Versetul zilei

Sunday, December 31, 2017

Ce am învățat de la 2017


Ianuarie - Să cred că Dumnezeu este pe drum și să aștept chiar dacă totul în jurul meu se zguduie.
Nu tot ce pare a fi de la Dumnezeu, chiar este de la Dumnezeu. Unele lucruri sunt înșelătoare.

Februarie - Să râd în hohote și să plâng în hohote în același timp, de fericire. Să văd minunile lui Dumnezeu și să înțeleg că El are timpul Lui în care își ține promisiunile. Să înțeleg că este mai important să caut voia Lui și să mă apropii de El, decât să caut voia mea, iar El îmi va da mai mult decât cer sau gândesc.
Să învăț să zbor.

Martie - Că oamenii sunt fățarnici. În față îți zâmbesc iar pe la spate te vorbesc de rău. Tu nu trebuie să îi bagi în seamă. Tu păstrează-ți virtutea.

Aprilie - Dumnezeu poate face miracole. Și nu în orice fel, ci ca un lanț. Știi, când vine un necaz nu vine niciodată singur. La fel sunt și miracolele pe care le trimite Dumnezeu, vin în lanț. Și tu nu poți decât să zici, uau, Doamne, mare ești!

Mai - Poate alte țări sunt mai frumoase și mai prospere, dar România are oameni mai buni și mai calzi la suflet.

Iunie - Că mai așteaptă puțin se transformă în mai așteaptă mai mult și mai mult și mai mult și...așteaptă. Să aștept.

Când simți că o iei razna, la propriu, ia o pauză. Pune-te la umbra unui copac și ascultă. Liniștea e mai aproape decât crezi.

Iulie - Indiferent de ce vei face vor exista oameni care să îți comenteze viața și să te rănească. Nu-i lăsa.

August - Iubește ceea ce ai. Iubește-te pe tine așa cum ești. Iubește-i pe cei de lângă tine.
Atunci când Dumnezeu îți răpește ceva pe de-o parte, îți dă mai mult pe de altă parte. Dacă vei privi cu atenție, întotdeauna vei găsi motive de bucurie și vei realiza cât de bogat ești.
Contează ce lași în urma ta când pleci...

Septembrie - Când te pui la dispoziția lui Dumnezeu, El face lucruri pentru tine în moduri în care nici nu te aștepți.
Copiii au așa multă dragoste în inimi și toți am putea lua de la ei câte puțin și da mai departe.
Uneori, oamenii se vor comporta urât cu tine chiar dacă tu te-ai comportat frumos cu ei, dar asta nu îți dă dreptul să te schimbi, să te cobori la nivelul lor ci doar să ierți.

Octombrie - Oamenii nu se așteaptă să faci ceva drăguț pentru ei, fără nici un motiv. Noi toți ar trebui să facem lucruri frumoase, fără motiv, unii pentru alții. Bucuria e prețioasă.
Când te încrezi în Dumnezeu, ai pace.
Viața îți rezervă din când în când și surprize frumoase.

Noiembrie - Când este făcută o greșeală nu căuta vinovați, ci caută să vezi ce ai de învățat de acolo. Dragostea iartă și îndură.
S-ar putea ca uneori deși nu vrei, tu să fii omul potrivit. Tu să fii cel puternic.
Și când îți pui speranța în Dumnezeu apar surprizele, una câte una.

Decembrie - Există oameni care fac gesturi drăguțe pentru tine, dar tu trebuie să îți deschizi ochii ca să îi poți observa.
Când ai ceva pe inimă, dar nu știi cum să faci și unde să mergi, Dumnezeu îți trimite oameni. Îți scoate în cale persoanele de care ai nevoie.
Când cineva face ceva din inimă, acel ceva îți ajunge la inimă oricât de mic și neînsemnat ar fi.
Fă ceea ce îți spune inima și vorbește atunci când ai îndemn, niciodată nu știi în ce fel poți ajuta pe cineva.
Miracole chiar se întâmplă în Decembrie.

Sursă imagine: Pinterest

P.S. Un An Nou plin de pace, bucurii și împliniri sufletești. Dumnezeu să te călăuzească în fiecare pas pe care îl faci!

Saturday, December 30, 2017

Oameni cu povești - Petronela - 4

În luna octombrie 2017 a luat naștere proiectul: Oameni cu povești.” 
De ce? 
Pentru că peste tot în jurul nostru sunt oameni, ca și noi. Oameni cu dureri, oameni cu bucurii, cu bune și cu rele. Spre acești oameni aș dori să privim. 
Aici nu puteți găsi decât o mică parte din povestea lor.

A se citi numai cu inima deschisă.


Bună, spune-mi ceva despre tine, care este povestea ta?
Mă numesc Petronela, am 23 de ani și locuiesc în orașul Botoșani. Am crescut fără părinți, a trebuit să mă descurc mereu de una singură. Vara trecută s-a întâmplat să rămân pe străzi din cauză că nu am mai putut să îmi plătesc gazda. Pe timp de zi, oameni din biserică mă mai primeau în casele lor dar pe timp de noapte rămâneam afară. În mintea mea se dădeau tot felul de lupte, stăteam cu teamă să nu mi se întâmple ceva rău. Mulți bărbați au vrut să se folosească de mine, chiar și niște jandarmi, dar eu mă rugam mult și Dumnezeu m-a ferit de acești oameni. Dumnezeu m-a scăpat de multe pericole, în această perioadă.
La sfârșitul lunii august, păstorul din biserică mi-a oferit cazare într-un apartament din cadrul unei fundații ce se ocupa cu persoane fără adăpost. Am avut parte și de nopți nedormite, de zile în care am stat fără mâncare, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am trecut biruitoare peste acestea.

Încă de când am fost mică oamenii m-au rănit. Fiind abandonată de mama mea, am crescut într-un orfelinat. La vârsta de 5 ani o familie m-a luat în grija lor, urmând să locuiesc împreună cu ei timp de aproximativ 12 ani. Deși traiul alături de ai ar fi trebuit să fie mai bun decât cel de la orfelinat, totuși, a fost mai rău. Am fost abuzată, bătută, chinuită. La vârsta de 16 ani am fugit de la ei pentru că nu am mai putut face față.
La 19 ani, cineva mi-a spus despre Isus și atunci am simțit că Dumnezeu vrea să se atingă de inima mea. Numai El m-a ridicat cu dragoste și mi-a vindecat rănile produse de oameni.

În viața primim multe lecții, care ar fi cea mai prețioasă lecție pe care consideri că ai primit-o?
Să fiu mulțumitoare și în privința celor mai mici lucruri din viața mea. Pentru mine este o minune faptul că în fiecare zi am un acoperiș deasupra capului.

Spune-mi care este visul tău? Ce ți-ai dori să faci cu viața ta?
Visul meu este să pot fi o mărturie. O lumină în această lume. Vreau ca oamenii să găsească iubirea, speranța și pacea în Isus. Ceea ce am găsit și eu atunci, la 19 ani.

Dacă ar fi să alegi o amintire memorabilă din viața ta, una la care te-ai tot reîntoarce, care ar fi aceea?

Într-o duminică, înainte de vară, la ora șase dimineața, am simțit cum un înger trimis de Dumnezeu m-a îmbrățișat. Îmi este tare dor de acea zi.

Dacă dorești și tu să ne împărtășești povestea ta, scrie-mi pe laviniahumeniuc@gmail.com 

Sunday, December 24, 2017

Vă las pacea , vă dau pacea Mea


Vă las pacea, vă dau pacea Mea. 
Nu v-o dau cum o dă lumea. 
Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. 
Ioan 14: 27

Adesea trăim cu o pace falsă în suflet. Ni se pare că suntem bine, că suntem liniștiți și chiar bucuroși dar la cel mai mic șuvoi de apă ne ducem la vale, pierdem controlul. 

Cred că ai auzit și tu despre vestita întrebare: cum ești și răspunsul ce-o purcede: sunt bine. Dar cum poți să fii bine când în sufletul tău e haos? 
Bine ești când ai pace. 

Când ai pace nu te clatini în furtuni, nu lași supărarea să te cuprindă și să îți acopere tot orizontul. Când ai pace poți zbura. Când ai pace îi vezi pe alții și nu te mai uiți atât de mult numai la tine. 

Poate ai avut zile, săptămâni, luni în care nu ai văzut nimic altceva decât problemele ce îți stăteau în față. Poate nu ai mai putut să te bucuri și nici măcar să plângi. Poate ți-a venit să te închizi undeva în casă și să stai acolo fără să faci nimic, doar să îți plângi de milă. 
Eu am avut. Și am tras atât de mult de acea perioadă încât am lungit-o la maxim. Nu puteam să mă văd decât pe mine și problemele mele. Ajunsesem într-o stare atât de rea încât a venit și ziua în care nu am putut să mă uit la un om din cauză că el avea mai mult decât aveam eu. Da, atât de jalnică eram. 

La un moment dat m-am oprit și mi-am spus că eu nu vreau să fiu așa și atunci m-am uitat spre cer și m-am rugat. De fapt, nu era o rugăciune prea reușită, dar i-am zis lui Dumnezeu: nu mai vreau să fiu așa, nu mai vreau să fiu tristă, nu mai vreau să mă uit toată ziua la problemele mele, vreau altceva. Și apoi, cumva, ceva s-a întâmplat. M-am trezit cu poftă de viață, m-am trezit cu speranță, m-am trezit cu pace. 

Și dă-mi voie să îți spun că pacea schimbă tot. Când ai pace se simte. O simți și tu, o simt și alții. Când ai pace îți radiază chipul și sufletul. Când ai pace oricât de mare ar fi furtuna tu nu cazi și dacă chiar se întâmplă să cazi, te ridici. 

Când Dumnezeu îți dă pace, pacea Lui, ți se deschide orizontul și vezi dintr-o dată lucruri pe care până atunci nu le-ai băgat în seamă. Problemele îți par acum mult mai mici, începi să fii mulțumit de viața ta și să îți îndrepți privirea spre alții. 

Astăzi pune-ți întrebarea: Am eu pace?
Dacă nu, știi unde trebuie să mergi pentru a găsi pace.

Vă las pacea, vă dau pacea Mea. 
Nu v-o dau cum o dă lumea. 
Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. 
Ioan 14: 27

Oricine ai fi, Dumnezeu vrea astăzi să îți dea pace. Vino la El cu îndrăzneală!

Sursă imagine: Pinterest

Sunday, December 3, 2017

Nu fi de porțelan, fii un fluture

Era final de 2016 și priveam cu teamă spre viitor. Îmi spuneam că viața nu mai are ce să îmi ofere, că nu se poate să mai văd lumina și cine știe peste ce lucruri dezamăgitoare voi mai da. 
Îmi era frică să pășesc. Îmi era frică să mai sper la ceva. Trecusem prin niște momente grele, întregul an fusese un fel de carusel care nu înceta să mă arunce la pământ, fără oprire, și nu puteam să nu mă gândesc că 2017 va fi la fel. 
Dar nu a fost.

Și procesul de transformare a omidei ajunge la un moment dat la final, iar ea în sfârșit își ia zborul. Îi cresc niște aripi frumoase și apoi e liberă

Știi, chiar dacă pe moment nu îți dai seama, durerea este înălțătoare. Ea îți face rost de aripi, te avântă spre culmi mai înalte. Îți face cunoscute orizonturi pe care nu aveai cum să le observi altfel, te transformă, te modelează până ajungi să fii cea mai bună variantă a ta, ceea ce Dumnezeu dorește ca tu să fii.

Știu că ți-ar plăcea să stai pe loc, să nu faci nimic. Să te așezi într-un loc confortabil și să lenevești. Dar nu iese nimic de acolo. Absolut nimic. Când cauți să rămâi în zona ta de confort, să nu te atingă nimeni e ca și cum ai fi de porțelan. Știi ce fac porțelanurile? Nimic. Ele nu fac nimic. Sunt numai de decor și nimeni nu face nimic cu ele. 

S-ar putea să te doară. S-ar putea să fii mai întâi o omidă și să trebuiască să ai parte de un proces complet de transformare, dar știi ce frumos ai să strălucești apoi? Știi ce aripi mari au să îți crească?
Știi că viziunea ta va ajunge la același nivel cu viziunea lui Dumnezeu?

S-ar putea să te doară, dar știi ceva? Se merită. 

Nu mai păși cu teamă, nu te mai gândi la ce îți va aduce viitorul. Trăiește în prezent și caută să vezi ce poți lua cu tine din ceea ce viața îți pune în față chiar acum. Ce lecții ai de învățat, prin ce procese trebuie să treci, la ce ar trebui să renunți și ce ar trebui să mai adaugi la tine pentru a putea fi cea mai bună variantă a ta.

Nu fi de porțelan, e mai comod dar e nefolositor. Ah, și nu uita că porțelanurile se sparg repede, nu ajung să vadă lumea ci doar vitrina și praful din casă, în timp ce fluturii zboară și se delectează cu frumusețea florilor și a cerului.

Sursă imagine: Pinterest

P.S. Nu uita de proiect: Oameni cu povești și de concurs: Bucurii de Crăciun
Implică-te și tu! :)

Friday, December 1, 2017

Bucurii de Crăciun - Concurs

Am intrat în luna Decembrie. O lună în care totul devine parcă un pic mai frumos. Luna în care Mântuitorul nostru, Hristos, a coborât la noi. 
Și pentru că în curând va veni Crăciunul, am vrut să găzduiesc aici pe blog un proiect numit Bucurii de Crăciun. 

Acest proiect este despre tine, dragul meu cititor. 

Cred că fiecare are o amintire specială din preajma sărbătorilor. Ceva care să îi facă inima să tresalte și să îi umple sufletul de pace. Proiectul Bucurii de Crăciun este despre aceste amintiri. Amintirile tale.

Dacă vrei să iei parte la acest proiect, tot ce trebuie să faci este să îmi trimiți pe email o descriere a celei mai frumoase amintiri pe care tu o prețuiești, din preajma sărbătorilor de iarnă. Cu aceste amintiri, eu voi face un articol în perioada 24-26 decembrie. 

Dacă încă nu ți-am stârnit interesul, lasă-mă să îți spun că există și o mică surpriză. Premiul constă în cartea Oscar și Tanti Roz scrisă de Eric-Emmanuel Schmit plus încă ceva surpriză. 

Așadar, dacă dorești să te înscrii, trimite-mi un email cu cea mai prețioasă amintire a ta din preajma sărbătorilor pe laviniahumeniuc@gmail.com începând de astăzi 1 decembrie până pe 20 decembrie. Câștigătorul va fi ales random în data de 21 decembrie. Premiul se va trimite după data de 3 ianuarie.
Pentru ca concursul să aibă loc este nevoie de minim 4 participanți. 
Cerințe: domiciliu în România, diacritice scris în word.

Te aștept.

Nu aș vrea să închei fără să îți las una dintre amintirile mele prețioase de Crăciun.

Aproape în fiecare iarnă mergeam la bunicii mei. Locul meu preferat era pe ”cuptor”. Era un fel de loc amenajat ce venea fix lângă plită. Simțeam cum vine căldura spre mine. În casă era miros de mandarine. Și bunica avea un cozonac delicios. Mie îmi plăcea să îl mânânc cu sarmale. Dulce cu sărat. Habar nu am de ce. 
Și poate nu pare cine știe ce, dar e o amintire de suflet pentru mine.

Sursă imagine: Pinterest