Dragoste sau imitaţie?

Mai există dragoste în lume? Spunem că iubim, şi chiar în relaţiile de cuplu, spunem că suferim şi că iubim, însă dacă se întâmplă ca acea persoană să ne dezamăgească deja o dăm la o parte.Păi ce se întâmplă atunci, dispare dragostea? Dacă ar fi dragoste adevărată ar trebui să înţelegem că o ceartă necesită doi oameni, ar trebui să pătrundem în fiinţa celuilalt şi să ne dăm seama de ce  a făcut aşa, să ne gândim la ce se poate salva şi nu doar la propria persoană. Dragostea  reală nu sapă în adâncuri, ea acoperă greşelile şi rabdă. 

A iubi nu înseamnă a avea pretenţii de la celălalt ci a te sacrifica spre folosul iubirii. Mulţi oameni au un cuplu sau chiar o căsătorie dar dau la o parte cuvântul "noi" şi pun mai presus cuvântul "eu". Păi sunteţi una sau sunteţi fiecare pe cont propriu?

Dragostea se destramă, de ce? 

În primul rând pentru că îl alungăm pe Dumnezeu din viaţa noastră şi în al doilea rând pentru că suntem mai preocupaţi de nevoile noastre decât ale persoanei iubite. Pentru că în loc să reparăm greşelile  ne întoarcem şi le scotocim şi pe alea din trecut, deoarece în loc să fim răbdători şi înţelegători vrem să fim mai pe sus decât celălalt "el/ea a greşit, să-şi ceară iertare" şi nu e doar atât că dacă nu face cum vrei tu gata înseamnă că nu te iubeşte sau câte îţi mai pot trece prin cap.

Ar fi multe de zis pe tema asta, dar tind să cred că dragostea adevărată, cea pe care Dumnezeu a lăsat-o dispare. Sacrificiu? Deja se strâmbă din nas la cuvântul ăsta, "da cum să mă sacrific pentru el, da cine e el?" păi e persoana pe care o iubeşti nu?  De fapt în ziua de azi ce înseamnă iubirea? Că dacă nu e bun la sex, deja îl dai afară şi treci la urmatorul, sau cum sunt regulile?

Închei cu pasajul din Corinteni:

"Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios,nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău (fac o paranteză, pentru un ex. " să sufere cum am am suferit şi eu") nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul,suferă totul."