Iubirea, un sentiment straniu...

Ce e iubirea? 

Acest sentiment care dă târcoale prin atât de multe moduri dar care poate fi descris în atât de puţine cuvinte; care îi face până şi pe cei mai duri oameni să plângă, să îşi deschidă sufletul.

Nimeni nu poate să rămână neatins de iubire.

Şi totuşi cuvintele îmi fug acum că doresc să spun ceva despre acest sentiment, am atât de mult de scris dar nu am cuvinte. E poate prea intens, poate că doar sufletul ar trebui lăsat să vorbească, sau faptele, cuvintele, ce pot face ele? 

Ştie oare cineva cât de multe se ascund în spatele unui :" te iubesc"?

Cumva, am învăţat că iubind nu dai o parte din tine celui de lângă tine ci te dai pe tine, cu tot ce ai, cu tot ce eşti.

Nu e ca şi cum ai face un schimb de obiecte pe care le împrumuţi ca să le primeşti înapoi, ci e ca atunci când pui o roată la o maşină şi o faci să devină completă, imaginează-ţi că tu eşti roata iar maşina este persoana căruia te dăruieşti, şi rămâi acolo până te uzezi şi mori, aceasta e iubire...

Iubirea nu se poate da doar pe jumătăţi, şi ea nu scade ci creşte cu fiecare zi mai mult...

Nu oamenii se schimbă pentru iubire, ci iubirea îi schimbă pe oameni.

Iubirea, nu e deloc oarbă precum se zice, credeţi-mă, iubirea vede totul, dar acceptă totul, iartă totul...

Cine nu ştie să se dezbrace de tot ce are şi să dea totul, nu ştie să iubească.

P.S. Acum că am scris toate acestea mă gândesc la Iisus, pentru că El a făcut un act de iubire şi s-a dăruit pe Sine pentru noi. 

Noi facem ceva pentru El?