Versetul zilei

Sunday, January 31, 2016

Oamenii îți spun că nu ești de ajuns

Sursă imagine: internet

Oamenii îți spun că nu ești de ajuns. Oamenii te critică, mereu e loc de mai bine pentru ei. Și tu încerci să îi mulțumești, încerci să le faci pe plac, faci totul pentru acceptarea lor dar ei nu te acceptă.

Întotdeauna am fost criticată și comparată cu alții, la școală, la ce fac, la cum mă îmbrac și lista poate continua.

Nu am fost niciodată de nota 10 la școală. Am învățat cât am putut, am luat și note de 10 dar nu am fost ca acei copii care sunt mereu pe primul loc.
Nu am fost niciodată perfectă. Am făcut greșeli, multe și știu că am să mai fac. Sunt doar un om. Ei m-au comparat degeaba cu unul și cu altul, pentru că eu aveam felul meu de a fi și propriul meu drum de urmat.

Știu că niciodată nu am fost și nici nu voi fi de ajuns pentru unii. Știu că mi-au criticat viața, părinții și tot ce am avut cât de bine au putut să o facă, dar azi nu mai contează, pentru că azi vreau să le spun ceva acelor persoane.

Cineva mă iubește și mă prețuiește așa cum sunt.

Vă puteți lua cât vreți de ce fac, de felul în care trăiesc, de ce ascult sau cu ce mă îmbrac, asta  nu va schimba nimic.
La finalul zilei, când se trage linie voi ieșiți în minus, pentru că voi mă judecați pe mine, nu eu pe voi.

Dumnezeu îți spune că ești de ajuns. Dumnezeu te înțelege, El nu te judecă, îți știe slăbiciunile iar în ochii Lui ești cel mai prețios! Nu contează ce zice lumea despre noi, în ce categorie ne bagă sau dacă intrăm în standardele lor, contează ce zice Dumnezeu despre noi, contează cum ne vede El.

Friday, January 29, 2016

Nu am știut

Sursă imagine: quirkyshine.wordpress.com

Dau cu ochii de oglindă. La prima vedere aș spune că sunt la fel dar dacă m-aș uita mai bine mi-aș da seama că timpul s-a așternut peste mine. Mi-am dorit atât de mult ca timpul să nu mă schimbe, să   nu-și lase amprenta asupra mea dar nu toate lucrurile sunt după cum ne dorim noi.

Azi nici măcar nu mă mai recunosc. Nu mai sunt ce am fost cândva. Mi-am spus că eu nu voi intra în lumea adulților, că nu voi fi rece, că nu voi alerga după bani, că nu voi pierde copilul din mine și că voi iubi mereu, că voi fi la fel de transparentă.
Nu am știut atunci că întâmplările te transformă, că oamenii de fiecare dată când te rănesc și pleacă iau o parte din tine iar tu nu vei mai putea fi niciodată la fel, de aceea te vei răci, pentru că la un moment dat inima ta va ceda.
Nu am știut atunci cât de mult contează banii și în ce hal ajungi dacă nu îi ai. E mult mai ușor când ești tu copil iar adulții au grijă de asta dar abia când rolurile se inversează îți dai seama de anumite lucruri.
Nu am știut că copilul din mine va vrea să plece, să își vadă de lumea lui iar eu voi deveni mai pustie. Nu am știut că sufletul își va mai închide din transparență la un moment dat, nu pentru că va vrea el ci pentru că rănile îl vor obliga să o facă.

Nu am știut atunci dar acum știu. Mi-aș dori să mă întorc în trecut și să fiu la fel de naivă pe cât am fost altă dată. Mi-aș dori ca sufletul meu să nu știe ce înseamnă pierdere după pierdere.

Dar, nu pot. Nu pot să îmi schimb viața.

Cineva m-a întrebat zilele acestea ce aș face dacă aș putea să îmi iau viața de la capăt și să o schimb cu totul, ce aș schimba, cum mi-aș dori să fie viața mea? Am stat și m-am gândit.
M-am gândit bine și am început să îi spun: aș vrea o familie, niște părinți care să se ocupe de mine cu adevărat, să simt iubirea lor, aș vrea prieteni, aș vrea să nu duc lipsă de nimic și aș vrea să îl cunosc pe Dumnezeu la fel cum îl cunosc și acum, am zis eu iar acea persoană m-a oprit la gândul acesta legat de Dumnezeu și mi-a zis: da, dar poate că era nevoie să treci prin tot ce ai trecut ca să îl poți cunoaște pe Dumnezeu, poate dacă ai avea tot ce ai enumerat tu nu l-ai mai putea cunoaște pe Dumnezeu în felul în care îl știi astăzi.

Și am tăcut, avea dreptate.

Nu pot să mai fiu aceeași persoană care am fost ieri și cu siguranță mâine nu voi mai fi aceeași persoană care am fost astăzi, dar îl am pe Dumnezeu și atâta timp cât îl am pe El indiferent de cât de mult mă va schimba viața, voi fi tot eu.

Simțiți și voi la fel?

Conversație cu Dumnezeu

Sursă imagine: www.faithgateway.com

Am obosit. Am vrut atât de mult să îmi zici ce să fac, să îmi spui ce planuri ai cu mine, să îmi zici că ești aici și că lucrurile se vor schimba dar ai tăcut iarăși, ai zis vreo două cuvinte în treacăt și atât. Eu ar trebui să mă mulțumesc cu atât? Nu puteai să zici și Tu o frază mai lungă? Ți-e greu să vorbești cu mine? 
De ce nu ai răbdare? Doar știi că Eu am timpul Meu.
Timpul Tău...ba da știu, dar îmi e greu să aștept și simt că nu mai am putere ca să mai aștept. Aceeași oameni zi de zi, aceleași fețe enervante, aceleași mofturi și același drum...Nu înțelegi că vreau să schimb aerul?
Eu înțeleg ce vrei tu, dar tu înțelegi ce vreau Eu?
Încotro merge discuția asta? De ce nu îmi poți zice ceva clar, direct la subiect?
Te-am întrebat ceva, răspunde-Mi. Tu înțelegi ce vreau Eu?
Ce vrei Tu...Tu vrei să fiu mai bună, să iert mai mult. Tu vrei să fiu ceva ce nu pot să fiu.
Nu. Nu asta vreau, M-ai înțeles greșit.
Atunci ce vrei?
Vreau să Mă asculți. Tot ce îți cer e să Mă asculți.
Să Te ascult? Dar Tu taci, Tu nu zici nimic. De câte ori nu mă rog de Tine să îmi vorbești, să zici un cuvânt, ceva și ..........nu se aude nimic.
Ascultă mai cu atenție.
Ascult, nu se aude nimic.
Dar tocmai ți-am răspuns la rugăciune. Nu M-ai auzit?
Ba da, dar nu-i de ajuns. Vreau mai mult.
Ai răbdare.
Răbdare? Dar tocmai am avut răbdare. Am avut răbdare până acum și acum vrei iar răbdare? Dar câtă răbdare crezi Tu că pot să am? Știi la ce m-am gândit azi? M-am gând să renunț. Da, ai auzit bine. Vreau să renunț. Eu nu mai pot continua așa.
Nu renunța, mai așteaptă.
Să aștept? Ce să aștept?
Semnul Meu. Când îți voi zice Eu să renunți, abia atunci vei renunța.
Și am ajuns din nou de unde am plecat. Tu îmi spui să aștept, să am răbdare adică cu alte cuvinte Tu taci.
Nu ai încredere în Mine? Nu crezi că Mă pot descurca cu ce mi-ai cerut?
Ba da...
Atunci, ai răbdare, așteaptă semnul Meu!
Dar...
Doamne? 

A plecat...

Wednesday, January 27, 2016

Nu îmi mai amintesc...

Sursă imagine: theimaginaryqueen.wordpress.com


Știi, locul acela în care un copil se naște înconjurat de niște părinți iubitori, locul în care învață să meargă, să se joace, locul în care intră în contact cu primii oameni din viața sa, l-am avut și eu, dar acum nu îl mai am.

Am constat cu tristețe că nu îmi mai amintesc cum arată ușile din vechea mea casă și m-a durut sufletul, pentru că am început să uit și pentru că fără imaginea pe care o are în amintirile mele casa mea va dispărea.

De ce unii se nasc și au totul, de ce unii pot să își vadă părinții îmbătrânind împreună, pot să aibă tot ce vor iar alții sunt îmbrăcați în suferință și pierderi?
Nu știu...dar poate voi afla cândva.

Se spune că timpul te ajută să uiți dar pentru mine timpul a înrăutățit situația. Acum amintirile dor mai tare, acum dorul e mai mare...

Cred că într-o zi mă voi întâlni cu Dumnezeu și îl voi putea întreba de ce, care au fost rostul tuturor lucrurilor, de ce unii oameni și nu alții, de ce a trebuit să pierd totul, de ce a trebuit să fiu prinsă în atâtea lucruri, de acele orașe și nu altele, de ce România și nu altă țară, de ce Lavinia și nu un alt nume, de ce, și lista poate continua.

Aș vrea ca Dumnezeu să îmi explice în amănunțit viața, oare se poate?

Tuesday, January 26, 2016

Provocare - Liebster Blog Award


Acum ceva timp în urmă am primit o micuță provocare însoțită de un premiu de la Gabriela și spre rușinea mea am uitat să o fac. ( Îmi cer multe scuze :D Am să răspund acum la întrebări.)

Provocarea are umătoarele reguli:
-mulţumeşte persoanei care te-a nominalizat scriind link-ul către blogul ei în postare; 
-răspunde la toate întrebările primite; 
-nominalizează 11 bloggeri care au sub 500 de followers; 
-formuleaza 11 întrebări pentru cei nominalizaţi de tine; 
-nu poţi nominaliza persoana care te-a nominalizat pe tine; 
-trimite-le nominalizaţilor un link la postarea în care i-ai numit, pentru a-i informa.



 1.Vă simțiți influențați de vreme? În ce fel?
Da. De cele mai multe ori când afară plouă mă cuprinde nostalgia și îmi vin în gând amintiri din trecut... 
Când afară e soare, mai ales pe timp de vară văd viața mai plină de oportunități și mă bucur mai mult.

2. Ce alegi? Exprimarea scrisă sau cea orală? De ce?
Exprimarea scrisă cu siguranță. Pentru că sunt doar eu cu gândurile mele și mă pot concentra mai bine la ceea ce am de zis și pe de altă parte simt că am mai multă libertate în exprimarea prin scris.

3. În ce măsură ești de acord cu faptul că timpul vindecă răni atât fizice cât și sufletești?
Credeam cândva că această afirmație este adevărată acum însă aș spune că timpul doar cicatrizează și ascunde dar nu vindecă și sunt răni care nu se pot vindeca indiferent de cât de mult timp s-a așternut peste ele.

4. Ce importanță are scrisul pentru tine?
Sincer, nu știu exact dar la momentul actual nu m-aș putea lipsi de scris. Eu respir prin scris. Scriu pe blogul acesta, scriu în jurnalul meu personal, scriu pe calculator pentru mine, scriu...întruna.

5. Ce te-a determinat să îți faci un blog?
Am văzut blogul unui amic și mi-a plăcut atât de mult încât am vrut și eu unul.

6. Te simți important și fericit alături de prietenii tăi? Ții la ei?
În viața mea de acum cuvântul prieten e pus cumva la încercare așa că nu prea pot să răspund la această întrebare.

7. Când a fost ultima dată când ai plâns? Dar când ai râs?
Azi am plâns ultima oară și tot azi am și râs...

8. Când cineva te complimentează ce reacție ai de cele mai multe ori? De ce?
Zâmbesc. Pentru că un sentiment de bucurie mă cuprinde.

9. Care e melodia ta de suflet?
Melodia mea de suflet...Vama Veche - Epilog

10. Ce/cine te înveselește când ești trist?
Jumătatea mea, ceva foarte amuzant...

11. Unde ți-ai dori să fii acum?
Undeva unde să fiu înconjurată de liniște...


Întrebări pentru cei pe care îi voi nominaliza eu dar și pentru oricine dorește să preia provocarea:

1. Ce simți în acest moment?
2. Dacă ar trebui să renunți la amintirile tale și ți s-ar da voie să rămâi doar cu una, care ar fi aceea?
3.Citești cărți?
4.De ce ai ales acest nume pentru blogul tău, ce se ascunde de fapt în spatele lui?
5.Ce te inspiră să scrii pe blog?
6. Ai simțit vreodată că ceea ce faci nu este de ajuns?
7.Dacă ar fi să poți schimba ceva, orice, la viața ta de acum, ai face-o?
8. Există vreo melodie care te pune pe gânduri ?
9. Care a fost cea mai frumoasă experiență a ta din anul 2015?
10. Poți spune că ești fericit în momentul acesta?
11. Când te-ai îndrăgostit pentru prima oară?

Și oamenii la care m-am gândit sunt: 


Îmi cer scuze dacă nu vă place să fiți nominalizați la astfel de chestii dar adevărul e că nu prea știu multă lume pe aici întrucât în ultima vreme nu am intrat decât să scriu și atât, așadar dacă nu vreți să acceptați provocarea este ok :)

Mulțumesc frumos, Gabriela pentru provocare, mi-a plăcut să răspund la întrebări!

Sunday, January 24, 2016

Vei ști că ceva s-a schimbat


Sursă imagine: gingershots.deviantart.com

Va veni o zi, în care te vei trezi dimineață, vei deschide ochii și vei ști că ceva s-a schimbat. O zi în care îi vei căuta pe oamenii dragi, pe oamenii care au promis că vor fi lângă tine, oamenii pe care i-ai numit prieteni, frați, dar ei nu vor fi acolo, vei fi singur.

Ziua va trece greu, iar tu te vei simți singur, vei fi printre străini, vei vrea să vorbești și tu cineva și nu vei avea cu cine, dar când se va lăsa seara o voce îți va șopti ceva, iar tu vei privi cerul și vei afla că Dumnezeu încă e acolo.

În ziua următoare te vei trezi cu mai multă speranță iar peste un timp vei întâlni alți oameni. La început îi vei vedea întâmplător, la școală, la servici, pe drum, apoi cu timpul îți vor deveni familiari, îți vor intra în suflet, îi vei iubi, iar ei te vor iubi pe tine, dar într-o zi vor pleca.

Dimineața te vei trezi din nou singur, vei plânge, vei fi trist, și îl vei întreba pe Dumnezeu, de ce?

Cursul vieții va continua. Vei găsi oameni cu care te vei completa și oameni cu care nu vei putea avea nimic în comun. Vei găsi oameni care te vor înțelege și oameni care te vor judeca. Vei găsi prieteni adevărați și vei fi părăsit, la finalul zilei, când se va lăsa noaptea se va auzi din nou o voce, să o ții minte cât de bine poți, căci vocea aceea, e vocea unui prieten ce nu te va părăsi niciodată iar acel prieten e Dumnezeu.

Friday, January 22, 2016

Zâmbește, Dumnezeu a promis că are grijă de tine!


Sursă imagine: mymixedstyle.wordpress.com

Nu știu cine ești, de unde vii și încotro ți-e drumul, dar știu că avem ceva în comun, Dumnezeu ne iubește pe amândoi.
Eu nu merit cu nimic mai mult decât tine, noi doi suntem la fel. Suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Amândoi avem un dor pentru cer, trebuie doar să ne dăm seama de asta.
Dumnezeu te iubește pe tine la fel de mult cât mă iubește și pe mine, suntem copiii Lui.

Astăzi Dumnezeu a fost lângă mine iar asta înseamnă că a fost și cu tine. Poate L-ai observat, poate nu, dar El a fost acolo.

Știu că uneori totul se destramă și că lupta te doboară, știu că uneori sufletul îți e îngenunchiat și plângi, știu, pentru că ni se întâmplă la toți, dar trebuie să ne ridicăm, trebuie să ne lăsăm întăriți, căci cel ce-i slab e tare în Hristos.

Știu că uneori povara ți-i prea grea iar lumea te încarcă și mai mult, dar amintește-ți că nu ești singur, Dumnezeu e mereu cu tine, Dumnezeu îți poartă bagajele zilnic!

Așa că astăzi, zâmbește! Știu că ai pe undeva prin buzunare fața ta veselă și optimistă, puneți-o! Adună-ți grijile, dorințele, nevoile și neajunsurile, bagă-le într-un sac și du-l la Dumnezeu, lasă-l acolo și fii convins că El poate totul.

Zâmbește, Dumnezeu a promis că are grijă de tine, a promis că te va purta pe brațele Lui, tu doar zâmbește-i ca semn de mulțumire.

Eu am zâmbit, dar tu?

Wednesday, January 13, 2016

Valoarea ta e în palmele Lui

  • Sursă imagine: pencil-paradise.deviantart.com

  •  Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Ioan 3:16

Câteodată simt că nu valorez nimic. Ce sunt eu? 
O mână de țărână pe care o poate ridica vântul...

Eu sunt un om ca toți ceilalți oameni. Mă supăr, mă enervez și de multe ori nu văd decât părți rele în mine. 

 Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.  Romani 7:18

Ne gândim că valorăm ceva, vrem să contăm în lumea aceasta, vrem să fim observați, acceptați, iubiți. Facem și una și alta și ne spunem că e bine. Avem impresia că faptele noastre valorează ceva.
Dacă îi faci bine unui om aștepți ca el să vadă fapta ta ca pe ceva bun, pentru că vrei să lași în urma ta o valoare. 

Poate ești un om care spune mereu adevărul și crezi că valoarea ta constă în acest lucru.
Poate ai anumite abilități și crezi că ești un om de succes.
Un om de valoare am putea spune judecând după vremurile pe care le trăim că e o persoană cu bani.
Un om de valoare pe de altă parte ar putea fi un om care se dăruiește pe sine pentru alții.

Dar în ce constă valoarea noastră cu adevărat? Cine te mai iubește când ești bătut de soartă, când ești insuportabil, când poate înjuri și ești morăcănos. Când le faci rău altora, când nu faci altceva decât să vezi răul din tine, ce valoare mai ai atunci?
Poate fi numit un om cu valoare cel ce minte, omoară, fură? Poate fi un om cu valoare cel ce zice de rău de alții? 
Da, poate.

Valorea noastră nu constă în faptele noastre, valoarea noastră nu este dată de lumea în care trăim. Nimeni nu poată să îți spună că tu nu ai valoare, și chiar dacă ți-ar spune-o cineva, ar minți, pentru că valoarea ta este în palmele Lui.

A dat totul. Totul, pentru noi. A părăsit slava cerească ca să fie un om disprețuit, un om sărac pe pământ. Oamenii și-au bătut joc, L-au răstignit, dar El a rămas. A murit pentru tine, pentru mine, cuiele i-au străpuns palmele ca astăzi noi să putem spune că avem valoare în Isus.

Monday, January 4, 2016

6 ani - Un bulgăre de lumină

Sursă imagine :www.skadate.com

În luna aceasta, ianuarie, nu știu exact ziua, blogul Un bulgăre de lumină împlinește 6 ani.  Mă tot gândeam zilele acestea că trebuie să scriu ceva, însă nu știam exact ce să scriu. Azi, pe când am intrat pe blog datorită unui comentariu mi-a venit acest gând: Nimic fără Dumnezeu!

Nu se putea potrivi mai bine!

Luna aceasta blogulețul meu împlinește 6 ani și nimic nu l-ar putea descrie mai bine decât atât: Nimic fără Dumnezeu!

Am simțit prezența Lui pe tot parcursul acestor ani în care am trăit aici, în lumea aceasta virtuală și vreau să cred că voi mai avea aniversări a blogului, că se vor mai găsi oameni care îmi vor spune că i-am ajutat și că eu voi mai avea gânduri precum acestea: Nu eu, Dumnezeu te-a ajutat.

Nu a fost mereu ușor. Uneori am primit gânduri rele și m-am supărat, am întâlnit și oameni care mi-au făcut rău, dar nu renunț. Dacă va veni o zi în care îmi va spune El să mă opresc atunci mă voi opri. Cât încă simt că mai am ceva de spus, nu mă opresc.

Vreau să le mulțumesc celor care trec pe aici, celor care oferă o fărâmă din timpul lor acestui blog, sper să merite acest timp pe care îl oferă, sper ca Dumnezeu să le atingă inima, așa cum de multe ori mi-a atins-o și mie.

La mulți ani, blogului Un bulgăre de lumină, fie ca să lumineze mereu în concordanță cu dorința lui Dumnezeu!

Saturday, January 2, 2016

Un an frumos începe cu Dumnezeu


Sursă imagine: www.happynewyear2015pictures.net

Acum câțiva ani, mi-am ales un verset din Biblie și l-am numit versetul meu preferat.
(Filipeni 4:13 - Pot totul în Hristos care mă întărește.)

După un timp mi-am ales alt verset preferat, aveam nevoie de altul.
(Apocalipsa 21:4 - El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere pentru că lucrurile dintâi au trecut.)

Iar astăzi, mi-am ales poate nu un verset preferat, dar un verset care să mă călăuzească în acest nou an, 2016, un verset peste care să pot arunca o privire. Ar fi multe alte versete peste care m-aș putea uita, Biblia e plina de ele, dar azi m-am gândit la unul singur și am vrut să mi-l pun undeva sub nas să îl văd zilnic.

Iosua 1: 9

Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta: ”Întărește-te și îmbărbătează-te? Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.”

Am intrat în anul 2016, și știu că începutul a fost frumos, dar vine și momentul în care fiecare își reIa rutina, viața cotidiană cu griji, nevoi, dorințe și dureri. În 2016 vor fi încercări, provocări și bucurii. 2016 va fi un an la fel ca toți cei de dinaintea lui, numai noi vom fi altfel.

La început de an, oamenii își fac o schiță, își fac planuri, scriu undeva că ei în 2016 vor să facă asta, și asta, și asta. Și eu am dorințe și planuri și aș vrea atâtea, dar acum la început de an vreau să rămân cu un singur gând și acela e să mă încred în Dumnezeu pentru că în 2015 am cam eșuat aici, la planul ăsta.

Nu știu voi cum sunteți, pe ce vă bazați, ce v-ați dori de la 2016 dar știu că un an frumos începe cu Dumnezeu. El poate da și sănătate, și bucurie, și pace și chiar și lucruri materiale.

Fie ca 2016 să fie anul pe care ni-l dorim fiecare!