Sinceritate

Am văzut o poză pe internet cu un mesaj care m-a inspirat să scriu, pentru că era chiar mesajul potrivit pentru mine şi pentru perioada prin care trec, apoi am abandonat ideea. 

Nu e prima oară când abandonez ideea, pentru că de multe ori am ceva de spus şi nu o spun, nu de teamă ci pentru faptul că mă gândesc la cititori, deoarece toate ideile mele se leagă de Dumnezeu, şi mă gândesc că poate oamenii care citesc ce scriu s-au săturat să găsească aceleaşi subiecte. 

Dar, apoi, dând căutare pe google, cu numele blogului meu am dat de o poezie, pe care mi-a scris-o un prieten, despre blog şi am realizat că pentru unii oameni  chiar contează faptul că scriu despre Dumnezeu, pentru că acest lucru îi încurajează. 

Aşa că nu trebuie să mă opresc din scris despre El.

Şi nu aş scrie despre Dumnezeu dacă nu aş avea motive să o fac, dar adevărul este că atunci când îi vezi dragostea revărsată asupra ta zilnic nu prea poţi să taci şi să ignori sentimentul ce te învăluie, şi vrei să le spui şi celorlalţi că Dumnezeu există şi se implică în viaţa oamenilor.

Şi dacă tot este vorba de sentimente, de recunoştinţă şi de blog, aş vrea să menţionez că blogul, este cel mai minunat lucru care mi s-ar fi putut întâmpla, pentru că fără de el, nu aş fi cunoscut trei persoane minunate, care mi-au fost alături chiar de la kilometri depărtare, m-au făcut să le simt prietenia şi grija, m-au încurajat când aveam mai multă nevoie, şi dacă odată credeam că prieteniile la distanţă nu rezistă pot spune categoric că mi-am schimbat părerea la 180 de grade. 

Pe una dintre aceste persoane am întâlnit-o, pe o altă persoana urmează să o întâlnesc curând şi ultima, dar nu cea din urma, sper că se va ivi o şansă , iar dacă nu, o voi face eu cumva să se iveasca :)  

Şi prin acest mesaj, aş vrea să le mulţumesc acestor persoane pentru tot ce au făcut pentru mine, mi-au intrat în suflet şi sper că într-o zi să le pot întoarce lucrurile frumoase pe care le-au făcut. Vă mulţumesc! 

Nu le voi da numele,dar se ştiu ei! :D