Femeile Bibliei - Iochebed, mama lui Moise

Sursă imagine: Pinterest

Text biblic de citit: Exod 1, 2; Exod 6:20; Numeri26: 59

Pe Iochebed o întâlnim în ipostaza de soție și mamă, într-o perioadă critică a vieții ei, când totul în jur părea că se năruie, întrucât poporul evreu era asuprit de egipteni. 

”Atunci egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie. Le-au făcut viața amară prin lucrări grele de lut și cărămizi și prin tot felul de lucrări de pe câmp; și în toate muncile acestea pe care-i sileau să le facă erau fără nici un pic de milă.” Exod 1: 13-14

Poate te gândești că mai rău de atât nu se putea, însă ceea ce era mai groaznic urma să vină. Împăratul a dat poruncă ca toți copiii evreilor de parte bărbătească să fie omorâți, doar fetele să fie lăsate în viață. (Exod 1:15-17; Exod 1:22)

Ce putea să fie în sufletul unei mame de băiat în acele momente? Și totuși, Iochebed nu se lasă înspăimântată de circumstanțe. Ea se duce dincolo de frică, îmbrățișează curajul și dă dovadă de înțelepciune. Dar cum, cum poți face așa ceva în niște vremuri atât de tulburi? Cum poți risca într-un asemenea moment? Cum? Prin credință. 

Frica te ține paralizat, te face să stai ghemuit într-un colț și să îți plângi de milă, pe când credința îți cere să mergi pe ape, chiar și când acestea sunt pline de valuri și nu știi încotro te vor purta. 

”Femeia aceasta a rămas însărcinată și a născut un fiu. A văzut că este frumos și l-a ascuns trei luni. Nemaiputând să-l ascundă, a luat un sicriaș de papură pe care l-a uns cu lut și smoală; a pus copilul în el și l-a așezat între trestii, pe malul râului. Sora copilului pândea la o depărtare oarecare ca să vadă ce are să i se întâmple.” Exod 2:1-4

Iochebed a făcut cât a ținut de ea să facă, a riscat, nu s-a supus poruncii autorității, ci a acționat prin credință, iar atunci când nu a mai avut ce să facă, a lăsat totul nu la întâmplare, ci în mâinile atotputernice ale lui Dumnezeu. 

Ce s-a întâmplat mai departe? Dumnezeu i-a onorat credința. (Exod 2:5-10)

Nu știu dacă e doar părerea mea, dar în această femeie pot vedea un portret biblic al unei mame model. Nu doar că riscă, dar faptul că este dispusă să renunțe la copilașul ei pentru binele acestuia, și nu o singură dată, micuț fiind, ci chiar și pentru a doua oară -mai târziu când e nevoită să îl lase să plece în casa lui Faraon- denotă inima ei de mamă care sacrifică și rabdă. 

Și nu doar atât. Vedem mai târziu din acțiunile lui Moise și din învățătura care i-a rămas în inimă că Iochebed s-a folosit cu înțelepciune și dragoste de perioada în care l-a avut în preajmă, pentru a îl învăța despre Dumnezeul cel adevărat și pentru a insufla în Moise valorile credinței și ale iubirii. (Evrei 11:24)

Și noi trăim vremuri tulburi astăzi. Pe de-o parte războiul și ororile sale ajung până la noi, sau poate chiar te afli  în mijlocul lor; pe de altă parte prețurile crescute și haosul financiar ne amenință viitorul; și oriunde privești depravarea lumii și răutateA unora te sperie. Ce fel de vremuri sunt acestea?

Am vrea o fărămâ de speranță, o veste bună sau ceva care să ne arate că Dumnezeu nu ne-a uitat și că e aproape de noi, dar parcă nimic se zărește. 

Și totuși, chiar în toate acestea noi putem fi mai mult decât biruitori, prin credință. 

Femeile Bibliei - soția lui Lot

 

Sursă imagine: Pinterest

De citit: Geneza 19: 12-2

Despre această femeie nu sunt specificate foarte multe lucruri, nici măcar cum o cheamă. O vedem totuși ca soție, mamă și soacră. 

”Lot a ieșit, și a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui.” Geneza 14 a

”Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicând: Scoală-te, ia-ți nevasta și cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri și tu în nelegiuirea cetății.” Geneza 19:15

Tot ce avea de făcut era să lase în urmă ce agonisise până atunci, să meargă alături de soțul și fiicele ei înainte, ascultând de Dumnezeu, dar nu a făcut-o. A întors capul și a plătit prețul despre care fuseseră avertizați. 

”După ce i-a scos afară, unul din ei a zis: Scapă-ți viața, să nu te uiți înapoi și să nu te oprești în vreun loc din Câmpie; scapă la munte, ca să nu pieri.”

”Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma și peste Gomora pucioasă și foc de la Dumnezeu din cer.” Geneza 19:24

”Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi și s-a prefăcut într-un stâlp de sare.” Geneza 19: 26

Mai departe, aceasta este pomenită în Luca, ca un avertisment dat de către Isus pentru noi. 

”Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot.” Luca 17:32

Ce am putea noi să învățăm de la această femeie? Eu deduc aici două lucruri. Primul, ascultarea de Dumnezeu trebuie să fie prioritară. Când Dumnezeu care îți este Creator și Tată îți spune anumite lucruri, tu ca și copil al Său ești îndemnat să îl asculți. Neascultarea de Dumnezeu atrage consecințe asupra ta. 

Cred că cel mai vizibil exemplu este umblarea în păcat. Dumnezeu, prin Cuvântul Său ne atrage într-un mod foarte clar atenția în privința păcatului. Totuși, de cele mai multe ori omul alege să păcătuiască. Problema cu păcatul este că la început pare un fagure cu miere, iar când fagurele de miere se termină, omul dă de butoiul cu rahat, se scaldă în el și nu mai are putere să iasă de acolo. Urmează apoi stadiul final: durerea și regretul. Asta în cazul în care îți vii în fire și realizezi ce ai făcut, altfel rămâi scufundat în butoi și ți se pare că mergi bine. Da, cuvinte cam dure, dar cam așa stă treaba cu păcatul. Întotdeauna păcatul va avea consecințe și nu doar asupra ta ci și asupra celor dragi ție. Ce poți să faci? Ascultă-L pe Dumnezeu, fugi de păcat, ieși de acolo!

Al doilea lucru pe care îl deduc aici este starea inimii. Zilnic trebuie să avem grijă de inima noastră, să vedem în ce stadiu e. Bate ea pentru cer sau bate pentru pământ? Inima soției lui Lot pare să fie lipită mai mult de pământ decât de Dumnezeu. Inima ta cum e?

Ne dorim uneori să credem că la Dumnezeu merge oricum. Că e în regulă dacă nu L-ai ascultat azi, că mâine îți vei cere iertare și că El e bun și iertător și treaba e ca și rezolvată. Adevărul e că oricât de mult am dori noi să vorbim de dragostea, iertarea și mila lui Dumnezeu, nu putem evita la nesfârșit caracterul Lui sfânt. 

Dragilor, știu, e greu de acceptat, dar adevărul e că Dumnezeu nu e doar dragoste, El este și sfințenie. El este drept și sfânt. În El nu se găsește păcat și tocmai de aceea El nu poate suferi păcatul. Dacă tu te numești copil al Său dar trăieși în mocirlă, pune-ți astăzi întrebarea, nu cumva ceva nu e bine în relația ta cu Dumnezeu? Există doar două stadii în care te poți afla. Ori ești cu Dumnezeu și mergi înspre sfințire, căutând să crești zi de zi câte puțin în adevărul Său. Ori ești de unul singur și te duci în jos, apucând fagurul de miere și îndreptându-te ca un orb spre butoiul cu rahat. 

Tu nu stai niciodată pe loc. 

Tu fie înaintezi, fie te afunzi. 

Întrebarea e ai habar pe unde e inima ta? 

Femeile Bibliei - Rebeca

Sursă imagine: Pinterest

De citit: Geneza capitolul 24, 25, 27

Rebeca, o fată israelită, foarte frumoasă, care nu mai fusese cu nici un bărbat și provenea dintr-o familie bună, aceasta fiind în relații de rudenie cu Avraam. 

”Nu sfârșise el încă de vorbit, și a ieșit cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. Fata era foarte frumoasă, era fecioară, și nici un bărbat n-avusese legături cu ea.” Geneza 24: 15,16 a (prima parte din verset)

De asemenea, ea este muncitoare și responsabilă, se gândește la binele celorlalți și face chiar mai mult decât i se cere. Denotă politețe și amabilitate. 

”Ea s-a pogorât la izvor, și-a umplut vadra și s-a suit iarăși.” Geneza 24: 16 b (ultima parte din verset)

”Robul a alergat înaintea ei, și a zis: -Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta.

-Bea, domnul meu, a răspuns ea. Și s-a grăbit de a plecat vadra pe mână, și i-a dat să bea. După ce i-a dat și a băut de s-a săturat, a zis: Am să scot apă și pentru cămilele tale, până vor bea și se vor sătura. A vărsat în grabă vadra în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă, și a scos pentru toate cămilele lui.” Geneza 24: 17-20

Mai târziu, ea se căsătorește cu Isaac și devine astfel soție, fiind iubită de acesta și reprezentând o mângâiere pentru el. 

”Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, și el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale.” Geneza 24:67

Inițial, Rebeca este stearpă și nu poate avea copii, dar după ce soțul ei se roagă pentru ea, aceasta rămâne însărcinată cu gemeni. În această ipostază, o vedem pe Rebeca vorbind cu Dumnezeu și întrebându-l lucruri. 

”Isaac s-a rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă; și Domnul l-a ascultat, nevastă-sa, Rebeca a rămas însărcinată. Copiii se băteau în pântecele ei și ea a zis: Dacă-i așa, pentru ce mai sunt însărcinată? S-a dus să întrebe pe Domnul.” Geneza 25: 22, 23

Ca și mamă, Rebeca face diferențe între cei doi copii ai ei. Iubirea ei pentru Iacov (fiul ei), o aduce până într-acolo că ajunge să ia anumite decizii greșite, sfătuindu-l pe acesta într-un mod necugetat, fără curăție, urmărindu-și propriile ei interese, chiar dacă prin aceste fapte își rănește soțul și pe celălalt fiu, Esau. Astfel, ea participă de bună voie la înșelăciunea soțului ei, iar faptele ei au consecințe mai târziu. 

”Isaac iubea pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui; Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov” Geneza 25: 28

”Acum fiule, ascultă sfatul meu, și fă ce îți poruncesc.” Geneza 27: 8

Datorită acestei înșelăciuni, Esau ajunge să îl urască pe Iacov și să îi dorească moartea. Iacov este nevoit să fugă, astfel că Rebeca este despărțită tocmai de fiul pe care îl iubea cel mai mult. Continuă să își mintă soțul, deși acesta era bătrân și aproape de moarte.

”Și Esau zicea în inima sa: Zilele de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, și apoi am să ucid pe fratele meu Iacov.” Geneza 27: 41 b (partea a doua a versetului)

Se poate observa o discrepanță majoră, între Rebeca, fata fecioară pe care o întâlnim la început și Rebeca, mama și soția de mai târziu. Ca și oameni, suntem slabi, adesea traiectoria noastră prin viață nu e liniară, ci mai degrabă e cu suișuri și coborâșuri. Cel mai important este să învățăm din greșelile pe care le facem și să avem grijă la interesele pe care le avem. Să ne întrebăm dacă suntem focalizați pe a face voia lui Dumnezeu sau dacă suntem focalizați pe alte lucruri. În ciuda faptelor ei din final, ea este una dintre femeile trecute în genealogia domnului nostru Iisus. Să nu uităm de har, să nu uităm că Dumnezeu este Cel care ne ține și ne ajută să mergem înainte chiar și atunci când eșuăm, iar viața noastră nu are un parcurs linear. 

Poate astăzi te simți singură și poate în loc să îți numeri binecuvântările, tu stai și îți numeri eșecurile și petele ce se zăresc pe tine, dar vreau să îți spun ceva: ești bine așa cum ești. Nu trebuie să fii perfectă în ochii altora și nici măcar în ochii tăi și nu trebuie să porți tu toate luptele, fiindcă nu ești singură. Așa că, nu te focaliza pe tine, ci focalizează-te pe Dumnezeu, lasă-L pe El să îți atingă inima frântă și să îți dea iarăși putere ca să te ridici. 

Femeile Bibliei - Sara și Agar

Sursă imagine: Pinterest

De citit: Geneza capitolul 12 -21.

Sara (numită inițial Sarai) și Agar, două femei diferite care locuiesc pentru o vreme în aceeași casă. 

Sara, o femeie israelită, frumoasă la chip, soție a unui bărbat credincios pe nume Avraam (numit inițial Avram). Aceasta își respectă soțul și îl ascultă, chiar și atunci când acesta are momente de slăbiciune, iar decizille sale nu sunt în concordanță cu voia lui Dumnezeu. 

Ca și nume, Sarai semnifică prințesa mea.

”Când era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: Iată, știu că ești o femeie frumoasă la față. Când te vor vedea egiptenii, vor zice: Aceasta este nevasta lui! Și pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viață. Spune, rogu-te, că ești sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, și sufletul meu să trăiască datorită ție.”Geneza 12: 11,12,13

În contextul cultural de atunci copiii erau foarte importanți în viața de familie, totuși, cu toate că Dumnezeu le promisese că vor avea o sămânța mare (Geneza 15: 2-5), Sara era stearpă. Prin acțiunile sale, ea dovedește că nu se încrede suficient în promisiunea lui Dumnezeu și că nu este dispusă să aștepte timpul Lui. Astfel, ea concepe propriul său plan și acționează conform acestuia. 

Aici intră în scenă Agar, o femeie egipteancă, servitoare/roabă a Sarei. 

”Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar.” Geneza 16:1

Statutul lui Agar se schimbă, atunci când Sara își pune în aplicare planul, trimițând-o pe aceasta să îi fie soție propriului ei soț și să îi nască un copil. Acest obicei era practicat în acea vreme și acceptat în cultura respectivă, însă nu era în concordanță cu voia lui Dumnezeu. 

Astfel Sara, are o influență negativă asupra lui Avraam și îi oferă servitoarei sale, Agar, un statut pe care aceasta nu ar trebui să îl aibă, după care mai târziu, când consecințele se întorc împotriva ei suferă, nu își asumă responsabilitatea pentru ce a făcut, ci aruncă vina asupra lui Avraam. Rezultatul? Nimic mai mult, nici mai puțin decât câteva inimi frânte: a ei, a soțului ei și a servitoarei ei. 

”Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe egipteanca Agar, roaba ei, și a dat-o de nevastă bărbatului său Avraam [...]. El a intrat la Agar și ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată a privit cu dispreț pe stăpâna sa. Și Sarai a zis lui Avram: Asupra ta să cadă batjocura aceasta care mi se face! Eu însămi ți-am dat în brațe pe roaba mea, și ea când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreț. Să judece Domnul între mine și tine! Avram a răspuns Sariei: Iată roaba ta este în mâna ta, fă-i ce-ți place! Atunci Sarai s-a purtat rău cu ea și Agar a fugit de ea.” Geneza 16: 3, 4, 5,6.

Așadar, Agar devine soție, iar mai apoi mamă și își uită locul de servitoare. Curând însă, este readusă cu picioarele pe pământ, iar ea fuge. Agar, nu făcea parte din poporul lui Dumnezeu, totuși, El avea privirea îndreptată asupra ei. El o cunoștea pe ea, îi cunoștea necazul și cunoștea până și locul în care a fugit. Astfel, ea îl numește ”Dumnezeu care mă vede”.

”Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustie.” Geneza 16:7

”Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: Tu ești Dumnezeu care mă vede! Căci a zis ea: Cu adevărat, am văzut aici spatele Celui ce m-a văzut!” Geneza 16:13

Într-un final, la timpul ales de Dumnezeu, Sarai rămâne însărcinată, promisiunea lui Dumnezeu se împlinește chiar prin mijloace omenești imposibile. Ea devine mama unei seminții alese prin har, atunci când îl naște pe Isaac, căci mai târziu din această genealogie, avea să se nască Isus Hristos, mântuitorul nostru. Numele i se schimbă din Sarai în Sara, care înseamnă prințesa evreilor. 

”[...] ci numele ei să fie Sara.  Eu o voi binecuvânta și îți voi da un fiu din ea [...] și ea va fi mama unor neamuri întregi [...] ”Geneza 17: 15, 16

”Sara a rămas însărcinată și a născut lui Avraam un fiu la bătrânețe” Geneza 21:2

Agar este izgonită împreună cu fiul ei din familia lor, însă Dumnezeu le poartă de grijă. Geneza 21:8-21.

Ce putem învăța de la Sara: Acțiunile noastre au consecințe nu doar asupra noastră ci și asupra familiei noastre și a oamenilor din jurul nostru. Ca și soții/iubite noi avem o influență asupra soților/iubiților noștri, ce facem cu ea? Influențăm noi spre bine sau spre rău? Ca și femei, uneori putem cădea în extrema de a asculta, de soții noștri, chiar și atunci când aceștia nu caută voia lui Dumnezeu. Este important să ne amintim că singurul de care trebuie să ascultăm întotdeauna, necondiționat este Dumnezeu, iar mai apoi vin soții sau familia. Dorințele tale pot fi bune, dar nu trebuie să le lași să pună stăpânire pe tine, întotdeauna pune-ți încrederea în Dumnezeu și așteaptă timpul Lui. 

Ce putem învăța de la Agar: Dragostea lui Dumnezeu nu are limite. Poate te simți departe de casă, murdară și rănită, însă Dumnezeul care a văzut-o pe Agar atunci, continuă să vadă și să îngrijească suflete și astăzi, fie acestea și străine față de El. 

Femeile Bibliei - Eva

Sursă imagine: Pinterest

De citit: Geneza capitolul 2, 3

Primul om pe care Dumnezeu l-a făcut, a fost de parte bărbătească și s-a numit Adam, dar Dumnezeu nu s-a oprit acolo. 

Biblia ne spune : 

”Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Geneza 2:18 

Eva este făcută cu scopul de a fi un ajutor potrivit pentru Adam, o tovarășă de viață pentru el. În acest stadiu al vieții ei, ea este soție.

”Și omul a zis: Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup.” Geneza 2:23, 24

Eva este vulnerabilă în fața ispitei și se focusează pe creație (șarpele) în loc să se focuseze pe Creator (Dumnezeu). Alege să creadă că Dumnezeu nu dorește ce e mai bine pentru ea și se îndoiește de El, în loc să se îndoiască de șarpe și să pună la cercetare cuvintele lui. Prin acest act, ea îi permite celui rău să vorbească cu ea și îi primește ideile deși acestea sunt în contradicție cu învățătura primită de la Dumnezeu, Creatorul lor. 

”El a zis femeii: 

-Oare a zis Dumnezeu cu adevărat, să nu mâncați din toți pomii din grădină? 

Femeia a răspuns șarpelui: 

-Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină, dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis ”Să nu mâncați din el, și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.”

Atunci șarpele a zis femeii: 

-Hotărât că nu veți muri, dar Dumnezeu știe că în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii, și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.” Geneza 3: 1-5

Vedem aici, o femeie credulă, naivă, care ia drept bun ce i se spune și care mai apoi, are o influență negativă asupra bărbatului ei, devenind din persoană ispitită o persoană ispititoare. 

Șarpele nu face altceva decât să se joace cu cuvintele, să semene îndoială peste adevărul spus de Dumnezeu și să ispitească. Eva îl crede și ajunge să aducă ispita mai departe spre soțul ei. 

”A luat deci din rodul lui și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el.” Geneza 3:6  (partea a doua a versetului)

Oare cum ar fi fost dacă Eva ar fi ascultat de Dumnezeu până la capăt? Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem astăzi ca și femei este, noi de cine ascultăm? I-am permis noi lui Dumnezeu să fie cu adevărat în inima noastră și acționăm în conformitate cu Cuvântul Lui, căutând voia Lui? Ce fel de influență avem asupra soților noștri (pentru cele căsătorite) sau asupra oamenilor din viața noastră (pentru cele necăsătorite)? Suntem prinse în păcat? Suntem ispitite? Cu siguranță suntem ispitite în mii de feluri. Întrebarea e, cum răspundem ispitei? Mare atenție, căci odată ce răspundem cu da în fața ispitelor, suntem extrem de vulnerabile în fața păcatelor și putem ușor să ne prindem în ele, odată prinse în păcat vom deveni la rândul nostru, ispititoare și vom avea o influență negativă asupra celorlalți. 

Pe ce cale a venit ispita? 

”Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit, și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea.” Geneza 3:6  (partea întâi a versetului)

Sunt trei tipuri de ispite pe care le putem detecta de aici: 

• nevoi trupești (hrană, sex, băutură)
• plăcerile ochiului (frumusețe, atractibilitate)
• cunoștință (înțelepciune, realizare)

Lucrurile în sine nu sunt păcătoase, însă atitudinea pe care noi o avem față de acele lucruri e cea care schimbă un lucru bun într-un lucru păcătos. 

Ce a câștigat Eva ascultând de șarpe? Cine a mințit până la urmă, șarpele sau Dumnezeu? Dumnezeu nu poate să mintă, întrucât El e adevărul, dar șarpele da. În final, cine era cel care dorea binele Evei? Dumnezeu. Neascultarea de Dumnezeu atrage după sine consecințe, la fel cum a atras și pentru Adam și Eva. Citind mai departe, Geneza 3, veți descoperi consecințele alegerii lor. 

Femeie, ai fost creată de Dumnezeu cu un scop nobil. El știe care e rostul vieții tale mai bine ca oricine, fie că ești singură sau fie că ai o familie, fie că ai statut  de bunică, de soacră, de mamă, de tânără soție sau de domnișoară, Dumnezeu te vrea pentru El. Nu te pângări cu tot ce lumea aceasta îți oferă și nu asculta de glasul celui rău. Caută să îl cunoști pe Dumnezeu, să te apropii de El și să asculți de El, căci numai El te iubește cu adevărat și îți dorește binele chiar și atunci când tu nu înțelegi anumite lucruri. 

Ține minte, singurul care va lupta întotdeauna cu o inimă sinceră pentru binele tău, e chiar Dumnezeu, Tatăl tău!

Femeile Bibliei

Sursă imagine: Pinterest

Am fost copil, dar am crescut. Cumva, nu știu cum, am ajuns să fiu femeie. Uneori îmi pare că îmi vine să mai copilăresc puțin, dar nu mai pot. Aceste lucruri nu mai țin de mine. Trebuie să învăț să cresc, să îmi iau zborul, să îmi îmbrățișez cu adevărat identitatea de femeie, de om matur, așa cum Dumnezeu a intenționat-o pentru mine. 

Așa am hotărât de ceva timp, să privesc la femeile din Biblie, să parcurg această călătorie alături de ele, rugându-mă și cerând înțelepciune de la Dumnezeu, lăsându-mi inima deschisă, încercând astfel să învăț din greșelile sau din lucrurile bune și frumoase pe care le-au făcut. 

Vă invit să parcurgeți această călătorie alături de mine, din care să învățăm împreună adevăruri biblice care să ne zidească caracterul, să ne ajute să devenim tot mai mult asemeni lui Hristos și să ne îmbrățișăm adevărata chemare, aceea de a fi femei deosebite, care trăiesc în ascultare de Dumnezeu.

Va urma...