Cum mi-a răspuns Dumnezeu la rugăciune

Sursă imagine: Pinterest

Nu știu la ce te așteptai atunci când te-ai oprit aici, dar, acest articol nu este la fel ca toate celelalte. Acest articol e diferit. Spune-i cum vrei tu, o istorioară sau o mărturisire personală. 

Articolul acesta este despre cum mi-a răspuns Dumnezeu la rugăciune. Știu, că poate pentru unii oameni ceea ce urmează să scriu va fi ceva banal, dar pentru mine, e motivul pentru care zâmbesc și am lacrimi în ochi în același timp, astăzi. 

În primăvara lui 2015 am fost ultima oară acasă. De atunci nu mi-am permis să mai merg. Sunt în România dar sunt departe de casă. Mai exact ai mei, sunt în celălalt capăt al țării. Încă de pe atunci mi-am dorit mult să pot să merg acasă, dar nu am reușit. Când am fost liberă nu am dispus de banii necesari, când aș fi putut să am acei bani nu mi-a permis locul de muncă. 

De un an de zile bunicul meu are cancer. Am strâns acest dor în inima mea și am înghițit în sec de fiecare dată când am vorbit cu ai mei la telefon, cu bunica și le-am zis, poate o să fac cumva, data viitoare. Vreau să vin, am să vin. La telefon eram tare. După ce închideam telefonul izbucneam în plâns. Și mă rugam. Dumnezeu îmi știa dorul și totuși îmi închidea mereu toate ușile. 

Apoi mi-am făcut un fel de plan. Am zis: gata. Eu în luna lui februarie mă duc acasă. Lucram deja de ceva timp la  locul meu de muncă și aveam niște zile de concediu, nu știam de bani, nu aveam nimic strâns, dar cumva aveam să fac. Ăsta era planul. Nimic nu putea să îl schimbe...exceptând faptul că am rămas fără acel loc de muncă. M-am prăbușit cu totul. Mi se spulberaseră evident și alte vise. Nu era ăsta singurul plan pe care îl făcusem. M-am gândit că Dumnezeu mi-a închis toate ușile în nas. 

Nu aveam o situație financiară deloc bună așa că trebuia să îmi caut urgent ceva de lucru. Într-un final am găsit de lucru. Părea că lucrurile merg un pic mai bine, exceptând faptul că nu puteam să merg acasă pentru cel puțin trei luni întrucât aveam să intru în perioada de probă. 

O prietenă mi-a zis să mă rog, să cred și să mă duc să vorbesc cu șefii mei că poate vor înțelege. I-am zis că nu. Că Dumnezeu mi-a închis ușile, că El nu vrea să merg acasă. I-am zis: eu nu pot să cer așa ceva acum, pentru că nu cred. 

O zi mai târziu m-au sunat de la locul de muncă și mi-au zis că nu au reușit să îmi facă programare la analizele medicale decât peste un anumit timp. Întâi m-am întristat. Aveam nevoie de bani. Dar după ce am închis telefonul un gând mi-a trecut prin minte. Mă duc acasă. Nu știam cum, nu aveam nici un leu pus deoparte și nu prea dispuneam de mulți bani. Habar nu aveam cum și de unde, dar atât știam, mă duc acasă. Și am plâns. Am plâns când am realizat că eu nu am crezut dar Dumnezeu a făcut asta pentru mine. I-am mulțumit prietenei mele, pentru că ea crezuse și se rugase. Și i-am zis că mă duc.

Tot în acea seară am căpătat cumva o parte din bănuții de care aveam nevoie pentru drum. Trebuiau să mai îmi intre ceva bani de la fostul loc de muncă și aceia erau...dar nu erau de ajuns. Îmi tot ziceam, dacă Dumnezeu a deschis această ușă trebuie să facă posibil și restul. Le-am zis la toți că merg acasă, deși încă nu știam cu ce. Și mi-am făcut rezervare la autocar.

Astăzi am întrebat-o pe prietena mea: ”auzi, la Dumnezeu crezi că merge cu cerșitul?” așa mai în glumă, mai în serios...că tot ce puteam să zic era Doamne îmi dai și mie banii ăștia de undeva? Și practic cerșeam. 

Nu știu dacă cerșitul funcționeză, dar rugăciunea sigur da. Încă nu am primit astăzi banii de care am nevoie dar o să îi primesc, de la o persoană care mi-a zis că îmi va da. 

Mă duc acasă, în februarie...numai că nu a fost cum am plănuit, a fost mai frumos pentru că în toate l-am văzut pe Dumnezeu și nu pot să zic decât că Dumnezeu a făcut asta pentru mine! 

Am să vă zic și că nu  e ușor, să scrii așa...să dezvălui lucruri despre tine. E ca și cum ai rămâne gol în fața unei mulțimi, a unor oameni poate chiar cunoscuți...dar am vrut să arăt că Dumnezeu răspunde la rugăciuni și face minuni și astăzi pentru cei ce își pun încrederea în El.

P.S. Pentru cei care citiți în data de 2 februarie, acest articol, aruncați o privire vă rog la versetul zilei din colțul din dreapta blogului. Coincidență?
Pentru cei care citiți articolul în altă zi, versetul zilei de astăzi este: Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi. 

1 Petru 5:7