Alerg in gol...

Alerg in gol, prind visele si le tin strans in palme, alerg dupa speranta sperand ca odata prinsa in vraja mea nu va mai pleca niciodata de la mine.Alerg ca un strain ce rataceste ,.alerg dupa viata, caut fericirea, insa nu dau nici de ea.Ma simt ca un copil ratacit al nimanui ce de multe ori se entuziasmeaza din nimicuri si asteapta sa primeasca macar o vorba buna.Dar atunci cand am nevoie de o incurajare de la cineva nu o primesc.Cad uneori pe genunchi si ii zic Lui tot.Cateodata mi se pare ca ceea ce ii zic sunt doar niste tampenii, si ca eu nu cer bine.Cateodata cred ca sunt doar un copil incapabil sa faca ceva.Insa atunci cand El ma vede asa trista si dezamagita isi trimite oamenii Lui sa-mi vina in ajutor.Si atunci ceva se intampla, apar niste vorbe de incurajare pentru mine, si dintr-o data inima imi salta de bucurie.Se duce norul de tristete, apare soarele triumfator, pentru ca El este acolo, gata sa ma incurajeze asa cum doar El stie sa o faca.Si imi dau seama ca alaturi de El nu sunt doar un copil ratacit si incapabil sa faca nimic ci sunt cineva, dar nu sunt cineva pentru cei din jurul meu, ci sunt cineva in ochii Lui, pentru ca am pret in ochii Lui, pentru ca nu sunt un copil al nimanui ci sunt copilul Sau.

Realizez de multe ori ca viata fara El nu are nici un sens, nici macar unul.Fara El tinta mea e moartea, insa cu toate acestea trebuie sa recunsoc ca de multe ori aleg lumea si ma departez.Ma invart mereu intr-un cerc, o tot iau de la capat, aleg sa ma schimb iar apoi esuez si din nou aleg sa ma schimb si din nou esuez.Astazi trebuie sa o iau din nou de la inceput pentru ca  mi-am esuat misiunea, nu am fost in stare sa il urmez, nu am fost un soldat adevarat dar totusi sunt inca in armata Lui, ma intorc acasa!Intr-o zi imi voi sfarsi alergarea, va fi cea mai fericita zi dintre toate, pentru ca atunci El ma va lua la El.Nu mai alerg in gol, alerg impreuna cu Isus, al meu salvator.Nu ai vrea iubite cititor sa alergi si tu impreuna cu noi?