Versetul zilei

Sunday, February 25, 2018

Oameni cu povești - Cosmin - 5

În luna octombrie 2017 a luat naștere proiectul: Oameni cu povești.” 
De ce? 
Pentru că peste tot în jurul nostru sunt oameni, ca și noi. Oameni cu dureri, oameni cu bucurii, cu bune și cu rele. Spre acești oameni aș dori să privim. 
Aici nu puteți găsi decât o mică parte din povestea lor.

A se citi numai cu inima deschisă.


Bună, spune-mi ceva despre tine, care este povestea ta?
Bună, mă numesc Cosmin și am 26 de ani. Sunt născut într-o comună micuță din județul Arad. Nu sunt nimic fără Acela care are tot universul în mâini. ”Sunt un firicel care apare puțintel și apoi dispare'' (Iacov 4:14). Toată copilăria mi-am petrecut-o în acest loc și sunt mulțumitor că am legat prietenii strânse, unele care încă se mai păstrează, altele care au cam apus, însă niciuna nu s-a uitat.
Incă de la început am simțit cum Dumnezeu cârmuiește barca vieții mele. În școala generală nu am
fost printre primii din clasă la învățătură, nici cel mai popular nu eram, însă îmi amintesc cu drag de
momentele în care, copil fiind, părinți ne duceau la o ''casuță'' mică, o ''căsuță” pe care ai mei o numeau Casa Domnului. 

Copilăria mea nu a fost umbrită de tehnologia ultra-avansată, gadgeturi, telefoane mobile sau computere ci de vânătăi de la căzăturile din copaci. Haine rupte sau pline de noroi de la un meci de fotbal cu prietenii în ploaie pe terenul improvizat în fața acelui vecin care avea mai multă iarbă în fața casei; de vecini supărați pentru că seara la ora 21 încă mai suntem pe stradă și facem gălăgie, vecini care acum plâng de multe ori de prea multă singurătate și care ar da orice să mai fie iar strada plină de copii gălăgioși.

Sunt un simplu om care încearcă să facă ceva pentru cei din jurul lui, chiar dacă uneori nu reușește să iși atingă țelurile, nu renunță ușor la un lucru pentru care se merită luptat. Sunt un om care încearcă să îi încurajeze pe cei ce au nevoie de acest lucru. Încearcă să îi facă pe oameni să înțeleagă că viața trebuie trăită acum și nu ieri...acum și nu mâine.
De 5 ani sunt stabilit în Paris, Franța împreună cu minunata mea soție. Am un loc de muncă pe care
Dumnezeu mi l-a dat ''ca în somn''. Nu visam vreodată să lucrez în acest domeniu, însă Dumnezeu ascultă rugăciunile și celui mai mare păcătos.

În viața primim multe lecții, care ar fi cea mai prețioasă lecție pe care consideri că ai primit-o?
Faptul că Dumnezeu lucrează la viața omului în modul Său și nu numără secundele ca și noi.

Îmi aduc aminte când ceream lui Dumnezeu bani pentru o mașină nouă, iar a doua zi a fost grevă la

șoferii care transportau combustibil la benzinării, eu fiind nevoit să mă trezesc la ora 2 noaptea să ajung la ora 5 la serviciu.  Am spus ''mulțumesc pentru mașina pe care o am''.
Când nu eram mulțumit de încălțămintea din picioare Dumnezeu mi-a scos în față o grămadă de oameni nevoiași, la 0 grade celsius.
Îmi aduc aminte când am spus Doamne, facă-se cum Tu vrei și Dumnezeu mi-a dat un loc de muncă la care nici nu am îndrăznit să visez.

Spune-mi care este visul tău? Ce ți-ai dori să faci cu viața ta?
Cel mai mare vis al oricărui om este să trăiască într-o lume mai bună, așadar și eu aștept să ajung în
Rai...până acolo, trebuie să luptăm aici jos. 
Îmi doresc să pot să încurajez cât mai mulți oameni, să pot să îi fac să înțeleagă un lucru simplu, acela că ''Dacă vom trece prin ape, El va fi cu noi și râurile nu ne vor îneca; dacă vom merge prin foc, nu ne va arde și flacăra nu ne va aprinde...'' (Isaia 43:2) 
Un alt vis este acela de a scrie cea de-a doua carte și de a scrie cât mai mult despre Dumnezeu și pe blog. Poate cineva, într-o zi, chiar va fi încurajat citind. Tot ceea ce fac este numai și numai pentru ca lumea să vadă că avem Unul care e mai tare și mai puternic decât grijile noastre.

Dacă ar fi să alegi o amintire memorabilă din viața ta, una la care te-ai tot reîntoarce, care ar fi aceea?
Cea mai memorabilă amintire la care m-aș întoarce cu drag ar fi aceea in care eram acasă, acea perioadă este de neegalat.

Lasă-ne și tu povestea ta pe laviniahumeniuc@gmail.com

Pe Cosmin îl găsiți aici, pe blog http://www.cosminfrisan.com/

Saturday, February 3, 2018

Eu fac mai multe decât tine, tu doar te rogi.

Odată cineva mi-a spus, așa mai indirect și mai direct : Eu fac mai multe decât tine, tu doar te rogi. Faptele mele valorează mai mult decât rugăciunea ta. 

Și atunci m-a durut. M-am întrebat dacă chiar așa stau lucrurile și apoi mi-am văzut în continuare de drum. Cred că astăzi mi-am primit răspunsul. 

Am tot observat că sunt oameni care compară rugăciunea cu faptele bune și faptele bune cu rugăciunea. Oameni care spun că dacă te rogi de fapt nu faci mari lucru și că mai bine te duci și faci ceva. 

Iar eu în gândul meu, ziceam: Dar rugăciunea valorează atât de mult. Rugăciune înseamnă să iei problema cuiva și să o pui direct în mâna Dumnezeului celui viu, Celui ce poate totul. Cum? Cum să fie fapta mea mai mult decât o rugăciune?

Astăzi Dumnezeu vrea să îmi spună mie și ție, că rugăciunea și faptele nu trebuiesc puse în comparație pentru că ele merg mână în mână. Vrei să faci ceva pentru cineva? Începe cu o rugăciune și abia mai apoi treci la acțiune. De ce? Pentru că rugăciunea are putere, este valoroasă. Prin rugăciune încredințezi înaintea Tatălui din ceruri nevoia ta sau nevoia celui de lângă tine. Și Tatăl din ceruri, care vede și cunoaște totul știe mai bine decât tine nevoile celui pentru care te rogi, așa că El îți va spune ce ai de făcut. Va vedea dacă tu ai resursele necesare de a face asta, iar dacă tu nu le ai, atunci poate va trimite pe altcineva la acea persoană.

Da, uneori ne dorim să facem lucruri mari pentru cei de lângă noi. Sau poate lucruri mici. E adevărat că uneori chiar putem, dar alteori poate nu ne stă în putință să facem asta pentru că nu avem nici noi. Și atunci ne putem ruga. Și rugăciunea este o formă de a face ceva pentru cineva.  

Nu știu cât valorează faptele tale astăzi, poate tu știi mai bine. Doar atât știu că ele au valoare numai dacă sunt făcute în Hristos și rugăciunea le însoțește. 

Sursă imagine: Pinterest

Thursday, February 1, 2018

Ai parte de harul Meu

Poate și tu ești ca mine. Poate te-ai uitat la oamenii care au umblat cu Dumnezeu și ți-ai spus că vrei să fii ca și ei. Să faci ce au făcut ei ca să te poți apropia de Dumnezeu. 

Te-ai uitat la Avraam și ai spus că vrei să ai o credință așa mare ca a lui. Că vrei să fii gata să sacrifici totul, în orice vreme. Te-ai uitat la Moise și ți-ai dorit să ai și tu o relație atât de puternică și de apropiată cu Dumnezeu. L-ai văzut pe Daniel și ai vrut să devii un om al rugăciunii, un om care se roagă cu putere și nu se teme de cei ce îi stau împotrivă. L-ai observat pe Samuel și ai spus că vrei să fii și tu gata, pregătit oricând să răspunzi la chemare cu iată-mă. Te-ai uitat la Maria și ți-ai dorit dorit ca să poți accepta planul lui Dumnezeu pentru tine cu atâta ușurință pe cât a făcut-o și ea. Să îl vezi ca pe un har, o binecuvântare. Te-ai uitat la femeia cananeancă și ai vrut să primești fărămituri, să ai credința și îndrăzneala pe care a avut-o ea. L-ai observat pe Pavel și ai spus că vei duce până la capăt cursa, că vei câștiga premiul alergării.

Te-ai uitat la toți cei scriși în Biblie și la toți cei din jurul tău ce umblă cu Dumnezeu și te-ai văzut alături de ei dar apoi ai căzut. 

Ai mai privit odată și ți-ai dat seama că nu ești ca nici unul dintre ei. Ți-ai spus că tu nu ești Avraam. Tu nu ești gata să sacrifici întotdeauna. Tu nu ai relația pe care Moise o avea cu Dumnezeu. Tu nu te rogi ca Daniel și nu ești mereu gata precum a fost Samuel. 
Tu nu accepți întotdeauna voia Lui cu ușurință. Uneori plângi, te zbați și ai vrea altceva. Uneori nu înțelegi planul Său. Tu nu ești femeia cananeancă să ceri fărămituri și câteodată, în timp ce alergi așa cum zice Pavel, aluneci și cazi. 

Te învinovățești singur. 
Și cineva strigă după tine: Neprihănitule! Ai spus că ești sfânt. Așa ești tu sfânt?!
Te prăbușești. Te demoralizezi. Pierzi lupta. Te uiți la tine și te vezi murdar. Ți se pare că nu mai ai nici o șansă acum. Totul e în zadar.

Apoi cineva se așează lângă tine. E însuși Dumnezeu. 

Știi, îți spune El, nu a fost niciodată vorba despre ei, despre ce pot face ei.
Îl privești printre lacrimi și răspunzi în șoaptă. Cum? Nu înțeleg ce zici, Doamne.
Și Dumnezeu răspunde mai tare și mai clar ca niciodată: Poate că tu nu ești ca ei. Dar Eu sunt Același. 
Îți ștergi lacrimile și devii atent. Cum? întrebi din nou. 
Și Dumnezeu continuă: Nu a fost vorba de ei. Ci de ceea ce Eu am modelat. Nu a fost vorba de puterea lor proprie ci de îndurarea și harul Meu care le-au fost de ajuns. Și ei au fost oameni. Și ei au greșit. Și ei au avut slăbiciuni. Eu i-am făcut vrednici. A fost îndurarea Mea și harul Meu. Iar Harul nu s-a terminat. În palmele Mele te-am săpat și pe tine. Ai parte de harul Meu. 
Am?
Da. Credeam că știi asta deja. De câte ori trebuie să îți mai spun? Acum ridică-te. Continuă-ți drumul. Nu s-a terminat încă. 

Sursă imagine: Pinterest