Versetul zilei

Monday, July 29, 2013

Eu de ce scriu?!

Cineva mi-a spus: ” Scriam ca să umplu un gol” , și am stat acum să mă gândesc, eu de ce scriu?

Eu nu pot să îmi umplu golurile prin scris, pentru că ele rămân tot acolo și mă macină, singurul lucru pe care îl pot face prin scris în privința aceasta, este să îmi aștern sentimentele pe hârtie pentru a mă descărca, dar de cele mai multe ori nu pot exprima ce simt. 

De ce scriu?
Scriu pentru că am ceva de spus, am un mesaj de transmis , vreau să le spun oamenilor că există speranță, există bucurie, există dragoste, chiar și în ziua de astăzi! 
Există Dumnezeu, există credință, există un motiv pentru care să lupți, să continui!
Există un mâine, există un soare!


Thursday, July 25, 2013

Absența lui Dumnezeu

Există mulți oameni care tind să creadă că răul este permis datorită faptului că Dumnezeu nu există, când , de fapt, răul nu arată altceva decât că Dumnezeu este absent în inimile oamenilor. Dumnezeu există, și se implică în viața oamenilor atâta timp cât aceștia îl cheamă, îl caută și împlinesc voia Lui. Nu se poate să fii după cum vrei, să îi încalci poruncile, să fii plin de răutate și să mergi în același timp cu Dumnezeu. 

Dacă în lume se întâmplă atât de multe lucruri rele, nu înseamnă că Dumnezeu nu le vede, că stă nepăsător, sau că El nu există, ci înseamnă că omul nu mai știe ce înseamnă să fie bun tocmai pentru că l-a alungat pe Dumnezeu din viața lui și a făcut totul după cum l-a dus mintea.

Să ne mirăm de ce sunt atâtea violuri in lume? 
De ce nu ar fi dacă e la modă să umbli în pantaloni scurți în care ți se vede mai mult decât trebuie, și altele?  (Aici sunt finuță, să nu zic exact ce se vede)

Să ne mirăm de ce sunt atâtea crime?
De ce nu, din moment ce Gigică nu știe să își controleze nervii și dacă nu-i convine că George există trebuie să îl omoare, doar Gigică a dat viață oamenilor și are drepturi, corect?
Să ne mirăm de ce oamenii sunt răi?
De ce Dumnezeu nu se implică?
Pentru că oamenii nu apelează la El, oamenii nici măcar nu-l mai pomenesc, nici de sărbători nu se mai zice numele Lui.

Într-o lume în care Dumnezeu nu este chemat, răul este în frunte.

Monday, July 22, 2013

Sunt...

 
  • Sunt momente în care ochii nu au lacrimi, dar sufletul îți plânge.
  • Sunt clipe în care nu ai cuvinte și totuși inima spune totul.
  • Sunt zile în care realizezi că persoana ce ți-a fost aproape te-a dezamăgit și totuși încă o aștepți.
  • Sunt ore în care timpul pare că s-a oprit în loc pentru tine, dar de fapt, el aleargă în același ritm.
  • Sunt secunde în care lacrimile vor să curgă dar nu le lași, de parcă te temi să arăți că simți, că te doare.
  • Sunt sentimente atât de profunde încât atunci când vrei să le exprimi ții gura închisă, lași sufletul să vorbească.
  • Sunt zile în care aștepți ploaia să curețe rămășițele dar ea nu vine, așa că te obișnuiești cu ele.

Friday, July 19, 2013

Zâmbetele sunt gratuite și nu se termină

Cei care au nevoie de un zâmbet trebuie să îl caute undeva prin buzunarele sufletului pentru că acolo stau de multe ori ascunse sub praf și așteaptă să fie luate.
Noi avem multe zâmbete aruncate prin suflet doar că uităm să le mai găsim, sau să le căutam.

În realitate zâmbetul este bijuteria perfectă pentru femei și haina cea mai frumoasă pentru bărbați, nu trebuie să ignorăm acest detaliu, nu trebuie lăsat acasă, ci purtat mereu.
Și ce dacă viața e plină de greutăți, soarele stă după nori chiar și pe timp de ploaie, și zâmbetul trebuie păstrat pe vreme rea.

Nimic în viața nu vine spre noi, ci totul trebuie căutat, trebuie să luptăm pentru ceea ce vrem, la fel este și cu gândurile bune, trebuie să vrem, să ne dorim să vedem și partea frumoasă a paharului, pentru că întotdeauna există această parte, și tocmai ea este cea care atrage zâmbetele noastre.

Ce o să alegem? Să ne lăsăm copleșiți de greutățile vieții sau să scotocim în buzunare după zâmbete și să dărim și altora?  Zâmbetele există, sunt gratuite, și nu se termină niciodată!

Thursday, July 18, 2013

Pașaport spre lună

 


Pe măsură ce cunosc mai bine oamenii și aud mai multe despre comportamentul lor, îmi vine să îmi fac pașaport spre lună, să mă mut acolo cu totul.
Cine dorește să trăiască într-o lume în care oamenii nu știu și nu vor să fie oameni?
Unde e dragostea pe care se presuspune că ar trebui să o avem, cea fără prefăcătorie, cea care vine din suflet și oferă mângâiere oricui?
De ce s-a ajuns aici?
Mi-e groază să deschid televizorul să mă uit la știri, mi-e groază și să merg pe stradă uneori, clar , luna ar fi un loc mai sigur, pentru că ajung la concluzia că e mai bine în pustietate decât pe lângă oameni.
Unde sunt caracteristicile ce ne fac umani, ce ne diferențează de animale?
 Până și ele sunt mai bune și au inimă mai mare decât noi.
Omul a ajuns un nimic, la propriu, a ajuns să fie mai rău decât o bestie, când o să ne deșteptăm?
Sau mai bine zis, ne vom trezi la realitate?
Dumnezeu a creat omul din iubire, pentru iubire, și omul ce face?
Distruge tot ce îi iese în cale, și cu ce drept?!
Mi-era frică de multe lucruri, dar nu m-am gândit că va trebui să mă tem și de cei pe care îi numim semenii noștri, cei cu care stăm la aceiași masă.
Mă bucur că într-o lume care se schimbă mai des decât o face vremea, există Cineva care rămâne statornic în toate, și este de partea mea, de partea ta, de partea celor care încă vor să iubească, încă vor să fie oameni.

Wednesday, July 17, 2013

Judecata oamenilor...

Singurul care poate să-mi judece viața este Dumnezeu, nu oamenii, nu familia, nu prietenii, pentru că nimeni nu știe cu adevărat prin ce am trecut, ce am simțit sau cum a fost mai bine, ce am gândit. 

Oamenii știu repede să tragă concluzii, să arunce cu noroi în tine, fiecare după gândirea și limitarea lui, ei au viețile lor, de ce oare nu se ocupă de ele, și vin repede să tragă cu urechea și cu ochiul la viața ta ca să îți critice acțiunile?

Viața mea, alegerile mele, responsabilitatea mea, asumarea e tot a mea, eu plătesc pentru ce greșesc. Și da, e normal să greșesc, de aia sunt ființă umană și nu Dumnezeu.

Sunt sătulă de astefel de persoane, care nu mă cunosc, nu-mi știu durerea, nu-mi știu bucuria, dar vin să mă critice, să își dea cu părerea legat de ce am făcut.

Tot ce am făcut îmi asum, și răspund în fața Creiatorului meu, Dumnezeu, nu în fața oamenilor care văd doar dintr-o singură parte paharul, măcar dacă l-ar privi întreg ar fi ceva, poate ar mai avea dreptul să spună ceva.

Da , cu ce drept vine cineva să îți critice sau să își dea cu părerea legat de viața ta, a trăit el în locul tău?
Fiecare are viața și acțiunile lui, dacă eu nu mă bag în viața  nu știu cui, mi se pare corect ca nici acea persoană să nu se bage aiurea în viața mea, nu am judecat, nu mă judeca nici tu.

Judecata oamenilor în ceea ce le privește pe alte persoane mi se pare de prost gust.

A new day...

 Fiecare dimineață în care ochii ți se deschid reprezintă o nouă zi, și depinde de tine felul în care va decurge această zi. Tu ești cel care alegi să deschizi una dintre cele două ferestre numite fericire și tristețe pentru ca ele să îți lumineze camera.
Depinde de tine dacă alegi să deschizi ușa oportunităților ce îți stau în față sau dacă decizi să lași ușa închisă.
De multe ori tu trebuie să faci niște pași, să îndrăznești, să crezi, să lupți, nu aștepta să îi facă altcineva pentru tine, deoarece șansele vin și pleacă.
Și Dumnezeu se implică în viața ta, precum îl cauți și te rogi...
O nouă zi a început acum, mai departe depinde de tine !

A new day ...

Tuesday, July 16, 2013

Visele prind viață...


Unii spun că visele sunt doar iluzii ce pier, dar adevărul este că visele sunt mai mult decât atât.
Oricine poate visa, și atâta timp cât crede și nădăjduiește în Dumnezeu poate să ajungă să-și vadă visul împlinit.
Spun acest lucru pentru că mie chiar mi s-a întâmplat, iar visul meu a implicat o persoană , a implicat mai multe lucruri complicate. 
Dar am crezut, m-am rugat și am așteptat 2 ani și câteva luni...

Așa că celor care au un vis, sau luptă pentru ceva prețios , le spun să nu renunțe oricât ar fi de greu, oricât de lungă ar părea calea, și chiar dacă pare imposibil, sau lumea nu crede , nu renunțați!  :)
Visele prind viață, și atunci când o fac, îți dai seama că nimic nu a fost în zadar, dar să nu uităm de Dumnezeu pentru că de unii singuri nu vom reuși niciodată nimic!

Wednesday, July 3, 2013

Sinceritate

Am văzut o poză pe internet cu un mesaj care m-a inspirat să scriu, pentru că era chiar mesajul potrivit pentru mine şi pentru perioada prin care trec, apoi am abandonat ideea. 
Nu e prima oară când abandonez ideea, pentru că de multe ori am ceva de spus şi nu o spun, nu de teamă ci pentru faptul că mă gândesc la cititori, deoarece toate ideile mele se leagă de Dumnezeu, şi mă gândesc că poate oamenii care citesc ce scriu s-au săturat să găsească aceleaşi subiecte. 

Dar, apoi, dând căutare pe google, cu numele blogului meu am dat de o poezie, pe care mi-a scris-o un prieten, despre blog şi am realizat că pentru unii oameni  chiar contează faptul că scriu despre Dumnezeu, pentru că acest lucru îi încurajează. 
Aşa că nu trebuie să mă opresc din scris despre El.
Şi nu aş scrie despre Dumnezeu dacă nu aş avea motive să o fac, dar adevărul este că atunci când îi vezi dragostea revărsată asupra ta zilnic nu prea poţi să taci şi să ignori sentimentul ce te învăluie, şi vrei să le spui şi celorlalţi că Dumnezeu există şi se implică în viaţa oamenilor.

Şi dacă tot este vorba de sentimente, de recunoştinţă şi de blog, aş vrea să menţionez că blogul, este cel mai minunat lucru care mi s-ar fi putut întâmpla, pentru că fără de el, nu aş fi cunoscut trei persoane minunate, care mi-au fost alături chiar de la kilometri depărtare, m-au făcut să le simt prietenia şi grija, m-au încurajat când aveam mai multă nevoie, şi dacă odată credeam că prieteniile la distanţă nu rezistă pot spune categoric că mi-am schimbat părerea la 180 de grade. 

Pe una dintre aceste persoane am întâlnit-o, pe o altă persoana urmează să o întâlnesc curând şi ultima, dar nu cea din urma, sper că se va ivi o şansă , iar dacă nu, o voi face eu cumva să se iveasca :)  
Şi prin acest mesaj, aş vrea să le mulţumesc acestor persoane pentru tot ce au făcut pentru mine, mi-au intrat în suflet şi sper că într-o zi să le pot întoarce lucrurile frumoase pe care le-au făcut. Vă mulţumesc! 

Nu le voi da numele,dar se ştiu ei! :D