Dumnezeu

De fapt cine e Dumnezeu cu adevărat?

Sunt aşa multe perspective din care poate fi privit El şi cu toate acestea niciodată nu poţi ajunge să-L cunoşti cu adevărat.

Poate se crede despre mine că dacă vorbesc atât de mult despre El îl şi cunosc, dar eu sunt la fel de curioasă ca şi alţi oameni care pun întrebări despre El, şi la fel ca ei mă lovesc de un zid imens ce nu-mi permite să găsesc răspunsurile pe care le caut.

Şi când ajung aici mi-l imaginez pe Dumnezeu ca fiind un cerc care nu are nici început şi nici sfârşit e veşnic , infinit...

Şi îmi zic că mintea omului nu poate să priceapă tot adevărul despre El.

Eu nu cunosc decât acea parte pe care m-a lăsat El să o văd, prin rugăciunile pe care mi le-a ascultat, prin bucuriile şi problemele pe care le-a îngăduit în viaţa mea, prin oamenii pe care mi i-a dat, prin Biblie, prin biserică.

Iar din toate acestea am descoperit că Dumnezeu este:

În primul rând un tată pentru mine ( care îmi conduce paşii şi are grijă de rănile mele, care nu mă judecă niciodată după cum merit pentru că mă iubeşte şi are îndelungă răbdare, care îmi dă sfaturi şi mă ţine de mână prin dureri);

În al doilea rând, un prieten credincios (care mă ascultă şi nu e niciodată prea ocupat pentru mine, pe umărul căruia pot să plâng fără să mi se reproşeze că plâng din nimicuri, care mă ajută fără să îmi ceară ceva la schimb); 

În al treilea rând un critic dulce (care ştie că sunt om şi greşesc dar nu încetează să mă corecteze cu răbdare şi blândeţe, iar uneori chiar să mă certe); 

Şi în ultimul rând un rege (care are pretenţii ca eu să mă comport ca atare şi să nu-L dezamăgesc, să semăn cu El, să am grijă de suflet).

Şi toate aceste lucruri le face pentru mine dar nu în felul cum le fac oamenii, ci în felul Său. 

Am o veste bună şi pentru tine, Dumnezeu poate să fie tatăl, prietenul,criticul şi regele tău dacă şi tu doreşti acest lucru!