Să păstrăm în suflet doar momentele frumoase

Sursă imagine: imgfave.com

Aș vrea să fac o călătorie prin sufletul meu să văd ce mai este pe acolo, să sar peste momentele urâte și să le pun undeva mai în față, într-un loc mai special pe cele frumoase. 

Pentru cei dintre voi care nu știu, eu dețin un jurnal, o agendă în care scriu de mână ori de câte ori simt nevoia. Scriu pentru că am realizat că nu îmi pot aminti fiecare zi în parte din anii care au trecut peste mine și e păcat pentru că eu chiar doresc să îmi amintesc totul.
Astăzi am răsfoit prin acele pagini, se împlinește aproape un an de la ultima mea aniversare a zilei de naștere și citind paginile am ajuns să mă întreb de ce oare am scris și momente triste în jurnal și cum am putut să sufăr atât de mult de la niște lucruri atât de nesemnificative, lucruri de genul cine să se ducă la magazin să cumpere zahăr.

Am realizat cât de copilă sunt, cât mai am de învățat dar mai mult decât atât am realizat că tristețile nu trebuie scrise și nu trebuie puse niciodată mai presus decât bucuriile. Am observat însă că noi, de cele mai multe ori exact invers facem. Am observat că oamenii în general - inclusiv eu -tind să păstreze tristețea să se agațe de ea și să dea la o parte momentele frumoase, acele momente care chiar merită păstrate.
Continuând să răsfoiesc jurnalul am de niște momente atât de frumoase încât mi-a zâmbet sufletul. Știți ce gând am avut atunci?
Oh...pe astea le-am uitat...
Cum se poate să îți aminești atât de bine tristețea și să lași atât de repede uitării fericirea?
Știți ce este cel mai banal? Faptul că pe moment, adică aici și acum când trăiesc ceva, orice, mi se pare atât de banal, până și cititul unei cărți sau mâncatul cu persoana iubită, însă pe măsură ce timpul trece iar momentul în sine devine doar o amintire, dintr-o dată semnificația sa se schimbă total. Mă uit și zic, uau, ce clipă frumoasă, ce vremuri...
Înțelegeți idea?

Ce e în neregulă cu noi? De ce nu observăm că tot ce se întâmplă în jurul nostru chiar în acest moment este un prilej de bucurie, un moment prețios? De ce nu observăm că de cele mai multe ori tristețea ne-o alimentăm chiar singuri mai ales când e vorba de relații?

Recunoașteți asta?

Eu nu mai vreau să rătăcesc momentele frumoase...vreau să le trăiesc, inclusiv faptul că acum scriu aici pe blog și tastez e un moment frumos, inclusiv faptul că voi acum citiți un blog e tot un moment frumos, păstrați-l în suflet!

Haideți să păstrăm în suflet doar momentele frumoase, acele clipe ce par chiar nesemnificative uneori dar ne fac inima să plutească în al 9 lea cer, haideți să nu ne mai scriem durerea pe stâncă, ci pe nisip ca atunci când vin valurile fericirii să se șteargă de tot.