Pagini rupte...

E doar o zi cu nori si fara soare, frigul imi bate la fereastra.In sufletul meu raceala si-a facut incetul cu incetul un loc calduros si primitor.Stropii de speranta au fugit, pana si ei au incetat sa mai creada.Dar fiindca eu am un Tata sus in cer, care ma iubeste enorm , enorm de mult ,o raza de lumina a patruns in inima mea, pentru ca acolo in inima, cu toate ca raceala  de afara a pus stapanire si pe sufletul meu si cu toata ca stropii de speranta au fugit, flacara credintei nu s-a stins.

Da, lumina mica, lumineaza  si in intuneric, lumineaza mai slab dar nu se stinge! El s-a indurat de mine, nu ca eu as merita, dar pentru ca ma iubeste si pentru ca El este dragoste, si este plin de bunatate, dupa o zi proasta , foarta rea, si plina de lacrimi, mi-a daruit speranta si lumina, pace si caldura in suflet.Mi-a demonstrat inca o data ca , Biblia nu minte, ca El implineste ceea ce spune si atunci cand spune :" Cu nici un chip nu te voi parasi" inseamna ca asa este, slavit sa fie El!Oare se poate spune in cuvinte cine este El?
Oare se poate descrie bucuria ce o simti cand El e langa tine?Stiti voi de cate ori El plange alaturi de noi?

Ma uit la mine, sunt ca un copil al nimanui ce merge singur pe un drum plin cu pietre, si parca pe zi ce trece pietrele devin din ce in ce mai multe si tot cresc..Daca nu era El, astazi nu eram aici,as fi ratacit cine stie pe unde dar El a zis nu:"Lavinia face parte din planul Meu, ea  este una dintre fiicele mele"

Dar stii?Eu nu sunt cu nimic mai buna decat altii, nu am nimic frumos, nimic aparte,nu am nici un merit, nu e meritul meu, ci e al lui Isus Hristos, care a murit si pentru pacatul meu.Dar eu nu am  fost un pacatos oarecare, ci am fost cel mai pacatos dintre toti.Mie mi-a fost rusine sa ma numesc crestin, mie mi-a fost rusine ca lumea sa afle ca sunt penticostala, ma feream sa spun asta. Dar , nu, astazi nu, astazi ma simt mandra sa spun ca sunt penticosatala, ca am un Tata in cer care ma iubeste si imi poarta de grija clipa de clipa si nu ma lasa niciodata singura.Un Dumnezeu viu, care face minuni si astazi, un Dumnezeu viu care poate da viata si poata lua viata.Eu am un Tata, un Tata minunat.De cine sa ma tem?

Pagini rupte, acele pagini din jurnalul vietii mele,in care nu figureaza numele Lui, vreau sa le rup, sa le arunc cat mai departe si sa le dau uitarii.Vreau sa uit ca candva rataceam fara de El, fara iubirea Lui, ca un caine vagabond in cautarea unui " os " mai bun.Vreau sa uit tot ce a fost rau, pentru ca acum El e langa mine, si nu ma va parasi niciodata , atat timp cat ma tine in bratul Sau nimeni nu poate sa ma ia de acolo.Nu-ti fa sperante nu plec eu de langa Tata, asa ar trebui sa-i spunem toti celui rau cand vine sa ne ispiteasca.