Versetul zilei

Wednesday, February 25, 2015

Oferim foarte puțin dar ne dorim să primim foarte mult

Sursă imagine: anasstassya.wordpress.com

Am realizat că oamenii din jurul nostru au nevoie să fie înțeleși mai mult iar asta înseamnă că trebuie să lăsăm din capriciile și năravurile noastre și să ne preocupăm mai mult de nevoile lor. Prea mult se invârte totul în jurul persoanei noastre. Este adevărat că toți avem nevoie de atenție dar oare trebuie să o îndreptăm chiar atât de mult înspre noi?
Am observat că suntem dispuși să oferim foarte puțin, începând de la înțelegere, dragoste și terminând cu răbdare și iertare, dar în schimb ne dorim să primim foarte mult. Nu cumva suntem lacomi? Nu cumva suntem egoiști?

Cu toții căutăm persoana potrivită atunci când începem o relație fie ea de orice natură, dar câți dintre noi s-au întrebat dacă ei sunt persoana potrivită? Dacă ei sunt așa cum trebuie?
Vrem atenție, iubire, înțelegere, comunicare, vrem să fim iertați și răsfățați dar câți dintre noi ne-am întrebat cât investim noi în lucrurile acestea?
Pentru cei care nu știu, sunt într-o relație de dragoste de  ceva timp, eu o compar cu un bebeluș și mi se pare abia la început dar au fost oameni pentru care acest timp a însemnat mult, au existat persoane care m-au întrebat care e secretul...

Secretul, dacă îi pot spune așa este în primul rând că dragostea noastră nu se împarte la doi ci la trei, pentru că dragostea noastră l-a avut mereu la bază pe Dumnezeu și multă rugăciune.
În al doilea rând, am învățat să ne iubim la distanță, am învățat să ne așteptăm unul pe altul și să ne cunoaștem mai întâi.
În al treilea rând am învățat să ne iertăm și să ne confruntăm cu defectele noastre. Am învățat că nu trebuie să plec pentru orice lucru care mă supără la el, la fel cum nici el nu pleacă din relație la fiecare lucru pe care îl supără la mine.

Am citit undeva un articol în care se zicea că în dragoste nu trebuiesc făcute sacrificii. Nimic mai fals. Și ca să vă dau exemplul suprem am să vă zic că însuși Dumnezeu a făcut un sacrificiu din dragoste lăsându-l pe Iisus să moară pentru noi, chiar Iisus a suferit din dragoste pentru noi, cu atât mai mult noi ca oameni care greșim zilnic trebuie să facem sacrificii unii pentru alții, pentru a putea conviețui în pace.

Nu vorbesc aici de acele sacrificii gen: el o bate, ea stă cu el pentru că îl iubește ci vorbesc de altfel de sacrificii pe care voi cred că le cunoașteți.

Așadar, revin la punctul pe care am vrut să îl ating la început, nu cumva cerem prea mult și oferim prea puțin?

Tuesday, February 24, 2015

Viața noastră este ca un chibrit



Sursă imagine:www.crime.md

Câteodată ni se pare că viața noastră prea puțin contează. Când privim în jur și vedem ce poate face unul și ce poate face altul ne spunem că noi nu avem atât de mult talent, că noi suntem mai obișnuiți. Când ne uităm la viețile noastre ni se pare că sunt atât de simple și de monotone, ce putem să oferim noi lumii și celor din jur? Ce-i putem oferi noi lui Dumnezeu?

Gândim greșit.
Un chibrit, are o flacără mică, dacă o ții la lumină ți se va părea nesemnificativă dar dacă te duci într-o cameră unde este întuneric acel chibrit va lumina.
Viața noastră este ca un chibrit. Fiecare dintre noi are rolul de a lumina, împreună alcătuim lumina supremă. Asta vrea Dumnezeu de la noi, să nu ne mai gândim că valorăm puțin, că ceea ce facem noi nu contează. Dacă chibritul nostru se stinge se va pierde o lumină.
Poată că lumina noastră nu ajunge să lumineze întreaga cameră, dar este de ajuns să lumineze în vecinătate, tocmai de aceea suntem mai mulți, pentru că singuri suntem mici, dar împreună suntem mari.
Să vă mai spun ceva...chibritul nu este niciodată singur, lângă el stă cutia din care a ieșit, și aceea cutie este Dumnezeu care are grijă să fim mereu aprinși.

Nu spuneți că viața voastră este simplă și neînsemnată, ea valoreaza mult pentru Dumnezeu, atât de mult încât Iisus a murit pentru noi.
Nu spuneți că ceea ce faceți voi nu contează, contează deoarece luminează în vecinătate și așa ne sprijinim unii pe alții.
Nu spuneți că nu sunteți talentați și că nu aveți ce oferi, sunteți!

P.S. Am uitat să vă spun că chibritul nu are o viață prea lungă, chibritul este doar în trecere. Rolul lui este de a lumina, când se sfărâmă se duce într-un alt loc. La fel și noi, avem o viață scurtă, suntem pe acest pământ doar în trecere să nu uităm că Tatăl din ceruri ne așteaptă aceasă!

Sunday, February 22, 2015

Concubina regelui de Anne O`brien


Sursă imagine: www.elefant.ro

Cred că niciodată nu m-am gândit la semnficația cuvântului ”libertate” atât de mult pe cât am făcut-o pe tot parcursul acestui roman. Personajul principal, Alice Perrers a fost încă de mică nevoită să se supună dorințelor altora, fără să aibă un cuvânt de spus. Lipsa familiei și a unui statut i-au făcut viața un chin pe tot parcursul copilăriei și aceste lucruri nu s-au oprit doar acolo.

Acest roman ilustrează cât de multă putere deține omul ce are un statut înalt și cât de mult poate să îi înjosească pe alții.

Concubina regelui m-a făcut să realizez cât de important este locul de unde pornești în viață, cât de importantă este familia și finanțele pe care le ai.
Libertatea de decizii este ceva ce pot spune că posed, dar Alice Perrers a putut să aibă cu adevărat libertate în deciziile sale? Aflați voi...

M-a cutremurat această carte, mi-a umplut sufletul cu recunoștință față de libertatea pe care am primit-o de la Dumnezeu, față de faptul că am o familie, că am putut să pornesc pe un drum în care îmi împlinesc visele...

Să fii concubina regelui nu înseamnă neapărat ceva atât de măreț, puterea are căderea ei.

Citate:

”Te duc acasă.
-Unde este acum acest acasă?
-Oriunde ești cu mine”

”În viață ai uneori parte de lucruri pe care trebuie să le iei așa cum sunt și să te bucuri de ele.”

”Cum se explică faptul că timpul ne face să medităm la cele mai mari temeri și nu la cele mai luminoase speranțe?”

”Libertatea era la fel de seducătoare și amețitoare ca un vin bun.”

”Eram o unealtă, un pion care putea fi mutat pe tabla de șah după bunul plac al jucătorului.”

Notă: 5/5

Îi mulțumesc lui Andrei, fără de care această carte nu ar fi stat acum în mâinile mele :)

Friday, February 20, 2015

Am o schiță...

Sursă imagine: www.projectdesignkit.com

Cândva știam să mă descos, să îmi fac analize lăuntrice, dar acum nu mai sunt atât de sigură pe mine. Nu știu ce simt acum, nu știu exact spre ce țintesc sau în ce poză mă văd...
De la o vreme nu mă mai bazez atât de mult pe oameni, cred că mi-am învățat lecțiile... Cineva mi-a lăsat odată un comentariu pe acest blog și mi-a scris că speră să nu cunosc decât partea frumoasă a vieții, am vrut să îi răspund atunci că necazurile m-au atins încă de când eram un copil...

Aș putea fi o luptătoare, la fel de bine aș putea însă să fiu doar o lașă...
Nu mă definesc pe mine, nu asta caut, pentru că am poposit deja în această etapă, vreau doar să îmi descriu sentimentele, dar nu știu care sunt, sau poate știu dar nu vreau să le recunosc...

Am atât de multe vise, atât de multe idealuri și gânduri, am atâtea dorințe, atâtea liste cu ce vreau să fac, dar nu pot.
Am o schiță...tocmai mi-a venit o idee, ce ar fi dacă l-aș ruga pe El să îmi dezvolte schița, să o contureze și să o facă reală?
Știu că mă ascultă chiar și când nu îi vorbesc direct.

Friday, February 13, 2015

Să păstrăm în suflet doar momentele frumoase

Sursă imagine: imgfave.com

Aș vrea să fac o călătorie prin sufletul meu să văd ce mai este pe acolo, să sar peste momentele urâte și să le pun undeva mai în față, într-un loc mai special pe cele frumoase. 

Pentru cei dintre voi care nu știu, eu dețin un jurnal, o agendă în care scriu de mână ori de câte ori simt nevoia. Scriu pentru că am realizat că nu îmi pot aminti fiecare zi în parte din anii care au trecut peste mine și e păcat pentru că eu chiar doresc să îmi amintesc totul.
Astăzi am răsfoit prin acele pagini, se împlinește aproape un an de la ultima mea aniversare a zilei de naștere și citind paginile am ajuns să mă întreb de ce oare am scris și momente triste în jurnal și cum am putut să sufăr atât de mult de la niște lucruri atât de nesemnificative, lucruri de genul cine să se ducă la magazin să cumpere zahăr.

Am realizat cât de copilă sunt, cât mai am de învățat dar mai mult decât atât am realizat că tristețile nu trebuie scrise și nu trebuie puse niciodată mai presus decât bucuriile. Am observat însă că noi, de cele mai multe ori exact invers facem. Am observat că oamenii în general - inclusiv eu -tind să păstreze tristețea să se agațe de ea și să dea la o parte momentele frumoase, acele momente care chiar merită păstrate.
Continuând să răsfoiesc jurnalul am de niște momente atât de frumoase încât mi-a zâmbet sufletul. Știți ce gând am avut atunci?
Oh...pe astea le-am uitat...
Cum se poate să îți aminești atât de bine tristețea și să lași atât de repede uitării fericirea?
Știți ce este cel mai banal? Faptul că pe moment, adică aici și acum când trăiesc ceva, orice, mi se pare atât de banal, până și cititul unei cărți sau mâncatul cu persoana iubită, însă pe măsură ce timpul trece iar momentul în sine devine doar o amintire, dintr-o dată semnificația sa se schimbă total. Mă uit și zic, uau, ce clipă frumoasă, ce vremuri...
Înțelegeți idea?

Ce e în neregulă cu noi? De ce nu observăm că tot ce se întâmplă în jurul nostru chiar în acest moment este un prilej de bucurie, un moment prețios? De ce nu observăm că de cele mai multe ori tristețea ne-o alimentăm chiar singuri mai ales când e vorba de relații?

Recunoașteți asta?

Eu nu mai vreau să rătăcesc momentele frumoase...vreau să le trăiesc, inclusiv faptul că acum scriu aici pe blog și tastez e un moment frumos, inclusiv faptul că voi acum citiți un blog e tot un moment frumos, păstrați-l în suflet!

Haideți să păstrăm în suflet doar momentele frumoase, acele clipe ce par chiar nesemnificative uneori dar ne fac inima să plutească în al 9 lea cer, haideți să nu ne mai scriem durerea pe stâncă, ci pe nisip ca atunci când vin valurile fericirii să se șteargă de tot.

Thursday, February 12, 2015

Angelologia de Danielle Trussoni

Sursă imagine: internet

Angelologia este una dintre cărțile care mi-a plăcut mult. M-a ținut cu sufletul la gură făcându-mă să răsfoiesc pagină cu pagină întrebându-mă ce mă așteaptă mai departe.

”Evangeline era o copilă atunci când tatăl ei a încredințat-o măicuțelor de la mănăstirea St. Rose. La douăzeci și trei de ani, descoperirea unei scrisori din 1943 îi revelează tinerei o istorie secretă de acum o mie de ani, un străvechi conflict între Societatea Angelologilor și nephilimi, descendenții rezultați din împreunarea îngerilor cu oameni” spune descrierea care mi-a atras atenția încă de la început și despre care pot spune că nu m-a dezamăgit.

Angelologia este o carte care te poartă prin porțile imaginației făcându-te să îți dorești să știi cât mai multe, și credeți-mă în cele 716 pagini chiar aveți ce să descoperiți.

Nu vă puteți plictisi citind Angelologia.

Ce nu mi-a plăcut la această carte a fost interpretarea pe care autorea a dat-o pasajelor din Biblie, deși a fost în mod fictiv nu cred că se cuvine să răstălmăcim cuvântul lui Dumnezeu.

Citate:

”Poate că trupul îmbătrânește, dar sufletul rămâne tânăr, așa cum l-a lăsat Dumnezeu”

”Depindem de cuvântul scris. Aceasta este lumina care a dat naștere universului și lumina care ne călăuzește prin el. Fără cuvânt, nu am ști de unde venim și spre ce ne îndreptăm”

”Trebuie să ne luăm la trântă cu răul, cu stăruința sa în lume, cu puterea sa infinită asupra ființelor umane și cu propria noastră voință de a-l sprijini.”

”Renunți la viața aceasta, dar câștigi o alta”

Dacă ar fi să învăț ceva din această carte acel lucru ar fi că indiferent de cât timp trece și de câte de greu ne este trebuie să luptăm, să facem ceea ce am fost chemați să facem.

Notă: 4/5

Tuesday, February 10, 2015

Nu mă regăsesc în lumea din ziua de azi

Sursă imagine: travelabel.com

Nu sunt dezamăgită sunt doar sătulă...Nu mă regăsesc în lumea din ziua de azi, de fapt cred că oamenii au fost așa mereu, dar azi mai mult ca niciodată mă izbesc de stereotipuri, de tipare și de modalități de a face lucrurile. Dacă nu te încadrezi în generația facebook, generația superficialității și a lipsei de sinceritate, generația fără Dumnezeu și generația concubinajului și a multor altor lucruri, dacă nu te încadrezi ce faci?

Nu mă încadrez.
Dacă le spun oamenilor că vreau să mă căsătoresc li se pare că sunt prea tânără. Cum la doar 21 de ani? De ce vi se pare mai ușor să trăiți în concubinaj cu cineva și să vă păcăliți pe voi înșivă că acest fapt e una iar căsătoria e alta? Dragilor, căsătoria pentru mine înseamnă exact ce înseamnă concubinajul pentru voi doar că pe lângă asta se mai adaugă altele. Da iubesc. Da, am primit un dar de la Dumnezeu, un băiat minunat cu care am urcușuri, cu care am coborâșuri dar pentru care se merită să investesc și să lupt și nu văd de ce ar trebui să aștept să mă încadrez în tiparele voastre pentru a-mi primi acordul în urmarea căsătoriei. Dumnezeu a spus da, noi vom spune da și cred că asta e tot ce contează.

Dacă le spun oamenilor că mă bazez pe Dumnezeu cam strâmbă din nas și mă privesc ca pe o țicnită. De ce?
Scuzați-mă dacă nu intru în ceea ce lumea din ziua de azi cheamă ”bazează-te pe tine și calcă-i pe toți în picioare pentru a ajunge unde vrei”.  Scuzați-mă dacă par demodată pentru că am ales să fiu copilul Lui. Scuzați-mă dacă cred că suflarea asta pe care am primit-o nu trebuie consumată pe tâmpenii.
Într-o lume în care superficialitatea e la ea acasă, în care dacă ești sincer și deschis ajungi să fii rănit, eu aleg să fiu cine sunt. Aleg să fiu diferită, pentru că eu nu pot minți, nu pot înșela, înjura și nici să fiu superficială nu pot. Judecați-mă dacă vreți.

M-am săturat să mă uit la oamenii din jur și să îi văd cum se bazează din ce în ce mai mult pe ce spune unul sau altul, pe ce spune televiziunea sau mai știu eu cine. M-am săturat și de generația facebook, nu că nu m-aș lăsa câteodată în prada ei, dar nici să mă rup nu pot. În ziua de azi totul e pe internet. Eu zic să și dormim cu internetul, că doar fără el nu putem.

Treziți-vă oameni buni, viața e mai mult decât atât și nu trebuie să ne-o trăim în conformitate cu cea vreau unul sau celălalt, nu trebuie să ne încadrăm în stereoptipuri la fel cum nu ar trebui nici să judecăm după ele.

Monday, February 2, 2015

O relație personală cu Dumnezeu

Sursă imagine: cr.e-rusu.ro

Toți îl cunoaștem pe Dumnezeu, pentru că dacă n-am crede că o facem nu ne-am mai permite să îl înjurăm, să îi negăm existența sau să îi cerem răspundere, etc. Toți credem în Dumnezeu, unii mai mult, alții mai puțin, nu e rău nu?
Dar câți dintre noi au o relație personală cu Dumnezeu?

Nu cred că v-am spus-o până acum, de altfel nu cred nici că voi nu ați ști asta, dar nu este de ajuns să credeți în Dumnezeu și atât, ci trebuie să aveți o relație personală cu El.

O relație personală cu Dumnezeu înseamnă în primul rând să credeți că El există și că l-a lăsat pe Iisus să moară pe cruce pentru păcatele voastre. Un alt pas ar fi să realizați că sunteți păcătoși și că aveți nevoie de Dumnezeu să intre în inimile voastre. Totul începe în momentul în care Iisus pătrunde în inima voastră.
Câți dintre noi l-au invitat în inima lor?
Câți dintre noi i-au spus că au nevoie de El și că doresc să îl aibă mereu în viața și inima lor?

Așa de creștini ne credem pentru că știm tradiții, pentru că mergem în nu știu care zile la biserică, pentru că spunem că credem în El, dar oare contează atât de mult aceste lucruri sau contează relația personală pe care o avem cu El?

Vă rugați?
Rugăciunea este modul în care noi putem vorbi cu Dumnezeu. Primul lucru pe care îl faci când începi o relație cu cineva indiferent de ce natură este acea relație, este să comunici. Așadar, comunicați voi cu Dumnezeu?

Da, Iisus a spus să credem în El și în Tatăl care l-a trimis pe pământ, dar Iisus a mai spus și să îl urmăm.

Ai o relație personală cu Dumnezeu sau ești străin de El?