Auzi străine, mai lasă uşa inimii tale deschisă, să mai intre odată în ea bucuria şi pacea pe care le cauţi de atâta vreme.Nu te obosi să baţi la fiecare geam ce îţi apare în cale sperând că poate cuiva i se va face milă de tine şi te va lăsa să intri, nu înţelegi că cel care trebuie să se deschidă eşti tu?
De cât la uşa ta bate Dumnezeu dar tu nu auzi? Eşti orb, nu vezi cât de mult te iubeşte? Ce aştepţi? Până când ai de gând să-L mai amâni, crezi că va bate mereu acolo? Până când ai să laşi îndoiala să-ţi cuprindă inima?
De cât la uşa ta bate Dumnezeu dar tu nu auzi? Eşti orb, nu vezi cât de mult te iubeşte? Ce aştepţi? Până când ai de gând să-L mai amâni, crezi că va bate mereu acolo? Până când ai să laşi îndoiala să-ţi cuprindă inima?
Chiar si eu ma indoiesc totusi uneori de dreptatea lui Dumnezeu.
ReplyDeletece legatura are postarea mea cu dreptatea lui Dumnezeu?
DeleteImi plac asa de mult postarile tale.Atat de realiste si pline de adevar....
ReplyDeleteDegeaba cautam daca nu avem si noi "usa inimii deschisa"
ReplyDeleteAm pierdut cheile.
ReplyDeletegaseste-le :)
DeleteTrebuie sa auzim mai mereu chemarea sa,desi suntem cam surzi mai mereu la acest capitol.
ReplyDeleteSuntem surzi,orbi,pur şi simplu inconştienţi.Dumnezeu ne bate la uşă,iar noi nu îl primim.
ReplyDeleteIntotdeauna trebuie sa fim deschisi : la suflet , la minte si la inima !
ReplyDelete