Sursă imagine:
Știi, locul acela în care un copil se naște înconjurat de niște părinți iubitori, locul în care învață să meargă, să se joace, locul în care intră în contact cu primii oameni din viața sa, l-am avut și eu, dar acum nu îl mai am.
Am constat cu tristețe că nu îmi mai amintesc cum arată ușile din vechea mea casă și m-a durut sufletul, pentru că am început să uit și pentru că fără imaginea pe care o are în amintirile mele casa mea va dispărea.
De ce unii se nasc și au totul, de ce unii pot să își vadă părinții îmbătrânind împreună, pot să aibă tot ce vor iar alții sunt îmbrăcați în suferință și pierderi?
Nu știu...dar poate voi afla cândva.
Nu știu...dar poate voi afla cândva.
Se spune că timpul te ajută să uiți dar pentru mine timpul a înrăutățit situația. Acum amintirile dor mai tare, acum dorul e mai mare...
Cred că într-o zi mă voi întâlni cu Dumnezeu și îl voi putea întreba de ce, care au fost rostul tuturor lucrurilor, de ce unii oameni și nu alții, de ce a trebuit să pierd totul, de ce a trebuit să fiu prinsă în atâtea lucruri, de acele orașe și nu altele, de ce România și nu altă țară, de ce Lavinia și nu un alt nume, de ce, și lista poate continua.
Aș vrea ca Dumnezeu să îmi explice în amănunțit viața, oare se poate?
Aș vrea ca Dumnezeu să îmi explice în amănunțit viața, oare se poate?
Si eu am o gramada de "de ce-uri"..odata si odata vom afla si raspunsurile, pana atunci trebuie sa facem fata vietii cu tot ceea ce ne ofera ea, lucruri bune si mai putin bune.
ReplyDeleteO zi frumoasa!
Da, trebuie sa ii facem fata.
DeleteO zi frumoasa! :)
Ahhh scumpa de tine!!! Posibil acum Dumnezeu nu are cum sa iti explice de ce asa si nu altfel, insa va veni timpul cand vei stat fata in fata cu EL si o sa iti povesteasca, o sa te aline si o sa fii vesela Lavinia - fata frumoasa.
ReplyDeleteNu iti cunosc povestea in detalii, insa din postarile tale am realizat ca treci prin anumite incercari si imi pare foarte rau, insa vreau sa te incurajez sa incerci sa vezi si partea frumoasa a lucrurilor. Viata e frumoasa asa cum este ea, cu rele si bune. Eu cand sunt trista ma gandesc la cei mai tristi ca mine si imi trece durerea si ma copleseste rusinea, fiindca oamenii mereu viseaza la mai mult, la mai bine... Scumpa, sa ai grija de tine!
Cu drag si iubire, Liuba x
Asa sper...
DeleteMultumesc pentru incurajare, Liuba, tu mereu ai cuvinte frumoase pentru mine!
Sa ai o zi frumoasa, si tu sa ai grija de tine si de bebe! :)
Cu toata placerea am scris pentru tine, scumpa mea. Multumesc foarte mult!!! E frumos la noi, avem soare azi si nu are cum sa fie urata ziua :)) Pentru mine "Happiness is a sunny day"!!! E simplu, dar e asa!
DeletePupici de la noi, Liuba x
Ma bucur, poate trimiteti si pe la mine un pic din soare, ca eu nu am, da sa iasa dar se ascunde printre nori, oricun eu astept primavara!
DeleteVa pup si eu! >:D<
Buna, nu e nici un deranj, am sa ma uit, m-ai facut curioasa! :)
ReplyDelete"Toate se întâmplă cu un motiv", spune o vorbă care din păcate nu prea aduce consolare... Pentru unele lucruri probabil vei afla răspunsul la această întrebare copleşitoare, pentru altele poate că nu-l vei afla niciodată... Însă unul lucru ştiu sigur: Dumnezeu nu ne dă niciodată mai mult decât putem duce, oricât de insuportabil de greu ne-ar fi într-o anumită perioadă şi oricât de greu de acceptat.
ReplyDeletePoate poza asta o să te facă se te simţi un pic mai bine. (Pun link-ul pentru că nu pot ataşa poze în comment. Sper că e ok): https://www.pinterest.com/pin/342344009147942271/
Îţi doresc o seară frumoasă, multă linişte, pace şi speranţa că totul va fi mai bine! :)
Poza spune atat de multe...multumesc, mi-a placut foarte mult.
DeleteDa, asa este toate se intampla cu un motiv si poate ca nici macar nu m-ar ajuta sa stiu care e motivul dar intrebarile tot raman.
Multumesc, o seara frumoasa si tie!
Acum vedem în parte Lavi. Cert este că Dumnezeu a îngăduit fiecare lucru pentru că știa că nu te va pune la pământ. Dacă nu era România poate era Somalia sau alta cam la fel. Dumnezeu le știe pe toate și va face cunoscute toate lucruriel la momentul potrivit. El poate să facă din ceva care pare blestem, o binecuvântare fără limite. Întrebări avem toți, dar credința e singurul lucru pe care nu ți-l poate lua nimeni. Nici măcar dacă am fi sclavi :) Dacă am putea să vedem toată lupta care se duce în jurul nostru între Satana și îngerii lui și Dumnezeu și îngerii Lui, probabil că am fi îngroziți. Nici n putem bănui cum ar fi să vedem totul așa cum vede Dumnezeu. Până când El ne va descoperi toate lucrurile nu putem decât să mergem înainte și să-L credem pe cuvânt că pentru orice încercare a pregătit și o soluție de a trece peste. :)
ReplyDeleteȘi să știi că nici eu nu mai știu exact cum arătau ușile apartamentului unde am copilărit. :P
Stiu dar parca imi e greu sa ma multumesc doar cu vederea in parte.
DeleteEu sunt ingrozita numai cand ma gandesc la asta, dar mai sa si vad...
Și nu îți pare rau?
Eu am pus preț mai mult pe amintirile din acea perioadă. Am păstrat persoanele și amintirile cu ele. Oamenii sunt mai importanți decât locurile și obiectele. Am amintiri cu prietenii de atuci chiar dacă cu majoritatea nu am mai păstra legătura, dar cine știe cum o să ne mai vedem ocazional, iar atunci amintirile vor învia pe loc :)
DeleteM-ai crede dacă ți-as spune că simt exact la fel?
DeleteAm trăit într-un oraș până la 14 ani, acolo mă simțeam acasă, aveam prieteni și mă refugiasem în ei (datorită unor evenimente în familie am pus mare preț pe prieteni) și când am plecat am simțit că o parte din mine a rămas acolo. Și știu că a fost pentru binele meu, am înțeles după un timp unele lucruri dar tot mă doare și lucrurile nu mai sunt la fel acum.
Iar pe oamenii de atunci îi văd în lista de pe facebook, dar nu mă salută niciodată. Timp de câțiva ani după ce am plecat de acolo am tot mers în vizită (întrucât tatăl meu e acolo) și îi anunțam pe prietenii mei ca să ieșim și ieșeam dar la un moment dat lucrurile s-au răcit. Ultima oară am fost acolo în primăvara lui 2014 și am vorbit cu 2 din persoanele pe care le știam pe facebook, le-am zis ca vin si daca nu vor sa ne intalnim sa povestim, si au zis ca da vor. Cand am ajuns acolo si le-am sunat ca sa iesim una dintre persoane s-a scuzat a zis ca nu poate ca are ceva de facut, cealaltă nu mi-a zis nimic, am sunat-o eu si mi-a spus ca ea a fost in oras dar a plecat, nu i-am mai zis nimic, puteam sa ii zic ceva? Dar nici nu i-am mai căutat de atunci...pentru că nu are rost.
În fine...ideea e că nu pot lăsa locul ăla în urmă, fac ce fac și mă trezesc gândindu-mă la ce a fost atunci și am impresia că sunt singura care a rămas cu răni în urma prieteniilor pierdute și a toate. Locul acela nu a fost neapărat bun pentru mine, sunt multe lucruri care m-au marcat acolo dar nu știu...
Are ceva sens ce zic?
Scuze pentru că am scris mult, sigur ai lucruri mai bune de făcut decât să îmi citești comentariul :)) dar cred că am vrut să văd o altă perspectivă sau să spun gândurile astea cuiva.
Stai liniștită că nu m-am plictisit citind comentariul. Mi se pare normal să ai atâtea amintiri legate de primul loc al copilăriei. Și eu când mai trec prin locul unde am copilărit mă văd acolo la vârsta copilăriei, mă văd alergând și toate locurile pe unde am fost se petrec aievea în ochii mei. Ca în filmele alea când te întorci în trecut și te vezi. Însă știi care e partea frumoasă în viață? Trecutul e important pentru a-ți aduce aminte de unde ai plecat, pe unde ai trecut și prin ce te-a trecut Domnul. Apoi, trecutul poate fi util atunci când treci printr-o situație prin care ai mai trecut. Aduce soluții la probleme. Dar cel mai important este cum trăiești prezentul pentru că doar așa îți poți așterne la picioare un viitor frumos. Ce a fost a trecut și nici nu mai poate fi schimbat în vreun fel. Dacă o prietenie în timp nu a rezistat înseamnă că Domnul a făcut ca acea prietenie să fie doar pentru momentele acelea. Pentru fiecare moment al vieții noastre El pregătește persoanele și ocaziile potrivite. Prieteniile care rezistă în timp sunt foarte rare și acelea sunt precum aurul. Nu-ți frace griji. Eu deși cunosc mii de persoane, doar 2-3 sunt persoane extrem de apropiate. Îi numeri pe degetele de la o mână. Prețuiește ce ai acum și vei fi fericită :P
DeleteAșa-i. :)
Deleteooo, eu imi amintesc...acasa este pentru mine casa copilariei, inca!
ReplyDeletein rest...diverse case in care am stat!
Cam așa e și la mine.
Delete