Versetul zilei

Friday, December 31, 2010

La multi ani cu Isus!

A venit si ultima zi din acest an 2010.Se poate spune ca tocmai mi s-a inchis o usa, insa daca tot este vorba de un nou inceput , de un nou an, atunci se pare ca mi se deschide o alta usa, sau poate nu.
Dar degeaba ma complic atat, timpul oricum o sa treaca, si la fel cum au zburat toti anii de pana acum va zbura si anul 2011.Poate va lasa in urma lui persoane fericite sau persoane triste, dar important nu este timpul, si nici masura in care el trece. Nu sunt importanti anii ce se duc si tot vin in zbor ca niste pasari calatoare, viata noastra este importanta, felul in care traim este important.
Cine suntem noi? Incotro ne indreptam? Timpul tot trece, anii se tot duc dar viata noastra ramane asa cum a fost, asa cum este.Dar cum este viata noastra, cum suntem noi?  Suntem exmple bune pentru altii, suntem o sageata ce indica calea spre cer?
Eu va doresc un An Nou fericit tuturor, o viata cat mai buna si mai bogata in frumuste interioara si in pace alaturi de Mantuitorul nostru Isus Hristos, si mai doresc ca in acest nou an sa fiti si voi o sageata catre cer pentru acei ce nu cunosc drumul spre Dumnezeu.Un An Nou fericit!La multi ani, cu Isus!

Thursday, December 30, 2010

Scris din suflet!

Astazi m-am gandit la un mesaj special pentru tine.
Am colindat lumea de atatea ori, am trecut pe langa soarele ce ardea zambitor in fiecare dimineata de primavara, am simtit picaturile de ploaie cum aterizau lin pe corpul meu si ma faceau sa simt ca traiesc, ca sunt vie!  Am invatat la scoala despre planete , munti si rauri,iar planeta noastra este unica ce contine viata.Am invatat si despre corpul uman , despre felul in care functioneaza organismele noastre, ce au fost creiate intr-un mod atat de minunat.Am privit adeseori si luna in tacerea noptii, iar stelele de atatea ori am incercat sa le numar insa nu am putut.Poate ca tu nu ai meditat niciodata la 
Dumnezeu, Stapanul si Creiatorul acestor minunatii ce ne inconjoara.M-am gandit  la cei ce nu cred in El, si la faptul ca unoeri as vrea sa le arat o mica dovada cum ca Dumnezeu intr-adevar exista atat  in inima noastra cat si in tot ceea ce ne inconjoara, insa nu am gasit destule motive.Dar astazi, stateam si ii spuneam prietenei mele despre El si am gasit atatea lucruri marunte ce ne indulcesc viata in fiecare zi, lucruri care fara de El nu ar exista.Si atunci mi-am pus intrebarea, ce dovada vreau? Oare chiar nu e evident faptul ca Dumnezeul nostru e viu si ca exista?  Planetele, animalele, soarele, luna si stelele vorbesc despre El.Pasarile ii canta, natura intreaga tremura la porunca Lui, ce dovada mai vrem? Noi suntem dovada vie a faptului ca El exista si ca e suveran si drept, bland si milostiv, puternic si mare.
Da, mare Dumnezeu avem , slavit sa fie El!

Wednesday, December 29, 2010

Un inger vorbeste cu mine...

-De ce pleaca speranta?
-Nu stiu, pleaca si ea, poate din cauza ca tu ai izgonit-o si i-ai spus ca renunti la visele tale si ca nu mai crezi in ele.
-Am facut eu asta?
-Da, asa ai facut.
-De ce Dumnezeu nu mai este aici?
-Cum sa nu mai fie?El este aici dar Tu ai inima prea impietrita ca sa poti sa il simti.
-Nu, tu nu intelegi, eu aveam atat de multe vise, insa El mi-a tot zis sa astept, iar acum m-am saturat de mine, m-am saturat sa astept.
-Crezi ca El nu te mai iubeste?
-Nu, El a promis ca va fi langa mine mereu,cu siguranta ma iubeste.Da, Isus ma iubeste!
-Pai, gandeste-te te ca il superi acum pentru ca daca El ti-a spus sa astepti are motivele Lui.Iubeste, iarta asa cum si El te-a iertat pe tine, daruieste tot ce ai mai bun si nu uita sa astepti!
Pentru toti cei care inca lupta si cred in visele lor, pentru toti cei care sunt dezamagiti si s-au dat batuti am scris aceste cuvinte, inclusiv pentru mine.Pentru ca am vrut sa renunt la visele mele insa acum stiu ca trebuie sa astept ca Dumnezeu sa lucreze si trebuie sa lupt pentru ceea ce imi doresc.Nu dati inapoi, daca ati ales sa luptati , continuati sa o faceti, pana ce acel vis se va implini!

Tuesday, December 28, 2010

Cheia ce deschide usa ce duce la El!

Cineva spunea : " Imi plac zilele cand sunt singura pentru ca ele ma apropie de Tine!" Am dat de aceste versuri notate candva de mine in carnetelul cu idei si citate din diferite carti sau chiar de pe net.Insa in momentul in care am citit aceste versuri, ceva m-a facut sa ma opresc din lunga mea calatorie.Incotro ma duc? Oare chiar imi plac mie zilele cand ma simt singura, oare intr-adevar acele zile ma apropie de Tine, si de iubirea Ta, Doamne? Mi se pare ca am cam luat-o pe aratura, mi se pare ca am cam pierdut controlul si m-am zibit direct intr-un sant.Am uitat, cum am putut sa uit ca esti aici si ca ma vezi? Cum am putut sa uit nemarginita Ta putere?
M-am departat, am fugit si m-am ascuns de Tine, am crezut ca poate Tu vei sta nepasator dar nu a fost asa.Ai venit din nou si ai inceput sa-mi vorbesti, m-ai privit si mi-ai spus ca inca ma astepti si ca esti gata sa imi dai o noua sansa.Mi-ai spus ca esti aici, si ca ma iubesti si ca vrei sa imi iei durerea ce o port zi de zi in suflet, si ca vrei si pentru mine sa lucrezi.Mi-ai spus din nou ca trebuie doar sa astept si sa ma rog in tacere...
Straine ce astazi te-ai oprit pe blogul meu, poate sa arunci doar o privire, nu uita ca Dumnezeu priveste si catre tine!Si chiar daca tu poate negi existenta Lui, si chiar daca poate tu crezi ca nu ai nevoie de El, El te asteapta si pe tine, El inca bate la usa inimii tale.Nu astepta sa fii pe un pat de moarte ca sa vorbesti cu El, nu astepta, cauta-L acum cat inca se mai poate, cauta-L din toata inima si El se va lasa gasit.Cum sa il cauti?Incepe prin a te ruga, rugaciunea este cheia ce deschide usa ce te duce la El!


Thursday, December 23, 2010

Craciun fericit, cu Isus!☺


Sper ca aceste sarbatori sa va aduca multa caldura si bucurie sufleteasca, si in acelasi timp sper sa va amintiti ca noi il sarbatorim pe Isus Hristos, de ziua Lui si ca El merita sa ii facem cel mai frumos cadou.
Daca tot este pe sfarsite acest an, si daca tot se presupune ca de Craciun trebuie sa fim iertatori si mai buni haideti sa luam hotarari noi, fiecare pentru el insusi.Sa vrem sa devenim mai buni, sa luptam mai mult pentru visele noastre chiar daca suntem departe de ele, haideti ca in acest nou an care urmeaza sa vina , sa ne incredem mai mult in Dumnezeu si sa speram mai mult.Haideti sa nu uitam ca inimile noastre au nevoie de iubire , de intelegere  si de iertare si tocmai de aceea trebuie sa fim si noi intelegatori , iubitori si iertatori cu altii nu numai de Craciun ci in fiecare zi, pentru ca astfel vom face alte persoane fericite si vom fi si noi mai fericiti.
Craciun fericit , cu Isus!>:D<

Friday, December 17, 2010

Pe pagina alba cuvintele pasesc.

Am sa las cuvintele sa alerge libere. Pe pagina alba, in tacere imi astern din nou gandurile.Cuvintele fug repede iar eu incerc sa tin pasul cu ele.Ele ma indeamna sa rostesc cat sunt de fericita si cat de minunata a fost ziua de astazi, dar inima imi spune sa spun ca fericirea mea se datoreaza Regelui meu, Isus Hristos care inca locuieste in inima mea si imi da pace!
Hmm, eu le-as asculta pe amandoua, dar nu e timp sa descriu tot ceea ce simt acum si poate nici nu ar trebui sa o fac aici, insa vreau sa va spun ca doar Dumnezeu este acela care ne poate da fericire deplina si pace in inima.Doar Dumnezeu este acela care poate mangaia durerea mai bine ca oricine si poate sa puna balsam si sa lege ranile mai frumos si mai bine decat orice medic.
Sper ca intr-o zi voi deveni si eu medic, asa cum imi doresc, si mai sper ca eu nu ma voi baza pe stiinta mea ci pe Dumnezeu, iar atunci cand nu voi mai sti ce sa le fac pacientilor mei sa am curajul si bucuria de a le spune: -eu, nu mai pot face nimic pentru voi, dar Dumnezeu poate, pentru ca EL este medicul suprem care vindeca orice rana, orice boala , rostind fie si numai un singur cuvant!Slava Lui!
Ce frumos este sa stii ca Cineva sus in cer te iubeste, se gandeste la tine mereu si poate vindeca orice boala.Cat de minunat este Tatal nostru, Dumnezeul nostru, Regele nostru.My God! :)

Thursday, December 16, 2010

O durere mai amara ca pastila.

E noapte, o tacere adanca domneste peste intreaga natura.Doar crengile uscate spulbera usor linistea mea, batand in geamuri.Afara fulgii de zapada, sunt desi si mari, si cad incet rostogolindu-se la pamant.Ii privesc, si desi exclam frumusetea lor, gandul imi zboara departe, atat de departe incat nu-l mai pot prinde.Ma gandesc la multe lucruri, unele importante altele mai putin bune, insa printre ele, isi face loc , rostit cu putina sfiala numele Lui, a lui God.De ce ii zic God, nu stiu, asa imi place sa ii spun, imi este la indemana. Revenind.Numele Lui, ma trezeste brusc din visele mele, la realitatea cruda si amara, la fel ca o pastila.Ma cutremura, ma patrunde, si ajunge pana si in cel mai ascuns coltisor al inimii mele.Il simt este acolo, e cu mine, si totusi de ce ma simt atat de singura?Bucuria imi dispare incetul cu incetul, dorintele mi se spulbera, speranta mi se duce, doar credinta sta si tace si pare sa asculte si sa astepte in tacere, fara rusine.Nu o inteleg, insa  fara sa vreau ajung sa ma lipesc de ea si sa astept si eu.Fulgii aluneca in  continuare in jos, mi se pare ca pana si God plange, in fulgii de afara, dar de fapt El incearca sa imi spuna prin ei cat de mult ma iubeste, si ca imi  va da bucuria inapoi .God imi sopteste sa astept.Sa astept, ce sa astept? Chiar nu stiu, dar astept.E greu sa astepti.Eu trebuie sa astept in tacere ajutorul Lui, si sa ma apropii de El si mai mult dar tu, straine, tu trebuie sa auzi glasul lui ce iti spune si astazi :" Te iubesc! ".

(Pentru cei care nu stiu engleza, God inseamna Dumenzeu.)

P.S: Nu va suparati pe mine pentru ca nu am mai scris cu asa multa inspiratie, dar sper ca e doar o perioada si ca in curand, am sa scriu din nou cu mai multa speranta.

Tuesday, December 14, 2010

Josh iubea Craciunul!

In inima unui orasel din Anglia, intr-o casuta saracacioasa locuia un copil, un baietel pe nume Josh.Josh era un copil al nimanui, parintii lui murisera intr-un accident , exact intr-un an de Craciun, acesta era si motivul pentru care Josh ura Craciunul.Pentru el Craciunul era o zi ca oricare alta in care se chinuia sa nu inghete de frig si sa caute ceva de mancare.El nu astepta si nici nu primea niciodata ceva frumos de Craciun.Desi avea doar 8 ani era insa un copil foarte istet iar parintii lui il invatasera chiar sa citeasca si sa scrie.
Intr-o zi, pe cand vantul batea cu putere afara, se auzi un bocanit puternic in usa, iar cand Josh merse sa vada cine era, gasi in fata casutei in zapada, un cadou imens.Mare i-a fost mirarea cand a vazut cutia rosie impachetata frumos, stand acolo si asteptand parca, ca el sa o deschida.
Era pentru prima oara de la accidentul parintilor, cand copilul primea si el un cadou.Fara sa stea prea mult pe ganduri Josh deshise cadoul si cateva lacrimi din ochii lui s-au rostogolit usor la pamant. In cadou a gasit un ursulet mare maro de plus, un pachetel cu mancare, niste dulciuri si o felicitare pe care scria asa : "Copilul Meu,te iubesc si iti port de grija in fiecare zi, nu-ti fie teama, mama si tatal tau sunt aici langa Mine, si in curand te vei revedea cu ei, nu-ti fie teama am fost, sunt si voi fi intotdeauna langa tine, cu drag Tatal tau, Dumnezeu".
Inima ii batea cu putere, ceva ciudat se petrecea in inima lui, simtea ca Cineva il iubeste.Josh nu a aflat niciodata cine a adus cadoul si a bocanit la usa pe acel frig, in acel Craciun dar acum Josh, iubea Craciunul.

Monday, December 13, 2010

Cand moartea iti bate la usa!


Cand moartea iti bate la usa nu te intreaba de unde vii si nici incotro te duci.Nu te intreaba cate visuri neimplinite ai si cu cine esti ceartat/a.

Sambata trecuta,  a murit o fata de 17 ani, in februarie urma sa fie ziua ei de nastere, urma sa implineasca 18 ani.Dar Domnul a vrut sa o ia acasa, pentru ca stia suferinta si durerea ei.

In timpul programului de priveghi, m-am gandit la mine.
De multe ori am pus altora intrebarea: ce se va intampla cu tine dupa ce vei muri, dar in acea seara m-am intrebat pe mine, ce se va intampla cu mine dupa ce voi muri?

Stiti, dupa ce mori, nu stiu exact unde ajungi inainte ca sa ajungi in cer sau in iad dar stiu un lucru.Dumnezeu nu te va intreba cat de popular ai fost in scoala generala sau in liceu, Dumnezeu nu te va intreba cu cati baieti sau fete ai fost impreuna, sau care saruta mai bine. Dumnezeu nu te va intreba ce fel de om era prietenul tau sau ce culoare are masina ta. Dumnezeu nu te va intreba nici macar ce medie ai avut la scoala, sau ce facultate doreai sa urmezi .
Dumnezeu te va intreba doar atat:
"Ce ai facut tu pentru mine?
Cat din timpul tau mi l-ai daruit mie?
 Cate din gandurile si planurile tale au avut legatura cu mine?"
Ma ingrozesc, pentru ca toate faptele mele ma duc direct in iad.
Pentru ca timpul meu darit Lui este egal cu 0. Da, ati auzit bine cu 0. Pentru ca daca mergi in fiecare duminica si sambata la biserica nu inseamna ca faci mare lucru pentru El. Si daca dai un coj de paine nu inseamna ca faci mare lucru pentru El.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu viu si puternic, El vrea ca noi sa ii daruim tot ce avem mai bun, inima, sufletul , intreaga viata,timpul nostru.

Saturday, December 11, 2010

Poveste de Craciun!

Am sa va spun si eu o poveste de Craciun, despre o fetita ce isi dorea un cadou cu totul si cu totul special, dar nu il astepta si nici nu il cerea de la Mos Craciun ci de la Dumnezeu.Desi era mica acea fetita stia ca Dumnezeu poate face minuni, si astepta crezand ca intr-o zi Dumnezeu se va opri langa ea si va face minunea.
Ce isi dorea? Isi dorea o singura masa de Craciun cu intreaga familie , aceasta fiind formata din mama , tatal si sora fetitei. Anii treceau mereu, si pe calendar tot aparea data de 25 decembrie, si desi sarbatorile erau foarte frumoase si primea dulciuri, jucarii si alte lucruri materiale, cadoul acesta special nu era adus de nimeni.Dorinta ei parea ca nu avea sa se implineasca niciodata.Si asa a si fost.Dorinta acestei fetite nu s-a implinit, timpul s-a scurs , anii au trecut si au luat cu ei si acest vis inutil.Va intrebati de unde stiu aceasta poveste? Ei bine, aceasta este povestea mea de Craciun, acea fetita sunt eu.Eu astept si acum, poate in acest an se va intampla aceasta minune pe care mi-am dorit-o din totdeauna : o masa de Craciun cu intreaga familie, desi nu are cum.
Insa nu va intristati pentru ca Dumnezeul meu e viu si poate face si astazi minuni, si chiar daca dorinta mea nu se va implini acum, stiu si cred ca la un moment dat , (daca voi ajunge cu bine pana atunci si daca Dumnezeu imi va da propria mea familie), voi avea o masa de Craciun. Intr-o zi dorinta mea se va indeplini, sau poate nu, dar stiu ceva acum, anul acesta de Craciun, il voi chema pe El sa ia masa impreuna cu mine.El va tine locul acelei dorinte, pana in momentul in care ea se va indeplini. Va doresc sarbatori fericite! >:D< Si nu uitati, ceea ce mosul nu va poate da, Dumnezeu o poate face!

Friday, December 10, 2010

E normal sa fii sanatos???


Si de ce sa tac cand pot spune lumii intregi cat de bun a fost El cu mine? De ce sa tac cand  le pot spune celor din jurul meu despre Dumnezeul meu vesnic si puternic, despre dragostea Lui imensa, despre jertfa de la Golgota si despre maretia Lui?
Unde eram eu fara El? De ce uitam adeseori ca tot ceea ce avem este de la El? De ce uitam ca nu este ceva normal sa fii sanatos.Da, ai citit bine, nu este ceva normal sa fii sanatos.
Daca azi dimineata tu te-ai putut ridica pe picioarele tale si ai putut sa faci cativa pasi, trebuie sa stii ca esti binecuvantat, altii nu pot sa o faca, ei stau intr-un scaun cu rotile.
Daca ai putut azi dimineata sa tii lingura si cana de ceai in mana, trebuie sa te consideri un om fericit, altii nu au degete, si de ce spun asta? Pentru ca atunci cand am fost la spital ,pentru programare, am vazut acolo un baietel care trebuie sa fi avut intre 6-7 ani sau mai putin, nu stiu exact dar stiu ca nu avea degete, adica le avea dar nu erau intregi erau mai mult pe jumatati, nu stiu din ce cauza si mai stiu insa ca era si adoptat, de acea femeie ce era cu el.
Daca astazi ai putut sa vezi fulgii de nea stralucitori de afara, trebuie sa te bucuri pentru ca altii nu au vazut niciodata un fulg de nea, sau o floare.
Sunt multe lucruri pentru care noi ar trebuie sa ne dam seama cat de mult ne iubeste El pentru ca puteam sa fim la spital pe un pat stand si asteptand sa vina cineva sa faca ceva ca sa ne treaca durerea, puteam sa fim orfani , puteam sa cautam mancare intr-un cos de gunoi, dar uite, ca noi avem tot ce ne trebuie si nu e pentru meritul meu si nici al tau ci pentru ca Dumnezeu m-a iubit,te-a iubit si ne iubeste! Ai grija ce faci, El te vede si s-arputea ca intr-o zi sa iti para rau pentru ca nu ai apreciat ceea ce ai avut.Mie asa mi s-a intamplat.
Deci ce spui, e normal sa fii sanatos? Si daca raspunsul tau este da, atunci spune-mi te rog, de ce tot mai multi oameni sufera de cate o boala?Crezi tu ca esti mai bun ca ei?

Thursday, December 9, 2010

In lumea viselor de mult uitate...

Merg in drum spre casa si brusc ma trezesc visand, aud cum picaturile de ploaie cad incet la pamant, si le simt, sunt reci, poate la fel de reci ca inima unor oameni fara sentimente.Ma grabesc sa ajung acasa, si totusi nu vreau sa plec, vreau sa raman undeva aici ascunsa de lumea de afara si sa uit ca totul e doar o iluzie ce se petrece in mintea mea.
Visez prea mult si uit ca de fapt viata e mai mult neagrea decat roz.Uneori vreau sa fug de aici, sa fug intr-o lume unde nimeni nu ma cunoaste, dar asta nu ar insemna decat sa o iau de la capat.Alteori vreau sa ajung acolo sus in cer cu El, dar pentru a ajunge acolo e nevoie de mai mult decat nsite fapte bune si mers odata pe an la biserica sau o vorba buna, e nevoie de lupta pentru ajunge acolo.E asa de usor sa cazi, e asa de usor sa ramai fara nimic dupa ce te-ai chinuit mult timp sa castigi ceva.E usor sa spui ca " Da , Doamne vreau sa te urmez!"dar cand vine vorba de trecut la fapte e mai greu.

E usor sa visezi dar cand vine vorba de lupta cazi, te dai batut.Ei bine, de obicei eu luptam pana la capat, imi doream atata de mult ceva si eram( si sunt) atat de incapatanata incat pana nu reuseam nu ma lasam.Dar poate  a venit timpul sa renunt.Nici unul dintre visele mele de pana acum nu s-au indeplint, si am crezut ca de data asta voi reusi ,ca voi putea sa fac ceea ce mi-am propus.Sunt dezamagita de mine pentru ca nici bine nu am inceput lupta si deja vreau sa renunt, insa cred ca nimic nu mai are rost acum.

Vreau doar sa il cunosc mai mult pe God, si sa ma apropii de El, sa il am mereu langa mine, iar El sa fie iubitul inimii mele.Vreau sa uit ca afara este o lume rece, plina de oameni ce nu isi dau niciodata masca de pe fata jos.Ma uit la tine, esti asa de fericit, de ce ar trebui ca eu sa intervin si sa stric lumea ta perfecta?Viata nu e un film, ea nu are intotdeauna un final fericit, asa ca m-am obisnuit sa pierd, cred ca la asta ma pricep cel mai bine.

Wednesday, December 8, 2010

Planetele danseaza la porunca Ta!

Ascultam o melodie care spune asa: " Planetele danseaza la porunca Ta!", si m-am gandit! :)
Daca pana si planetele, luna, stelele si soarele il slujesc noi ce ar trebuie sa facem? Florile de pe camp, si randunelele primavara vestesc maretia Lui, si il lauda pe Tata atat de frumos.Toamna, pana si frunzele il asculta, iar iarna, El in bunatatea Lui, ne trimite fulgii de zapada, sa ne bucuram de ei, si sa ne amintim ca se apropie vremea sarbatorilor, ziua de nastere a lui Isus Hristos, Regele nostru! Revenind, daca toate aceste mici creaturi neobservate ii dau slava , atunci noi care suntem copiii Lui, noi cei carora  ne-a dat viata , cei pe care i-a salvat ce ar trebuie sa facem? Oare nu ar trebui sa il laudam si noi? Sa ii multumim, in primul rand pentru ca ne-a dat dreptul sa ne numim copii ai Sai?  "Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu!" 1Ioan 3:1
Haideti sa strigam de bucurie, caci avem un Tata sus in cer care ne iubeste, ne intareste si ne pazeste clipa de clipa ! Dumnezeu a fost cu tine in ziua cand tu te-ai nascut, a fost cu tine pe strada, a fost cu tine mereu, si ti-a vorbit prin ploaia si vantul de afara. Prin fosnaitul unei frunze, El iti soptea ca te iubeste enorm, asa cum  nimeni nu te-a iubit niciodata .Lauda-l astazi, te provoc sa-L lauzi astazi! Ce spui accepti provocarea?:)

Pagini rupte...

E doar o zi cu nori si fara soare, frigul imi bate la fereastra.In sufletul meu raceala si-a facut incetul cu incetul un loc calduros si primitor.Stropii de speranta au fugit, pana si ei au incetat sa mai creada.Dar fiindca eu am un Tata sus in cer, care ma iubeste enorm , enorm de mult ,o raza de lumina a patruns in inima mea, pentru ca acolo in inima, cu toate ca raceala  de afara a pus stapanire si pe sufletul meu si cu toata ca stropii de speranta au fugit, flacara credintei nu s-a stins.
Da, lumina mica, lumineaza  si in intuneric, lumineaza mai slab dar nu se stinge! El s-a indurat de mine, nu ca eu as merita, dar pentru ca ma iubeste si pentru ca El este dragoste, si este plin de bunatate, dupa o zi proasta , foarta rea, si plina de lacrimi, mi-a daruit speranta si lumina, pace si caldura in suflet.Mi-a demonstrat inca o data ca , Biblia nu minte, ca El implineste ceea ce spune si atunci cand spune :" Cu nici un chip nu te voi parasi" inseamna ca asa este, slavit sa fie El!Oare se poate spune in cuvinte cine este El?
Oare se poate descrie bucuria ce o simti cand El e langa tine?Stiti voi de cate ori El plange alaturi de noi?
Ma uit la mine, sunt ca un copil al nimanui ce merge singur pe un drum plin cu pietre, si parca pe zi ce trece pietrele devin din ce in ce mai multe si tot cresc..Daca nu era El, astazi nu eram aici,as fi ratacit cine stie pe unde dar El a zis nu:"Lavinia face parte din planul Meu, ea  este una dintre fiicele mele"
Dar stii?Eu nu sunt cu nimic mai buna decat altii, nu am nimic frumos, nimic aparte,nu am nici un merit, nu e meritul meu, ci e al lui Isus Hristos, care a murit si pentru pacatul meu.Dar eu nu am  fost un pacatos oarecare, ci am fost cel mai pacatos dintre toti.Mie mi-a fost rusine sa ma numesc crestin, mie mi-a fost rusine ca lumea sa afle ca sunt penticostala, ma feream sa spun asta. Dar , nu, astazi nu, astazi ma simt mandra sa spun ca sunt penticosatala, ca am un Tata in cer care ma iubeste si imi poarta de grija clipa de clipa si nu ma lasa niciodata singura.Un Dumnezeu viu, care face minuni si astazi, un Dumnezeu viu care poate da viata si poata lua viata.Eu am un Tata, un Tata minunat.De cine sa ma tem?
Pagini rupte, acele pagini din jurnalul vietii mele,in care nu figureaza numele Lui, vreau sa le rup, sa le arunc cat mai departe si sa le dau uitarii.Vreau sa uit ca candva rataceam fara de El, fara iubirea Lui, ca un caine vagabond in cautarea unui " os " mai bun.Vreau sa uit tot ce a fost rau, pentru ca acum El e langa mine, si nu ma va parasi niciodata , atat timp cat ma tine in bratul Sau nimeni nu poate sa ma ia de acolo.Nu-ti fa sperante nu plec eu de langa Tata, asa ar trebui sa-i spunem toti celui rau cand vine sa ne ispiteasca.

Tuesday, December 7, 2010

Ia-ma de mana, esti tot ce am!

Nu inteleg.De ce totul se intampla asa cum se intampla?De ce dau toti buzna peste tine tocmai atunci cand vrei un moment de liniste?De ce atunci cand ai nevoie de o imbratisare nu e nimeni? De ce mereu cand esti aproape de castig , pierzi totul , si esti nevoit sa o iei de la inceput?  De ce pentru fiecare zambet trebuie sa platesti cu cate o lacrima?De ce persoana care te poate ajuta e tocmai cea care iti lipseste si nu va fi niciodata langa tine?
Da stiu, nu va asteptati de la mine sa scriu atat de aiurea si fara nici o speranta.Poate ca m-am saturat si eu sa tot sper, pentru ca totul merge prost.Nimeni nu a zis ca viata e usoara, stiu acum ca El e cam suparat pe mine, pentru ca din nou ma plang si uit sa ii multumesc pentru tot ceea ce El a facut si face in viata mea.
E doar durere, ceva ce trece, stiu ca trece...
Doamne ia-ma de mana, spune-mi ca tu ma iubesti si ca nu ma vei lasa niciodata singura, esti tot ce am!

Monday, December 6, 2010

Copilul Meu,

Am lasat  picaturi de binecuvantari sa se reverse in viata ta.Te-am asezat intr-o familie, ti-am dat sanatate si ti-am facut cunoscuta dragostea mea pentru tine prin Isus, lasandu-L sa moara pe o cruce pentru pacatele tale, ca tu astazi sa fii aici, sa ai viata.Atat de mult te-am iubit si te iubesc, si as fi vrut in fiecare dimineata sa iti arat cate putin din minunatiile Mele dar nu M-ai lasat.Ai fugit de Mine, ai preferat sa crezi ca totul e o intamplare, si ai zis de multe ori ca sunt un Dumnezeu ce isi bate joc de oameni sau si mai simplu ai zis ca Eu nu exist.Dar exist, sunt aici, si sunt viu.Ti-ai spus ca daca Dumnezeu ar exista cu adevarat nu ar lasa sa se intampla atatea nenorociri prin lume, nu ar lasa ca oamenii sa mearga  din rau spre mai rau.Copilul Meu, te iubesc, si tocmai de aceea permit ca anumite lucruri sa se intample, pentru ca Eu iti vreau binele si sunt un Dumnezeu milostiv si drept.
Copilul Meu, nu mai judeca ce fac Eu si lasa lumea, vino astazi in bratul Meu, ia-ma de mana, si  alearga impreuna cu Mine spre vesnicie, lasa-ti poverile in seama Mea.Pentru ca Eu sunt un Dumnezeu drept, si stiu ce am de facut, iar daca Ma vei asculta te voi folosi in lucrarea Mea.Nu uita ca te iubesc, si ca sunt mereu alaturi de tine.


                                                               Cu drag, Tatal Tau, Dumnezeu.

Saturday, December 4, 2010

Dumnezeu te iubeste!

Sa incep? Cu ce sa incep? Mi se pare ca incetul cu incetul ideile mele dispar, cuvintele fug.Dar apare Cineva, ma prinde de mana si imi spune in soapta "scrie!"  sa scriu? ce sa scriu? nu vezi ca n-am idei?  "scrie!". 
Ei bine, incep prin a-ti spune ca astazi oricine ai fi, mesajul lui Dumnezeu este special pentru tine.Dumnezeu te iubeste!Te iubeste mai mult decat iti poti tu imagina.Probabil ai mai auzit aceste cuvinte, cum la fel ai mai auzit ca El a murit pe o cruce rastignit pentru pacatele tale, ca tu un pacatos sa poti sa fii salvat.Ai auzit  si de maretia pe care El a pregatit-o in cer pentru tine?

Pentru ca tu , copilul Lui sa iti petreci vesnicia alaturi de El?  Te-ai gandit tu vreodata unde te duc toate faptele tale? Te-ai gandit tu ce se va intampla cu sufletul tau dupa ce vei muri? Ai auzit poate si de cat de ingrozitor e iadul, unde focul si pucioasa ard vesnic? Cu siguranta ai facut tu niste fapte bune si te-ai gandit ca nu esti atat de rau ca vecinul de langa tine sau ca nu stiu care prieten sau ca un criminal.Dar te-ai gandit tu vreodata ca nu cu oamenii de langa tine trebuie sa te compari ci cu Isus, care a fost cu adevarat un exmplu cat a trait pe pamant si nu numai?Te-ai intrebat vreodata pentru ce traiesti?

Cine esti tu? Incotro mergi? Daca nu, e timpul acum sa te opresti si sa alegi  unde vrei sa iti petreci vesnicia, cu Isus, in stralucirea cerului sau cu satan, acolo jos in flacari?
Imagineaza-ti un cerc, fara inceput , fara sfarsit...vesnicia,nu are niciodata un sfarsit, gandeste-te bine!

Thursday, December 2, 2010

Alerg in gol...

Alerg in gol, prind visele si le tin strans in palme, alerg dupa speranta sperand ca odata prinsa in vraja mea nu va mai pleca niciodata de la mine.Alerg ca un strain ce rataceste ,.alerg dupa viata, caut fericirea, insa nu dau nici de ea.Ma simt ca un copil ratacit al nimanui ce de multe ori se entuziasmeaza din nimicuri si asteapta sa primeasca macar o vorba buna.Dar atunci cand am nevoie de o incurajare de la cineva nu o primesc.Cad uneori pe genunchi si ii zic Lui tot.Cateodata mi se pare ca ceea ce ii zic sunt doar niste tampenii, si ca eu nu cer bine.Cateodata cred ca sunt doar un copil incapabil sa faca ceva.Insa atunci cand El ma vede asa trista si dezamagita isi trimite oamenii Lui sa-mi vina in ajutor.Si atunci ceva se intampla, apar niste vorbe de incurajare pentru mine, si dintr-o data inima imi salta de bucurie.Se duce norul de tristete, apare soarele triumfator, pentru ca El este acolo, gata sa ma incurajeze asa cum doar El stie sa o faca.Si imi dau seama ca alaturi de El nu sunt doar un copil ratacit si incapabil sa faca nimic ci sunt cineva, dar nu sunt cineva pentru cei din jurul meu, ci sunt cineva in ochii Lui, pentru ca am pret in ochii Lui, pentru ca nu sunt un copil al nimanui ci sunt copilul Sau.
Realizez de multe ori ca viata fara El nu are nici un sens, nici macar unul.Fara El tinta mea e moartea, insa cu toate acestea trebuie sa recunsoc ca de multe ori aleg lumea si ma departez.Ma invart mereu intr-un cerc, o tot iau de la capat, aleg sa ma schimb iar apoi esuez si din nou aleg sa ma schimb si din nou esuez.Astazi trebuie sa o iau din nou de la inceput pentru ca  mi-am esuat misiunea, nu am fost in stare sa il urmez, nu am fost un soldat adevarat dar totusi sunt inca in armata Lui, ma intorc acasa!Intr-o zi imi voi sfarsi alergarea, va fi cea mai fericita zi dintre toate, pentru ca atunci El ma va lua la El.Nu mai alerg in gol, alerg impreuna cu Isus, al meu salvator.Nu ai vrea iubite cititor sa alergi si tu impreuna cu noi?