Versetul zilei

Saturday, September 29, 2012

GOD IS HOPE

Dumnezeu este speranţă, sau ar trebui mai bine să spun Dumnezeu este speranţa mea. Nu s-a întâmplat nimic special ca să mă determine să spun această afirmaţie, doar am privit o poză şi am realizat cât adevăr spun aceste 3 cuvinte.De ce să mă mint singură spunând că am ajuns până aici bazându-mă pe mine?
Nu ar avea rost. Adevărul e că sunt astăzi aici pentru că am avut speranţă a cărei temelie stă într-o relaţie sănătoasă cu Dumnezeu. Iar acum privesc viitorul, nu ştiu ce va fi, ştiu doar atât GOD IS HOPE AND HE IS WITH ME in EVERY DAY :)

Tuesday, September 25, 2012

Cel care mi-a cucerit inima...

Tema: ”Portretul celui care ți-a cucerit inima ” propusă de B.D.

Cred că oricine şi-ar dori să aibă lângă el acea persoană cu care să-şi petreacă întreaga viaţă.Poate e ceva specific fetelor să viseze la acel prinţ din poveşti care e mereu perfect şi îndeplineşte toate cerinţele necesare.Am sperat şi eu la o persoană specială, cea care să fie mereu lângă mine pentru totdeauna, cel pe care Dumnezeu l-a pregătit şi l-a pus deoparte. Portretul lui fizic în viziunea mea era cândva brunet şi fără ochi căprui, portretul moral în viziunea mea nu prea era conturat. Şi a trecut timpul şi n-am primit nici un prinţ.Teribilă dezamăgire.Vorba aia, a trebuit să sărut broscoi dar nici urmă de prinţ. Am înţeles totuşi într-o zi cum mi-aş dori să fie prinţul meu. Şi atunci prima calitate pe care am ales-o a fost să îl iubească pe Dumnezeu.A doua calitate pe care acea persoană trebuia să o aibă era să mă iubească.O a treia calitate să fie sănătos. 
 Ei, prinţul nu a apărut când am vrut eu şi poate nici când au vrut alţii, a apărut la momentul potrivit şi ales de Dumnezeu. Şi daţi-mi voie să vă spun că nu e nici brunet, şi spre dezamăgirea mea are ochi căprui. Să cer alt prinţ?
Cel care mi-a cucerit inima nu este exact cum am vrut eu să fie, nu este nici măcar cât aş fi putut să cer dacă aş fi putut să pun toate calităţile posibile.Cel care mi-a cucerit inima este mai mult decât atât, mai mult decât merit şi asta pentru că s-a gândit Dumnezeu la toate şi mi-a dăruit o persoană minunată lângă care aş vrea să trăiesc nu o viaţă întreagă că nu-mi ajunge, ci 20, o veşnicie. Şi nu pot decât să mă minunez de fiecare dată şi să spun "Mulţumesc Doamne".Să nu credeţi acuma că e vorba de nu ştiu ce super man, e doar un om normal cu un suflet mare.Pentru că mai există şi prinţi în ziua de azi, dar nu de ăia perfecţi ca în poveşti, ci din aceia care mai şi greşesc din când în când dar care te completează şi sunt darul primit de la Dumnezeu.
Deci , vă doriţi un prinţ? Rugaţi-vă pentru el şi o să primiţi mai mult!
Ce trebuie să facem după aceia? Să îl păstrăm. Dacă lucrurile nu merg bine nu înseamnă că prinţul era defect ci că trebuia să avem grijă de el!

Cât m-ar costa un miracol?

Am avut ocazia să citesc o povestioară care să mă impresioneze foarte mult. Ca să vă spun aşa în mare, pentru că povestirea am citit-o prin 2009-2010 pentru prima dată şi am recitit-o vara asta, s-ar putea să nu îmi aduc bine aminte detaliile.
Este vorba despre o fetiţă de 7-8 ani care avea un frăţior bolnav iar într-o zi i-a auzit pe părinţii ei spunând că numai un miracol l-ar mai putea salva.Ea, a fugit repede în camera ei şi a început să numere toţi banii pe care îi avea în puşculiţă (nu-mi aduc aminte cifra exactă, dar era vorba de câţiva  cenţi).I-a luat şi a plecat la farmacie. Când a ajuns acolo,farmacistul era ocupat şi vorbea cu un client, fetiţa a aşteptat cât a aşteptat dar apoi a pus bănuţii pe masă şi a zis : 
Aş dori să cumpăr un miracol, cât costă? 
Atât farmacistul cât şi persoana ce era prezentă s-au uitat spre fetiţă neînţelegând ce vrea ea să spună.Fetiţa le-a explicat că frăţiorul ei era bolnav şi de ceea ce au zis părinţii ei, şi împingându-i banii farmacistului a continuat : 
îmi ajung ca să cumpăr un miracol? 
Farmacistul i-a explicat că nu poate să cumpere un miracol, dar atunci clientul de care v-am spus mai devreme a întrebat-o câţi bani are , i-a luat şi i-a zis că exact atât costă acel miracol. A mers acasă cu fetiţa şi a discutat cu părinţii ei.El era chiar medicul chirurg de care avea frăţiorul său nevoie. Părinţii se tot întrebau cât oare a costat acea operaţie, noi ştim cât, acei puţini cenţi plus credinţa unui copil.
Acuma, aş dori şi eu să cumpăr un miracol şi cred că nu costă nimic, pentru că Isus a plătit deja preţul pentru mine şi pentru tine, murind pe cruce. 
Deci, îndrăzniţi să credeţi că încă mai există miracole!

Sunday, September 23, 2012

Puterea de a mai ierta...

De ce să nu recunoaştem că de multe ori ne este greu să cerem iertare însă şi mai greu ne este să iertăm. Iertarea ar putea fi unul dintre capitolele dificile din viaţa unui om dar prin care fiecare a trecut măcar o dată. 
Orice persoană are nevoie să fie iertată pentru că fie că vrem sau nu de multe ori greşim chiar şi faţă de persoanele dragi. Însă ce se întâmplă atunci când am iertat de atâtea ori aceeaşi persoană încât spunem că nu se mai poate? Cred că aici este nevoie de puterea de a mai ierta care se poate lua din dragoste. 
Haideţi să nu mai fim răutăcioşi cu cei pe care îi iubim, să ne amintim că de multe ori şi noi am greşit faţă de unul sau altul şi poate că ni s-au mai acordat şanse fără ca măcar să le fi meritat. Să nu ne fie greu să mai iertăm, să mai lăsăm de la noi pentru că persoanele pe care le iubim rămân de prea puţine ori pentru totdeauna lângă noi...

Friday, September 21, 2012

Cum comunicăm cu cei din jur?

Adevărul este că uneori cuvintele rămân doar nişte simple idei aşezate pe o pagină de hârtie sau spuse cândva.Există oameni care încearcă să transmită ceva important prin ceea ce spun, dar ascultătorii încep să dispară.Am observat că oamenilor le place mai mult să vorbească, poate uneori nu au nimic de spus dar vorbesc aşa numai ca să fie ei cei ascultaţi.În ziua de azi nu se mai poate vorbi de comunicare pentru că a comunica nu înseamnă doar a spune ce ai de spus ci înseamnă a face schimb de idei cu persoana de lângă tine şi a fi sigur că persoana respectivă a îneţeles exact mesajul tău iar tu exact ce a vrut ea să spună.De multe ori nu mai este aşa.Una vorbeşti tu, alta înţelege ascultătorul şi mesajul se pierde undeva pe drum.Aia nu se poate numi comunicare.
În felul acesta multe gesturi se pot înţelege greşit şi de asemenea multe cuvinte pot fi interpretate în mod incorect.
Ce părere ai despre comunicare, este activă în viaţa ta?

Sunday, September 16, 2012

De ce să nu ne trezim acum?

Vreau să le mulţumesc persoanelor care trec mereu pe aici sau chiar ocazional şi îmi lasă din gândurile lor.De asemenea vreau să mulţumesc şi pentru complimente.Chiar dacă nu reuşesc să trec de fiecare dată înapoi sau să răspund la comentarii, apreciez gândurile şi vizitele voastre şi sper să vă fie de folos ce scriu.


Ultima zi de vacanţă.Un nou început.Un sfârşit.
Trece timpul, sau aş putea să corectez şi să spun, trec oamenii prin timp, se duc anii din viaţa lor, dar întrebarea care ar trebui să ne atragă atenţia cu adevărat este: ce rămâne în urma noastră?!
Mă doare să văd că atât de mulţi oameni sunt preocupaţi de geneza lor, de unde vin, că fac atâtea descoperiri şi atâtea sacrificii, atâta timp pierdut ca să afle ce a fost mai înainte de ei şi atât de puţini oameni care sunt preocupaţi de locul unde se vor duce. 
Eu cred că întrebarea care ar trebui să ne bată la cap nu este de unde venim,  ci încotro ne îndreptăm.
Oamenii afirmă că cred în Dumnezeu, România este o ţară care se caracterizează ca fiind creştină şi totuşi lipseşte credinţa, lipseşte dragostea, iertarea, bunătatea.Ne întrebăm de ce în jurul nostru este atâta invidie , răutate, ură şi altele.Găsim răspuns? Cred că fiecare are unul, dar cine îţi garantează că e cel corect? Adevărul e că ne-o facem cu mâna noastră şi trece timpul şi ne prinde ocupându-ne de fleacuri.De ce? De ce nu realizăm odată care sunt lucrurile cu adevărat importante? Chiar trebuie să regretăm mereu după ce trece un an, doi? Să ne trezim la un moment dat că am facut nu ştiu câte lucruri care nu aveau rost, sau care ne-au lăsat cu gust amar? De ce să nu ne trezim acum?

Friday, September 14, 2012

Cine eşti, cine sunt?

"Cine eşti, cine sunt?"

Tu (Dumnezeu) eşti luminiţa ce îmi arată mereu drumul, eşti mâna care mă prinde atunci când sunt pe cale să mă împiedic, eşti vocea care mă atenţionează atunci când în faţă îmi stă o prăpastie iar eu sunt prea oarbă ca să o văd. Tu eşti dragostea ce îmi încălzeşte sufletul când îl simt rece şi apăsat.
Eşti cel care îmi desenează traseul pe care trebuie să îl urmez şi are grijă să mă aducă înapoi atunci când mă rătăcesc.Eşti cel care îmi şterge lacrimile de pe obraz şi îmi alină durerea din suflet când inima îmi este în bucăţi.Eşti indicatorul de pe drum ce îmi arată mereu adevărul şi pe unde mă aflu. Tu eşti pacea ce îmi cuprinde inima în fiecare dimineaţă.Tu eşti cel care merge înaintea mea şi pe care am ales şi doresc cu ardoare să continui să îl urmez pentru că mă duci în locuri în care oamenii nu ar putea niciodată să o facă.
Tu eşti Dumnezeul meu.
Eu, sunt haina sfăşiată şi prăfuită ce stă mereu aruncată pe o margine de drum, sunt copilul care cerşeşte dragoste de la străini şi nu este niciodată mulţumit. Sunt cea care stă cu mâna întinsă gata să ia o doză de alinare din mâna cuiva şi tot eu sunt cea care de cele mai multe ori rămâne cu mâna goală. Sunt străina care bate pe la porţi închise, care încă nu a înţeles că locul ei nu este acolo. Eu sunt vasul de lut care se răzvrăteşte adesea dar totuşi ar vrea din dragostea Ta.Sunt mâna de ţărână care nu se mulţumeşte niciodată cu ce are şi ar vrea mai mult.Sunt golul ce-l simt întotdeauna în piept atunci când amintirile bat la geam. Eu sunt personajul din carte pe care nu-l reţine nimeni, sunt un nimic, dar cu toate acestea, mă simt copilul Tău şi îmi este de ajuns.

Tuesday, September 11, 2012

Mesaj pentru tine!

Ştii tu, oricine ai fi am un mesaj pentru tine.Poate l-am mai repetat şi în alte articole dar este necesar să vin şi să îţi spun şi acum: Dumnezeu te iubeşte! Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său Isus să moară pentru păcatele tale ca tu să ai viaţă veşnică.Dumnezeu te iubeşte, te aşteaptă şi vrea ca să îţi ofere eliberarea de care ai nevoie.Nu-L amâna, şi nu te baza doar pe o relaţie superficială.A fi copilul lui Dumnezeu nu înseamnă a crede în El şi a te ruga din când în când ci înseamnă a trăi o viaţă curată, după Cuvântul Lui. El te vede, îţi cunoaşte întreaga viaţa şi mai mult de atât El te aşteaptă să te împaci cu El.Poate azi e ultima strigare, ultima dată când mai bate la uşa ta, nu-L refuza!
Acum e momentul cel mai potrivit să îţi pui viaţa în ordine, să laşi păcatul la crucea Lui şi să-L accepţi ca Domn şi Mântuitor în viaţa ta.Nu te înşela singur spunând că Dumnezeu nu există şi nu te mai uita la alţii sau la tot ce se întâmplă în lume, uită-te la tine pentru că tu sigur ai nevoie de Dumnezeu!

În septembrie nu-i loc de plâns.

Ai venit toamnă, ţi-ai făcut intrarea ca o regină iar acum continui să domneşti.Ei şi ce dacă? Crezi că poţi speria oamenii dacă vii cu ploi şi nostalgie, dacă laşi vântul să bată mai tare şi aduni mai multe probleme?
Am noutăţi pentru tine, în septembrie nu-i loc de plâns, nu-i timp pentru durere şi amăgire.Poate octombrie va fi mai puţin ocupată dar în septembrie nu mai încap indoiala şi grijile, pe acestea le-am lăsat de mult în mâna lui Dumnezeu.
Ce spui de asta, toamnă?

Monday, September 10, 2012

Pagini dintr-un jurnal...

Oamenii îmi dau etichete şi de ce să mint zicând că le dezlipesc? Nu fac asta. Şi de ce aş face-o? Ei oricum îmi vor lipi altele...
Nu cu ei este problema, nu de oameni mi-e frică mie, ci de Acela ce cunoaşte totul şi poate să îmi dea pe faţă într-o clipă toată viaţa cu toate amănuntele.Şi nu că mă tem de ce părere vor avea cei din jur când o vor afla, ci mă tem de reacţia pe care o voi avea eu când îmi voi da seama cât timp am pierdut irosindu-l.Mi-e teamă că îmi voi da seama că am făcut atât de multe lucruri inutile şi atât de puţine lucruri bune. Că n-am râs şi n-am îmbrăţişat oamenii îndeajuns de mult.Că n-am iubit din toată inima şi n-am spus mereu adevărul.Că de multe ori am dramatizat totul şi am plâns prea mult în loc să mă duc să-mi cer iertare.Că m-am comportat ca un copil atunci când ar fi trebuit să fiu un adult , şi ca un adult atunci când ar fi trebuit să îmi permit să fiu copil. Mi-e teamă că nu am reuşit încă să-mi perfecţionez gândirea şi să nu mai ţip la cei dragi. Mi-e teamă că nu m-am rugat aşa cum ar fi trebuit să o fac, că nu am iertat de fiecare dată şi nu am spus vorbe cu căldura cu care ar fi trebuit spuse. 
Ce am să zic atunci? Cu ce să mă scuz? Oamenii mă vor eticheta mereu dar cum voi putea oare să dezlipesc eticheta pe care o va lipi Dumnezeu după ce inima îmi va înceta să mai bată?

Aş vrea să număr clipele...

"Aş vrea să număr clipele, dar timpul trece-n grabă..."

Trupul & Sufletul

Oamenii sunt formaţi din două părţi.O parte este trupul iar cealaltă parte este sufletul.De trup, au mereu grijă: îl îmbracă, îl hrănesc şi aleargă peste tot unde este nevoie numai ca să se simtă bine, să fie totul comod.În schimb sufletul îl lasă gol, amărât şi flămând. Rareori privesc oamenii în oglină şi îi observă pe amândoi, iar de cele mai multe ori atenţia le cade din nou pe trup, când în sfârşit se satură să privească trupul privirea lor se duce către suflet, îl văd că este dezbrăcat şi vai de el dar cu toate acestea îşi spun :"nu azi, mâine, azi nu am timp".
Într-o zi la un mormânt rece va fi prezent un trup, unul care se va descompune, şi un suflet care va fi veşnic.Oare cât de nefericit va fi acel om când va realiza că s-a trudit atât de mult pentru ceva ce era trecător dar nu a ridicat nici măcar un deget pentru ceva sfânt şi veşnic?
Dumnezeu v-a creat cu iubire şi v-a ales să ajungeţi în cer cu El, să fiţi copii de Dumnezeu, dar voi ce faceţi cu acest dar? Nu lăsaţi sufletul să moară de foame şi de frig. Aveţi grijă de el, îmbrăcaţi-l cu ce aveţi mai frumos şi hrăniţi-l mai ceva  ca pe trup pentru că este cea mai importantă comoară pe care o aveţi.

Thursday, September 6, 2012

Plouă la fereastră.

Îţi arde inima de durere, de amăgire şi de nervi. Ceva o macină dar nici măcar tu nu ştii ce.Priveşti spre fereastra deschisă la ploaia rece ce stă gata să topească şi flăcările inimii tale, dar parcă ceva nu o lasă. Totuşi, picăturile cad aliniate la pământ, în aceeşi direcţie în care odată cădeau peste tine doar că acum traiectoria lor este alta, una care nu te priveşte. Oftezi, te simţi pustie şi mai priveşti încă o dată ploaia, gândurile îţi fug departe. Imediat te vezi pe vremea când erai copil, când totul părea simplu şi erai mai inocent.În ce moment te-ai transformat în persoană care eşti acum? O persoana amară.Ştiu, ai vrea să te schimbi, să faci lucrurile să fie altfel şi totuşi ceva te opreşte, să fie aceeaşi piedică pe care o întâmpină şi ploaia? Dar stropii ating fereastra şi sar peste părul tău uscat , peste trupul tău rece şi peste inima ce este în flăcări.Te laşi cuprinsă de toate şi uiţi ce făceai acolo şi la ce te gândeai.O dorinţă puternică îţi cuprinde din nou inima, ai vrea pace şi linişte, ai vrea o lume senină, ai vrea să nu te mai temi de oameni iar apoi realizezi că şi tu eşti om, că de fapt trebuie să te temi de tine şi de răul pe care fără să vrei îl faci celorlalţi.

Ieri Dumnezeu a fost cu mine

Există o melodie care spune aşa: "Ieri Dumnezeu a fost cu mine, astăzi eu sunt sub protecţia Lui, nu mă îngrijorez de ziua de mâine, mă încred în Cuvântul Domnului"
Cred că aceste cuvinte spun deja tot ce trebuie.Vedeţi voi, aceasta este cheia pentru îngrijorare sau mai bine zis aceasta este soluţia. De ce ne panicăm oare?Dacă am ajuns până aici şi Dumnezeu a fost cu noi pas cu pas nu va fi El cu noi şi de acum înainte? Nu vom şti niciodată ce ne aduce ziua de mâine, cine ne va mai răni, sau ce drumuri se vor mai închide pentru noi, dar dacă îl avem pe Dumnezeu ca ajutor totul va fi bine.
Ştiu că e mai uşor de zis decât de crezut şi de făcut, ş nici eu nu sunt mai bravă, şi eu uit de El în momentele dificile şi totuşi Dumnezeu rămâne şi ne ajută să trecem mai departe.
Pe un om îl vezi când e lângă tine, când vine, când pleacă, dar pe Dumnezeu nu-L poţi vedea, uneori nu poţi nici măcar să-L simţi, însă ţine minte ceva : Dacă El nu ar fi fost cu tine în fiecare zi nu ai fi ajuns până aici!
Aşa că atunci când ai parte de greutăţi şi îngrijorări nu înceta să-ţi aminteşti aceste cuvinte:
"Ieri Dumnezeu a fost cu mine, astăzi eu sunt sub protecţia Lui, nu mă îngrijorez de ziua de mâine, mă încred în Cuvântul Domnului"

Wednesday, September 5, 2012

Învaţă...

Învaţă copile, în drumul tău că oamenii pari buni şi pe faţă sunt de fapt răi.
Învaţă când să taci, când să vorbeşti, căci lumea are şi azi nevoie de oameni înţelepţi.
Învaţă de la cei din jur, căci multe sunt de învăţat dar oameni dornici să înveţe nu sunt niciodată.
Învaţă să iubeşti copile, şi nu te lua după cei ce nu ştiu să o facă, căci viaţa lor e pură amăgire, şi ar vrea dacă se poate pe toţi să îi întreacă.

Tuesday, September 4, 2012

Auzi străine,

Auzi străine, mai lasă uşa inimii tale deschisă, să mai intre  odată în ea bucuria şi pacea pe care le cauţi de atâta vreme.Nu te obosi să baţi la fiecare geam ce îţi apare în cale sperând că poate cuiva i se va face milă de tine şi te va lăsa să intri, nu înţelegi că cel care trebuie să se deschidă eşti tu?
De cât la uşa ta bate Dumnezeu dar tu nu auzi? Eşti orb, nu vezi cât de mult te iubeşte? Ce aştepţi? Până când ai de gând să-L mai amâni, crezi că va bate mereu acolo?  Până când ai să laşi îndoiala să-ţi cuprindă inima?

Sunday, September 2, 2012

Bună dimineaţa timp,

-Bună dimineaţa străine, vei trece şi azi la fel pe lângă mine?
Fără să mă bagi în seamă, fără să mă vezi?
Măcar astăzi stai cu mine. Hai timpule să ne împrietenim. Eu îţi voi spune cât de mare nevoie am de tine iar tu-mi vei povesti istorioarele ce le-ai auzit de pe la alţii, că doar eşti bătrân şi mare.
-Eu, zice timpul, nu am cum să mă opresc nici măcar o secundă din drumul meu.Toată ziua călătoresc şi nu mă satur să  privesc minunăţiile din jur. Aş vrea totuşi să mai iau o pauză din când în când să le spun oamenilor să mă preţuiască mai mult, dar vezi tu, datoria mea e să tot trec.Şi mai apoi nu-i minunat să vezi copacii înflorind, înverzind , îngălbenind şi apoi murind? 
Nu-i minunat să vezi cum toate renasc de fiecare dată mai noi şi mai pline de viaţă iar apoi se pierd într-un somn adânc?
Bună dimineaţa îmi zici? 
La mine nu e timp de aşa ceva, eu cutremur toată lumea şi nu am timp nici de o cafea.
-Străine, te rog, nu-mi zi poveşti din astea, că nu de ele vreau eu să aud.
Atât doresc, te rog opreşte ceasul, nu vezi că ticăie prea mult?