Versetul zilei

Friday, August 31, 2012

Toamna, bate vântul...

Toamna bate vântul şi îmi ia cu el amintirile şi dorul strâns pe timp de vară. Bate cu putere şi încetul cu încetul va duce cu el şi frunzele îngălbenite de timp şi durerea şi fericirea. Amintirile, vor fi ramurile goale ce-mi vor bate  la geam, iar ploaia va fi mângâierea caldă care se va prinde de mine. Toamna bate vântul şi cu el se duc şi planurile mele, şi ideile, şi pregătirea. Numai eu rămân tot goală, tot pustie, tot amară privind la ceas şi spunând pentru a mia oară, iar se duce vara, iar apare toamna...
Apoi, să vă spun drept, septembrie nu-mi este o prietenă prea bună, ea vine repede, stă puţin timp şi apoi pleacă şi mă lasă mereu în urmă. Apoi urmează ploi şi vreme rea, şi mai pică din cer şi nostalgie.Am un singur gând ce-l păstrez curat în mintea mea: Pe măsură ce timpul trece, pe măsură ce cunosc mai mult anotimpurile avansez spre casa mea, devin cunoscător şi trăiesc cu speranţa că într-o zi nu voi mai rămâne corigentă în şcoala vieţii.

10 motive să crezi în Dumnezeu

  1. Pentru că există. Acesta cred că este şi cel mai simplu, deşi pentru unii oameni e greu de crezut că Dumnezeu există, dar asta se întâmplă tocmai din cauză că ei  nu L-au întâlnit într-un mod personal.
  2. Pentru că dacă El nu ar exista nu ar mai trăi nici oamenii. Poate unora li se pare prostească această afirmaţie, dar e destul de clar că din moment ce Creatorul nu există nu pot exista nici creaţiile Lui nu-i aşa? Deci din moment ce noi existăm, înseamnă că şi Dumnezeu există.
  3. Pentru că atunci când crezi în El viaţa ta capătă un sens şi o direcţie. Spun asta deoarece în momentul în care îl întâlneşti pe Dumnezeu viaţa ta se schimbă, tu ca om te schimbi şi îţi dai seama şi care este scopul tău pe acest pământ.
  4. Pentru că nu mai eşti singur, ai pe cine să te bazezi. După cum am mai spus şi în alte articole e mai uşor în doi :)
  5. Pentru că ai nevoie de dragostea Lui.Unii oameni sunt pe cont propriu, dar ei nu realizează că fără ajutorul lui Dumnezeu nu ar putea nici măcar să le poruncească inimii lor să bată. E chiar simplu.
  6. Pentru că eşti copilul Său, iar El aşteaptă să-ţi deschizi inima.
  7. Pentru că golul din sufletul tău nu poate fi umplut decât de El.
  8. Pentru că fără El degeaba trăieşti.
  9. Pentru că ai nevoie de protecţia Lui.
  10. Pentru că te iubeşte şi îţi dă pace în suflet.

Thursday, August 30, 2012

Dragoste sau imitaţie?

Mai există dragoste în lume? Spunem că iubim, şi chiar în relaţiile de cuplu, spunem că suferim şi că iubim, însă dacă se întâmplă ca acea persoană să ne dezamăgească deja o dăm la o parte.Păi ce se întâmplă atunci, dispare dragostea? Dacă ar fi dragoste adevărată ar trebui să înţelegem că o ceartă necesită doi oameni, ar trebui să pătrundem în fiinţa celuilalt şi să ne dăm seama de ce  a făcut aşa, să ne gândim la ce se poate salva şi nu doar la propria persoană. Dragostea  reală nu sapă în adâncuri, ea acoperă greşelile şi rabdă. 
A iubi nu înseamnă a avea pretenţii de la celălalt ci a te sacrifica spre folosul iubirii. Mulţi oameni au un cuplu sau chiar o căsătorie dar dau la o parte cuvântul "noi" şi pun mai presus cuvântul "eu". Păi sunteţi una sau sunteţi fiecare pe cont propriu?
Dragostea se destramă, de ce? 
În primul rând pentru că îl alungăm pe Dumnezeu din viaţa noastră şi în al doilea rând pentru că suntem mai preocupaţi de nevoile noastre decât ale persoanei iubite. Pentru că în loc să reparăm greşelile  ne întoarcem şi le scotocim şi pe alea din trecut, deoarece în loc să fim răbdători şi înţelegători vrem să fim mai pe sus decât celălalt "el/ea a greşit, să-şi ceară iertare" şi nu e doar atât că dacă nu face cum vrei tu gata înseamnă că nu te iubeşte sau câte îţi mai pot trece prin cap.
Ar fi multe de zis pe tema asta, dar tind să cred că dragostea adevărată, cea pe care Dumnezeu a lăsat-o dispare. Sacrificiu? Deja se strâmbă din nas la cuvântul ăsta, "da cum să mă sacrific pentru el, da cine e el?" păi e persoana pe care o iubeşti nu?  De fapt în ziua de azi ce înseamnă iubirea? Că dacă nu e bun la sex, deja îl dai afară şi treci la urmatorul, sau cum sunt regulile?


Închei cu pasajul din Corinteni:
"Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios,nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău (fac o paranteză, pentru un ex. " să sufere cum am am suferit şi eu") nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul,suferă totul."

Wednesday, August 29, 2012

Suntem egoişti când suferim?

Haideţi să ne oprim un pic din rutina zilnică şi să ne gândim. Oare nu suntem prea egoişti? Întotdeauna aşteptăm ca cel de lângă noi să facă primul pas, aşteptăm să ni se spună "iartă-mă, te rog frumos" etc. Mereu ne gândim la ceea ce alţii ne greşesc şi scoatem la iveală şi greşeli din trecut ca să ne putem justifica.Alergăm pe unde ne duce capul şi în drumul nostru mai călcăm peste inima cuiva fără să  ne dăm seama. Eu propun o mică pauză urmată de o întrebare. Ne gândim noi la cei din jur? Şi prin cei din jur nu mă refer la străinii ce trec pe stradă ci la persoanele dragi. Când  ne certăm cu cineva ne este mai uşor să dăm vina pe acea persoană decât să ne gândim la ce am greşit, să ne asumăm responsabilitatea şi mai mult decât atât să reparăm greşeala.Ne este mai uşor să minţim, să amânăm o discuţie , urmăm cursul firesc şi lăsăm multe lucruri nerezolvate. Este uşor să te victimizezi şi să asumi altcuiva vina pentru durerea ta. Dă-mi voie să-ţi spun un secret, şi fără să te superi pe mine, în realitate singurul vinovat eşti chiar tu, pentru că te complaci în propria suferinţă.
Avem impresia că dacă pe noi ne doare ceva trebuie ca toţi cei de lângă noi să ne plângă de milă şi să ne ducă pe braţe, păi nu-i chiar aşa, pentru că fiecare om are nevoile lui şi poate în timp ce tu te victimizezi altcineva tace şi suferă de unul singur, pentru că eşti prea ocupat cu "durerea ta" ca să te gândeşti la cei din jur.



!Să nu se înţeleagă greşit, e normal ca atunci când ai o durere pe suflet , persoanele dragi să-ţi fie alături , însă mai sunt şi oameni care exagerează, care aruncă durerea lor pe altcineva, cu toate că acea persoană nu are nici o legătură. Sunt oameni cărora le place să sufere, să se complacă în durerea lor şi să mai tragă şi pe alţii după ei.

Tuesday, August 28, 2012

Lasă-te călăuzit!

Uită-te la tine suflete! Eşti sleit de puteri şi nu mai ştii unde să te duci, nu mai ai nici voinţă şi nici curaj ca să  mergi pe undeva. Te-ai duce la Dumnezeu dar parcă nu mai ai ce să îi spui, te simţi departe de El , departe de oameni , departe de tot ceea ce este în jurul tău.Ai vrea totuşi să faci ceva, să rezolvi problemele ce se agaţă de tine. Te simţi singur. Te vezi rătăcit printre gânduri, printre planuri, printre poveri. Undeva din depărtare se aude o voce :" Lasă totul în mâna Mea, nu mai încerca să conduci tu , nu faci decât rău". Dar vocea sună de aşa departe şi parcă nu mai ai putere să o asculţi." Ce vrei Doamne de la mine? Sunt la răscruci de drumuri, nu ştiu ce să fac, nu înţelegi?"
Ba da, Dumnezeu chiar înţelege, cel care nu înţelege şi nu vrea să-şi deschidă sufletul eşti tu. 
Dar eşti prea încurcat în propriile tale idei ca să îţi dai seama. De ce e aşa de greu să îţi deschizi inima şi să te laşi călăuzit? Oare Dumnezeu nu ştie viitorul? Oare nu are El însuşi un plan bine pus la punct pentru viaţa ta? De ce te temi? Lasă-te călăuzit! Nu mai duce singur povara, nu mai fi aşa orgolios...
Uneori, ajutorul vine de unde nu te aştepţi!

Sunday, August 26, 2012

Cenuşă.

E totul cenuşă în jur. Se împrăştie peste tot până nu mai rămâne nimic din ea. Nu foloseşte la nimic această cenuşă, dar oamenii nu încetează să o fabrice prin furia lor. Într-o lume pustie în care numai copii mai sunt inocenţi nu ai la cine să apelezi. Te uiţi cu nerăbdare să găseşti o portiţă, dar în jur nu sunt decât feţe străine care te ignoră.Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi e o poruncă care a fost călcată în picioare de prea multe ori. Dumnezeu priveşte trist spre omenire.Vai, ce mult am decăzut. Ruşine nouă.Vreţi adevărul?
Adevărul este că oamenii au uitat ce înseamnă să fii uman. Trăiesc ca nişte animale şi se luptă care mai de care pentru ce are mai bun.Ah, nu prea are rost, dar sa vă zic totuşi ceva. OPRIŢI-VĂ! E DESTUL OXIGEN PENTRU TOŢI!
Parcă nu le-ar mai ajunge nimica. Suflet? Ce-i ăla? Dumnezeu? Să nu spun ce cuvinte ii sunt adresate. A ajuns lutul să se ridice mai pe sus decât olarul?Pentru că , cam asta facem noi. Daca Dumnezeu zice fă aşa, ai să vezi că e spre binele tău, noi facem cum vrem noi pentru că suntem mai deştepţi ca Dumnezeu?
Sinceră să fiu, m-am săturat de tot ceea ce văd în jurul meu, dar partea cea mai tristă, e ca este deja prea târziu.

Wednesday, August 22, 2012

...ea...

Numără stelele, ar vrea să privească dincolo de ele şi să înţeleagă totul, dar deocamdată se limitează la măştile de fier din jurul ei.

Tuesday, August 21, 2012

Trecător în lume.

Sunt un străin ce rătăceşte prin lumea aceasta trecătoare.De multe ori uit, că e atât de trecătoare încât nu merită atâta importanţă.Uit că nu aparţin acestui loc, că sunt aici doar pentru o vreme.Şi stau şi mă întreb, de ce mă sinchisesc aşa mult pentru ca mai apoi să mă aleg cu nimic? De ce îmi fac atâtea griji, atâtea gânduri? Viaţa pe pământul acesta nu este altceva decât o povară. Anii trec repede, iar cânt te uiţi în urmă şi te întrebi ce ai realizat, îţi dai seama că nu ai realizat mai nimic. Dacă nu te-ai preocupat de suflet şi de cel de lângă tine, dacă nu te-ai oprit să oferi o îmbrăţişare, un zâmbet cald, dacă nu  ţi-ai deschis inima în faţa lui Dumnezeu, totul e amărăciune.
Cu ce voi pleca eu de aici? Nu ştiu. Atât ştiu, dacă am ajuns până în ziua de azi, nu e pentru că am eu vreun merit, nu e pentru toată truda pe care am deupus-o, ci e datorită lui Dumnezeu, care n-a încetat să mă iubească şi să mă poarte pe braţul Său.Aşa că acum de ce mă zbat de una singura? Nu ajung nicăieri. Iar voi, cei care citiţi aceste rânduri, puteţi să alergaţi cât vreţi în această lume, dar fără Dumnezeu nu ajungeţi la izbândă.

Saturday, August 18, 2012

Regăsire.

Şi din nou am tendinţa să vorbesc despre oameni, şi de ce nu din moment ce ar fi atât de multe de spus, pentru că până la urmă totul se învârte în jurul nostru nu-i aşa? 
 Dar , îmi propun să uit partea rea a oamenilor, îmi propun să uit că sunt unul dintre ei şi că sunt supusă slăbiciunilor, şi vreau să vă reamintesc ceva:
Oamenii au puterea să ierte, să iubească, să simtă cu cel rănit, să sufere, să se ridice şi să meargă mai departe, să zâmbească, să spere, să gândească, să acţioneze, să aleagă.
Oamenii sunt nişte fiinţe deosebite, pentru că însuşi Creatorul lor este deosebit şi înţelept.Oamenii au fost făcuţi după asemănarea Lui!
Tu, cel/cea care citeşti aceste rânduri, zâmbeşte, eşti o personă specială!
Poate veţi spune, că vad lucrurile pe dos, pentru că în ziua de azi oamenii sunt răi, mint, dezamăgesc, urăsc, sunt invidioşi etc.
De acord. Şi de ce? Pentru că aici deja nu mai seamănă cu Dumnezeu nu-i aşa?
Atunci am să mă leg de nişte cuvinte menţionate mai sus. Toţi oamenii au fost făcuţi de acelaşi Creator, dar, ei, au puterea să aleagă. Unii aleg să semene în continuare cu Creatorul lor, pe când alţii aleg să fie opusul.
Nu ştiu unde te regăseşti, eu recunosc, mă regăsesc în amândouă. De ce? Pentru că sunt om şi sunt dispus eşecurilor dar şi biruinţelor, iată motivul pentru care am ales să lupt, să lupt cu mine şi cu tot ce este rău în mine , ca să pot să semăn în continuare cu Dumnezeu.

Thursday, August 16, 2012

Valoarea unor cuvinte

Ştii, cuvintele nu pot fi valorate prin bani, şi totuşi cât de mult contează? Datorită unui singur cuvânt cum ar fi "mulţumesc" poţi aduce un zâmbet pe buzele cuiva, tot aşa cum datorită altui cuvânt poţi aduce întristare.
Ţin să cred că în ziua de azi cuvintele nu sunt spuse aşa cum trebuie. Oamenii au început să uite valoarea lor.Uneori un "mulţumesc" nu mai are aceeaşi valoare. Şi de ce? Pentru că există o regulă a cuvintelor. Şi aceea că trebuie să ai grijă în ce context şi pe ce ton le pronunţi.
De multe ori ele sunt folosite pentru a răni , dar oare de ce? Eu cred că cuvintele au fost create pentru a ne ajuta să ne înţelegem unii cu alţii dar asta nu înseamnă că ne putem permite să jignim. Şi totuşi de ce o facem? E chiar atât de greu, când cineva te jigneşte tu să taci şi să spui sincer un mulţumesc, sau un iarta-l? Da, e greu. Pentru că nu ne lăsăm conduşi de dragoste, ci de orgoliu. Se spune că tot ceea ce vorbim vine din inima noastră, deci, atunci când jignim şi ne lăsăm conduşi de eul nostru ar trebui să ne dăm seama că în acel moment în inima noastră se află răutate.
Preţuieşte cuvintele, mai târziu vei avea şi tu nevoie de ele!

Wednesday, August 15, 2012

Timp, mai stai o clipă...

Timp, nu fi hain!

Mai lasă-mă ca să privesc câmpul de flori aşa cum făceam când eram copil. Să alerg, şi să le strâng la piept, să fac din ele nişte comori şi să zâmbesc.
Mai lasă-mă să cânt  pe iarba bătută de vânt, să cred în basme şi în poveşti cu zâne, în prinţi nemuritori.
Mai lasă-mă ca să mă duc la braţul mamei să-i spun când un copil m-a supărat, şi apoi să mă întorc râzând să-i zic că mi-a trecut, ne-am împăcat.
Mai lasă-mă ca să zâmbesc o clipă, cu dinţii imperfecţi , în mână cu o cretă pe asfalt să desenez şi apoi să mai mănânc o ciocolată fără să îmi pese de mă murdăresc.
Mai lasă-mă să cred că totul va fi bine, şi să mai construiesc castele din nisipul ud. Să număr stelele,  să îmi pun dorinţe şi apoi să visez.
Mai lasă-mă să cred că mai există bunătate, că totul e frumos precum se vede , că nu există rău niciunde în lume.
Mai lasă-mă să suflu-n păpădii şi să mă ascund printre copii.Să fug după o minge mare, să cad şi să zâmbesc.

Timp, mai stai o clipă, nu fugi! De ce nu te opreşti să mă asculţi? Nu vezi ? De atâţia ani tot pleci şi pleci, şi eu tot cresc devin un om matur. Şi ştii? Nu-i chiar aşa uşor să te maturizezi, căci pe zi ce trece îţi dai seama că binele dispare şi răul ia amploare. Mai stai, nu mă lăsa, nu vezi că trece viaţa mea? Nu vezi că nu mai sunt copil? Nu vezi că sufletul mă doare? Off, timp, mai stai o clipă... nu mai fi aşa hain, eu vreau, dar vreau fierbinte, să fiu din nou copil...

Tuesday, August 14, 2012

În timp...

În timp nu mai eşti ce erai odată.
Cândva visai mai mult şi credeai mai mult, acum eşti doar un biet necredincios care a ajuns să nu mai creadă nici măcar în forţele proprii. Renunţi uşor la vise, la planuri, te dai bătut...
Cândva erai numai un zâmbet, străluceai de bucurie şi nu numai atât dar erai şi mai altruist. Acum, eşti posomorât şi te gândeşti numai la viaţa ta, la cum să faci să îţi meargă lucrurile mai bine.
Cândva te bucurai de lucrurile mărunte şi treceai mai uşor peste greutăţi, azi, nu vezi decât problemele şi ignori cât de mult se poate acea bucurie pe care o găseşti în lucrurile mici.
Cândva, credeai în iubire şi în ceea ce îşi poate oferi, acum, te simţi rănit şi crezi că iubirea nu mai există.
Cândva ascultai mai mult cuvintele celor din jur, azi, nu te mai poţi opri din vorbit, poate doar pentru a spune ce ai de spus şi a te asculta doar pe tine.
Cândva viaţa avea mai mult farmec, iar tu erai mai deschis, acum, eşti un călător străin ce se încăpăţânează să meargă singur pe drum, deşi ştie că totul ar fi mult mai uşor în doi.

Monday, August 13, 2012

Scapă de îngrijorare!

Titlul transmite un mesaj scurt şi la obiect : scapă de îngrijorare!
Poate vei spune că acest lucru nu e posibil. Îngrijorarea apare la tot pasul şi de prea puţine ori reuşeşti să scapi de ea. Şi totuşi se poate! Cum? Mai simplu decât te gândeşti tu. Tot ce trebuie să faci e să faci o listă mare cu tot ce te îngrijorează. O aduci înaintea lui Dumnezeu iar apoi aştepţi cu nădejde ca El va rezolva probelemele pentru care tu te îngrijorezi. Poate vei spune că asta nu se poate! Ba da chiar se poate, dar dacă vrei să fii liber de grijile acestei lumi scapă şi de necredinţă şi de îndoială.

Ei, uite aşa am stat eu în ultima vreme punând toate lucrurile cap coadă şi îngrijorându-mă pentru viitorul meu, ce o să fac acolo, de unde o să am bani acolo etc. Apoi am realizat ceva, nu trebuie să mă tem de ziua de mâine Dumnezeu e deja acolo, El are soluţia, eu ce am? Grijile şi planurile. Şi cu ce mă ajută? Păi mă ajută să mă stresez mai mult decât trebuie. 
Deci? Scapă de îngrijorare!

Sunday, August 12, 2012

Ce vrea Dumnezeu de la mine?

Ţi-ai pus vreodată această întrebare? Şi dacă da, ai primit răspuns la ea?
La ce te gândeşti când priveşti cerul? Eu mă gândesc la Creator, mă gândesc că dincolo de nori am un Tată care veghează asupra mea; un Tată care mă iubeşte şi e plin de răbdare şi de bunătate.În fiecare zi are grijă de mine şi îmi dă mai mult decât gândesc şi cer eu.El ştie exact de ce am nevoie.

Vezi tu, Dumnezeu îţi ascultă cererile şi ştie ce vrei tu de la El, dar tu ştii ce vrea El de la tine? Când oamenii îţi fac un serviciu vor ceva la schimb, poate bani sau altele, când Dumnezeu face ceva pentru tine (şi face asta mereu) nu-ţi cere nimic la schimb.Dumnezeu face totul pentru că ai preţ în ochii Lui şi te iubeşte. Dragostea Lui este necondiţionată.
Şi totuşi ce vrea Dumnezeu de la tine? 
El nu are nevoie de banii tăi sau de orice ai avea tu să îi dai. Dumnezeu doreşte ca tu să îi răspunzi cu iubire, să-ţi deschizi inima înaintea Lui. Dumnezeu doreşte ca tu să realizezi că El este şi Tatăl tău şi că a venit vremea să te împaci cu El!

Friday, August 10, 2012

Credinţa

Ce părere aveţi despre afirmaţia :" aş crede dacă aş avea dovezi"?
Să ai credinţă înseamnă tocmai să crezi în ceva ce nu poate fi dovedit, în ceva ce nu este capabil să fie explicat, în ceva ce nu se vede.
O definiţie a credinţei o găsim şi aici "Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite , o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd."Evrei 11:1
Nu poţi să spui:" cred pentru că am dovezi" pentru că atunci nu ar mai fi vorba de credinţă ci de raţiune. Voi ce părere aveţi?

Un străin.

Ce să spui atunci când nu ai nimic de spus? Atunci când gândurile par să dispară şi să nu mai fie valabile, atunci când durerea de altă dată ţi se pare neînţeleasă...
Unde să te duci când vechile lanţuri au reuşit să fie rupte...Când amintirile nu mai valorează nimic şi nu fac decât să-ţi amintească de un trecut păcătos şi străin, când vântul nu mai suflă în direcţia în care îi ordoni tu ci îţi împrăştie gândurile pe unde apucă. Deodată prietenii devin cunoştinţe, cunoştinţele devin străini iar străinii devin inexistenţi.Te evapori. Se evaporă toată ştiinţa pe care ai acumulat-o şi realizezi că de fapt tu eşti cel străin.

Monday, August 6, 2012

Ia o pauză de la stres!

A venit vremea să te opreşti din alergarea ta după lucruri fără de valoare. Ai făcut destul până acum. Te-ai îngrijorat destul, ai plâns de ajuns, te-ai gândit la ce nu ai făcut bine şi ai regretat, apoi te-ai mai plâns încă o dată.Ajunge! 
A venit momentul să iei o pauză de la tot ceea ce înseamnă stres, îngrijorare, trudă. Nu vezi că te învârţi în acelaşi cerc? Mereu aceleaşi bătăi de cap, aceleaşi gânduri, aceleaşi frământări...
Opreşte-te, oferă-ţi un moment de relaxare, pentru suflet, pentru trup...
Respiră, simte viaţa, simte bucuria , eliberează-te de gândurile negative.
Azi totul e posibil dacă tu crezi, dacă îţi doreşti, cine te opreşte să visezi? Viaţa e grea iar dacă nu ai astfel de momente nu faci decât să te pierzi în ea.

Sunday, August 5, 2012

Oameni înşelători

Nu vă puneţi nădejdea în oameni , ei sunt înşelători şi egoişti. Şi de multe ori rămânem cu inima rănită din acest motiv. Şi nu mă refer la oamenii cu 2 feţe, ci la aceia care sunt buni, şi au suflet bun şi totuşi când nu merge după cum vor ei se întorc cu răutate împotriva ta.
Oamenii sunt de multe feluri, dar nu vă bazaţi pe ei, unul singur rămâne credincios şi ţine ce-a promis şi Acela este Dumnezeu.