Cine eşti, cine sunt?

"Cine eşti, cine sunt?"

Tu (Dumnezeu) eşti luminiţa ce îmi arată mereu drumul, eşti mâna care mă prinde atunci când sunt pe cale să mă împiedic, eşti vocea care mă atenţionează atunci când în faţă îmi stă o prăpastie iar eu sunt prea oarbă ca să o văd. Tu eşti dragostea ce îmi încălzeşte sufletul când îl simt rece şi apăsat.

Eşti cel care îmi desenează traseul pe care trebuie să îl urmez şi are grijă să mă aducă înapoi atunci când mă rătăcesc.Eşti cel care îmi şterge lacrimile de pe obraz şi îmi alină durerea din suflet când inima îmi este în bucăţi.Eşti indicatorul de pe drum ce îmi arată mereu adevărul şi pe unde mă aflu. Tu eşti pacea ce îmi cuprinde inima în fiecare dimineaţă.Tu eşti cel care merge înaintea mea şi pe care am ales şi doresc cu ardoare să continui să îl urmez pentru că mă duci în locuri în care oamenii nu ar putea niciodată să o facă.

Tu eşti Dumnezeul meu.

Eu, sunt haina sfăşiată şi prăfuită ce stă mereu aruncată pe o margine de drum, sunt copilul care cerşeşte dragoste de la străini şi nu este niciodată mulţumit. Sunt cea care stă cu mâna întinsă gata să ia o doză de alinare din mâna cuiva şi tot eu sunt cea care de cele mai multe ori rămâne cu mâna goală. Sunt străina care bate pe la porţi închise, care încă nu a înţeles că locul ei nu este acolo. Eu sunt vasul de lut care se răzvrăteşte adesea dar totuşi ar vrea din dragostea Ta.Sunt mâna de ţărână care nu se mulţumeşte niciodată cu ce are şi ar vrea mai mult.Sunt golul ce-l simt întotdeauna în piept atunci când amintirile bat la geam. Eu sunt personajul din carte pe care nu-l reţine nimeni, sunt un nimic, dar cu toate acestea, mă simt copilul Tău şi îmi este de ajuns.