ieri eram în prima zi de liceu, parcă mai ieri plângeam pentru că băiatul de care îmi plăcea nu îmi acorda atenţie, parcă mai ieri ...
Azi, a venit prea repede şi totuşi: " La mulţi ani mie!"  vreau să îmi continui drumul pentru că viaţa merge înainte deşi eu tot privesc în urmă.

Tuesday, April 23, 2013

Mai există suflete pereche?

Dacă privesc la bunicii mei, care s-au căsătorit încă de tineri şi sunt împreună şi acum aş spune că da, mai există suflete pereche, dar dacă mă uit la cuplurile din ziua de astăzi , fie ele formate din persoane publice sau din persoane mai puţin publice aş zice că nu. 

În ziua de astăzi e destul de greu să mai găseşti o fată sau un băiat pur, e greu să mai găseşti acel cuvânt numit dragoste adevărată, pentru că iubirea adevărată nu ţine un an, doi sau trei, ci este pentru toată viaţă.
Nu degeaba se rostesc acele jurăminte în faţa lui Dumnezeu la o căsătorie, ele au o semnificaţie, ele sunt o promisiune atât faţă de persoana iubită cât şi faţă de Dumnezeu cum că cei doi îndrăgostiţi vor fi unul lângă celălalt la bine şi la greu. 
Dacă nu se mai crede în aşa ceva de ce se mai căsătoresc oamenii?

Şi de ce oamenilor de dinainte le era uşor, de ce ei se puteau păstra pentru persoana iubită până la căsătorie; de ce existau mai puţine divorţuri?
Să fie de vină vremea, moda după care trăim? 
Să fie oare din cauză că timpurile s-au schimbat? 
De ce în loc de o singură persoană ajungem să ne vindem inima la sute de parteneri ca mai apoi să rămânem cu sufletul jerpelit şi să zicem că dragostea adevărată nu mai există?

Există suflete pereche, există dragoste adevărată, problema este că noi ne-am dăruit inima persoanelor nepotrivite, am fost dezamăgiţi în dragoste de prea multe ori şi am încetat să mai credem în această dragoste pură.
Problema nu este secolul în care trăim ci faptul că ne lăsăm dirijaţi de pofte şi de lucruri fără de folos, şi astfel ajungem să fim nişte străini care ar vrea iubire dar nu mai sunt în stare să o dăruiască şi chiar dacă ar vrea să dăruiască această dragoste nu mai au cui, pentru că toţi sunt infectaţi.
Soluţia?
Da, există şi o soluţie, pentru că nu toţi băieţii caută fete "cu experienţă" , pentru că nu toate fetele vor băieţi cu lista plină, pentru că unii chiar işi aşteaptă jumătatea şi în ziua de azi
Soluţia este aşteptarea băiatului, fetei potrivite şi rugăciunea către Dumnezeu, care ştie mai bine ce fel de băiat/fată să îţi dea.

Greu nu-i aşa? Dar crede-mă, se merită!

Tuesday, April 16, 2013

Când îţi doreşti ceva, te şi vezi acolo...

Astăzi o prietenă mi-a spus ceva de genul: "tu când îţi doreşti ceva te şi vezi acolo". Şi i-am răspuns că este adevărat, deoarece dacă îmi propun ceva, îmi doresc atât de mult acel lucru încât nu încetez să visez că sunt acolo, că mi se întâmplă iar asta face ca ambiţia mea să crească şi să lupt şi mai mult.

Şi ce dacă visul meu se poate nărui? 
Important este să ai puterea să crezi în el, să lupţi pentru el, să dai tot ce ai pentru a ajunge acolo unde ţi-ai propus. Iar în cazul în care eşuezi să fii mândru de tine căci ai făcut tot ce ţi-a stat în putere să faci.

Poate că acestea par gândurile unui om naiv sau prea copil care are senzaţia că totul e aşa uşor, dar lucrurile nu stau deloc aşa. Adevărul este că visele mele (cele de acum) sunt nu greu, ci foarte greu de îndeplinit pentru că ele nu depind doar de mine ci depind şi de bani, şi de multe alte lucruri de care eu nu dispun, dar nu îmi pierd speranţa pentru că ştiu că nu ajung nicăieri dacă mă dau bătută sau dacă încep să fiu negativistă, aşa că atunci când apar astfel de momente încerc să le alung printr-o rugăciune în care îi cer ajutorul lui Dumnezeu, pentru că nu sunt singură şi nici nu am de gând să-mi îndeplinesc visele singură.

Tu lupţi pentru visele tale?

Monday, April 15, 2013

Iubirea, un sentiment straniu...

Ce e iubirea? 
Acest sentiment care dă târcoale prin atât de multe moduri dar care poate fi descris în atât de puţine cuvinte; care îi face până şi pe cei mai duri oameni să plângă, să îşi deschidă sufletul.
Nimeni nu poate să rămână neatins de iubire.

Şi totuşi cuvintele îmi fug acum că doresc să spun ceva despre acest sentiment, am atât de mult de scris dar nu am cuvinte. E poate prea intens, poate că doar sufletul ar trebui lăsat să vorbească, sau faptele, cuvintele, ce pot face ele? 
Ştie oare cineva cât de multe se ascund în spatele unui :" te iubesc"?

Cumva, am învăţat că iubind nu dai o parte din tine celui de lângă tine ci te dai pe tine, cu tot ce ai, cu tot ce eşti.
Nu e ca şi cum ai face un schimb de obiecte pe care le împrumuţi ca să le primeşti înapoi, ci e ca atunci când pui o roată la o maşină şi o faci să devină completă, imaginează-ţi că tu eşti roata iar maşina este persoana căruia te dăruieşti, şi rămâi acolo până te uzezi şi mori, aceasta e iubire...

Iubirea nu se poate da doar pe jumătăţi, şi ea nu scade ci creşte cu fiecare zi mai mult...
Nu oamenii se schimbă pentru iubire, ci iubirea îi schimbă pe oameni.
Iubirea, nu e deloc oarbă precum se zice, credeţi-mă, iubirea vede totul, dar acceptă totul, iartă totul...

Cine nu ştie să se dezbrace de tot ce are şi să dea totul, nu ştie să iubească.
P.S. Acum că am scris toate acestea mă gândesc la Iisus, pentru că El a făcut un act de iubire şi s-a dăruit pe Sine pentru noi. 
Noi facem ceva pentru El?

Sunday, April 14, 2013

Dumnezeu

De fapt cine e Dumnezeu cu adevărat?
Sunt aşa multe perspective din care poate fi privit El şi cu toate acestea niciodată nu poţi ajunge să-L cunoşti cu adevărat.
Poate se crede despre mine că dacă vorbesc atât de mult despre El îl şi cunosc, dar eu sunt la fel de curioasă ca şi alţi oameni care pun întrebări despre El, şi la fel ca ei mă lovesc de un zid imens ce nu-mi permite să găsesc răspunsurile pe care le caut.
Şi când ajung aici mi-l imaginez pe Dumnezeu ca fiind un cerc care nu are nici început şi nici sfârşit e veşnic , infinit...
Şi îmi zic că mintea omului nu poate să priceapă tot adevărul despre El.

Eu nu cunosc decât acea parte pe care m-a lăsat El să o văd, prin rugăciunile pe care mi le-a ascultat, prin bucuriile şi problemele pe care le-a îngăduit în viaţa mea, prin oamenii pe care mi i-a dat, prin Biblie, prin biserică.

Iar din toate acestea am descoperit că Dumnezeu este:

În primul rând un tată pentru mine ( care îmi conduce paşii şi are grijă de rănile mele, care nu mă judecă niciodată după cum merit pentru că mă iubeşte şi are îndelungă răbdare, care îmi dă sfaturi şi mă ţine de mână prin dureri);

În al doilea rând, un prieten credincios (care mă ascultă şi nu e niciodată prea ocupat pentru mine, pe umărul căruia pot să plâng fără să mi se reproşeze că plâng din nimicuri, care mă ajută fără să îmi ceară ceva la schimb); 

În al treilea rând un critic dulce (care ştie că sunt om şi greşesc dar nu încetează să mă corecteze cu răbdare şi blândeţe, iar uneori chiar să mă certe); 

Şi în ultimul rând un rege (care are pretenţii ca eu să mă comport ca atare şi să nu-L dezamăgesc, să semăn cu El, să am grijă de suflet).

Şi toate aceste lucruri le face pentru mine dar nu în felul cum le fac oamenii, ci în felul Său. 

Am o veste bună şi pentru tine, Dumnezeu poate să fie tatăl, prietenul,criticul şi regele tău dacă şi tu doreşti acest lucru!

Thursday, April 11, 2013

Vremea...

Nu-mi place vremea de afară atunci când este mohorâtă pentru că tind să devin şi eu ca ea, dar astăzi am decis ca este timpul să pun un indicator cu cuvântul stop în faţa mea şi să decid singură ce fel de vreme vreau să fie în interiorul meu.
Prevăd mult soare, multă iubire şi multă speranţă, prevăd perseverenţă! Pentru că aceste lucruri sunt cele pe care le doresc cu adevărat lângă mine, aşa că de ce să las vremea de afară să îmi strice starea?

Poate că pe la voi este frumos afară, dar în caz că nu, nu lăsaţi acest mic obstacol să vă strice ziua!

Wednesday, April 3, 2013

Unde ne este pofta de viaţă?!

Parcă oamenii sunt din ce în ce mai trişti şi mai mohorâţi, de ce nu mai există cuvinte de încurajare? Peste tot se aud numai veşti rele, numai crime, bătăi etc. 
De ce oferim atât de mult timp din viaţa noastră pentru lucrurile triste şi atât de puţin timp celor care merită? 
Unde ne-a dispărut zâmbetul?
Zâmbetul acela inocent pe care îl are un copil când se joacă , zâmbetul pe care ţi-l oferă primii fulgi de nea sau prima zi de primăvară...
Unde ne este pofta de viaţă? 
Unde ne este bucuria şi speranţa?

Se întâmplă atâtea lucruri rele, sunt atâtea necazuri, dar asta nu ne dă dreptul să trăim într-un anotimp ploios, ci tocmai aceste lucruri trebuie să fie cele care să ne facă să ne dorim să zâmbim.

Sunt sătulă să aud cuvinte precum :" dacă el face aşa eu de ce nu, dacă el se comportă aşa, aşa îi fac şi eu". 
Voi chiar vreţi să fiţi nişte copiatori? 
Eu vreau să fiu pe dos, şi dacă lumea este plină de răutate şi de pesimism , aleg să fiu bună, şi să strâng speranţa cu toată puterea în braţele mele.
De ce? 
Pentru că oamenii vor fi la fel de răi indiferent dacă tu eşti bun sau rău, iar dacă alegi să fii bun trăieşti în pace şi îl ai pe Dumnezeu de partea ta, pe când dacă alegi să fii rău, te afunzi singur în noroi.

Aşa că, dă-ţi o palmă şi trezeşte-te la realitate, viaţa e aici, e frumoasă cu bune şi rele şi încă aşteaptă după tine!